ComenteazăÎntr-un articol din data de 11 iulie 1989, Gyula Horn – ministrul de externe al Ungariei, se plângea în ziarul american New York Times că România “amenința militar” țara vecină.
La acel moment, România a găzduit un summit al Pactului de la Varșovia, echivalentul NATO între statele comuniste din Europa.
La o conferință de presă de dinainte de sosirea lui (George -n.r.) Bush aici marți, domnul Horn a spus că „înalți oficiali” români au anunțat că țara lor este acum capabilă să producă arme nucleare și că va face în curând rachete cu rază medie de acțiune.
New York Times din 11 iulie 1989:
Ceaușescu s-a întâlnit în cadrul summitului cu Rezso Nyers, liderul partidului comunist maghiar. Întâlnirea a fost foarte “tăioasă”.
Horn a mai spus că “pe lângă amenințarea pusă de noile arme românești”, șeful Statului Major al României a amenințat implicit Ungaria.
El a afirmat că generalul, căruia nu i-a dat numele, a spus că Tratatul de la Trianon din 1920, care este o anatemă pentru unguri, deoarece au cedat Transilvania către România, este injust pentru că Ungaria încă reține alte regiuni în care trăiesc oameni care vorbesc româna. Domnul Horn a spus că generalul a cerut ca situația să aceasta să fie schimbată.
New York Times din 11 iulie 1989:
Mărul discordiei: satele distruse
Nyers dorea ca o delegație magiară să viziteze o serie de sate maghiare din Transilvania, amenințate cu dispariția din cauza “reorganizării” vieții rurale sub regimul Ceaușescu. Partea română a replicat că Bucureștiul va decide programul delegației.
Ceaușescu a respins criticile maghiare privind discriminarea etnică și a refuzat invitarea unei comisii de experți internaționali. Acesta a mai afirmat că “problema minorităților este perfect stabilă” în România.
Horn a mai susținut că Uniunea Sovietică a fost informată de situație, dar că aceasta nu are nici o intenție să intervină.
Finalul articolului aduce o precizare. Publicațiile vest-germane au speculat despre posibilitatea ca România să realizeze rachete cu rază medie și arme nucleare, astfel că un oficial al administrației de la Casa Albă a negat ipoteza. “Respingem complet rapoartele de presă potrivit cărora România are capacitatea de a construi arme sofisticate, fie că e vorba de bombe sau de rachete cu rază medie de acțiune”, spune acesta.
Bomba nucleară a lui Ceaușescu
Fostul șef al Securității, generalul Mihai Pacepa – care a dezertat în 1978 în SUA – a arătat că Ceaușescu voia să realizeze o armă nucleară de mici dimensiuni. Mai mult, dictatorul libian Muammar Ghaddafi chiar i-a propus să finanțeze cercetările. Pacepa a spus că cercetările se derulau sub programul “Dunărea”, după cum scria Evenimentul Zilei.
România ar fi devenit a patra țară din Europa care ar fi avut arma nucleară, după URSS, Franța și Marea Britanie.
De asemenea, fostul ministru de externe Ștefan Andrei a spus că Pakistanul a propus României să colaboreze pentru a realiza arme nucleare, ofertă respinsă de țara noastră.
Concomitent, Ceaușescu i-a spus lui Georghe Bush că România poate deveni o putere nucleară în anul 1983. Acesta era atunci vicepreședinte SUA și a vizitat Bucureștiul.
Bush a devenit imediat îngrijorat, afirmând că România are relații apropiate cu Libia, Irakul și Iranul. Ceaușescu l-a asigurat însă că nu va furniza secretele legate de arma nucleară, potrivit unui interviu cu Ștefan Andrei, publicat în 2011 în ziarul Adevărul.
Plutoniul din sertar
După căderea de la putere a lui Ceaușescu au apărut și alte dovezi.
În prima parte a anilor 90, Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) a descoperit că România nu respecta tratatele internaționale în domeniu.
Mai exact, fusese descoperit plutoniu în țara noastră. În 1992, s-a descoperit la Institutul de Cercetări Nucleare din Mioveni o cantitate 100 de miligrame de plutoniu.
Potrivit site-ului rus Forum.msk, citat de Ziare.com din 2009, inspecțiile agenției au arătat că, începând cu anul 1985, România a desfășurat experimente secrete în vederea obținerii pe cale chimică a plutoniului și a uraniului îmbogățit.
India, ajutată de România cu apă grea
România a mai “călcat strâmb” și cu altă ocazie.
India și-a făcut bombele atomice pe baza plutoniului obținut din centralele CANDU. Aceasta este o tehnologie dezvoltată în Canada și care folosește uraniu natural și apă grea.
Aceeași tehnologie este folosită și de România pentru centrala sa nucleară de la Cernavodă.
Un alt articol al New York Times, din 12 februarie 1992, arăta că România a cumpărat în anii 80 14 tone de apă grea din Norvegia și a livrat-o în secret apoi către India.
Ce instalații nucleare avea România
România avea în perioada comunistă mai multe instalații nucleare.
În 1957, fusese deschis la Măgurele, lângă București, primul reactor experimental sovietic din afara URSS.
Țara noastră a convins inclusiv SUA să îi trimită un reactor nuclear de cercetare. Astfel, România mai a deschis în 1980 un reactor experimental TRIGA, de fabricație americană, la Mioveni, lângă Pitești.
„România avea material cât pentru 6 bombe nucleare”
Ionuț Purica, fost președinte ale Agenției Nucleare și pentru Deșeuri Radioactive (ANDR) și cercetător al Academiei Române, a declarat pentru Libertatea că țara noastră avea suficient material radioactiv pentru a realiza 6 bombe nucleare.
Ceaușescu ar fi avut o dorință de a explora realizarea unei bombe nucleare în anii 80. În perioada aceea, Africa de Sud și Israelul cooperau în secret pentru realizarea bombei nucleare. Mai târziu au ajuns să aibă arma atomică India și Pakistanul.
Ionuț Purica:
„Israelul ar avea acum vreo 200 de bombe nucleare. Africa de Sud ar fi avut în acel moment vreo șase focoase. Americanii au detectat o explozie nucleară pe la Capul Horn și au început să se întrebe ce este. Au constatat că Africa de Sud are bombe nucleare și apoi le-au zis: «Ia dați-ni-le nouă!».
În România, nu aveau ce să ia.
Pe vremea lui Ceaușescu existau însă câțiva oameni de știință în România care știau să facă bombe nucleare. Era Horia Hulubei, era tatăl meu (Ionel Purica – n.r.) și mai erau câțiva. Dar cei care știau, nu ar fi făcut-o, iar cei care voiau, nu știau să o facă”, a mai spus Purica.
Acesta susține că reactorul sovietic de la Măgurele funcționa cu uraniu îmbogățit, de proveniență sovietică, din care au rezultat circa 26 de kilograme de plutoniu, ca urmare a “arderii” uraniului.
Trebuie cam 4,16 kg de plutoniu pentru a realiza o bombă nucleară, deci aveam cât pentru 6 bombe.
Ionuț Purica:
Teste pentru îmbogățirea uraniului
Acesta a mai arătat că “la un moment dat, s-a testat producerea de uraniu îmbogățit prin centrifugare”.
Expertul spune că industria românească era capabilă înainte de 1989 de producerea unor centrifugi pentru separarea izotopilor de uraniu, într-un mod similar în care Iranul a dezvoltat recent centrifugi pentru programul său nuclear.
Zeci de kilograme de uraniu îmbogățit, evacuate în Rusia și SUA
Materialele puternic radioactive ale României au fost evacuate în timp.
Reactorul de la Măgurele a fost oprit în 1997 și închis definitiv în anul 2002. O cantitate de 23,7 de kilograme de uraniu îmbogățit uzat a fost trimisă, în anul 2009, în Rusia, de unde a și venit inițial. Ultimul transport de uraniu de la Măgurele a avut loc în anul 2012.
Tot în anul 2009 a mai fost evacuată și o cantitate de 30 de kilograme de uraniu îmbogățit proaspăt de la Institutul de Cercetări Nucleare din Mioveni. Acesta era de proveniență americană și a fost dus tot în SUA. Anterior, mai fuseseră trimise peste Ocean alte două transporturi: unul de 5,5 kilograme în 1999 și altul de 15,3 kilograme în 2008, scria Hotnews în anul 2009.
„La Baracă”, reactorul românesc secret
Fostul șef al Agenției Nucleare spune că la Măgurele mai există un reactor nuclear, de construcție românească.
La Măgurele există acum și un reactor românesc. I se zicea «La Baracă». S-a încercat la un moment dat criticitatea (punerea în funcțiune – n.r.).
Ionuț Purica:
„La un moment dat, a fost haos acolo, pentru că trebuia declarat la Agenția Internațională pentru Energie Atomică. A fost declarat, înscris în lista reactoarelor. Acum el nu este funcțional și nu mai poate fi, pentru că nu mai există sistemul de control. Este folosit doar cu scop educațional”, mai spune acesta.
Primele bombe nucleare ruse, făcute cu uraniu românesc
Acesta mai spune că primele bombe atomice sovietice s-au făcut cu uraniu din România. Acesta era exportat prin intermediul Sovrom Cuarțit.
Sovromurile era întreprinderi mixte româno-sovietice constituite după al Doilea Război Mondial. Exportul nu a venit din dorința României, căci Sovromurile au fost o metodă prin care România a fost spoliată sistematic de către ruși.
Cum a ales România tehnologia canadiană
Potrivit lui Purica, România nu a dorit să folosească tehnologie sovietică pentru a evita potențiale “șantaje energetice” pe care le-ar fi făcut URSS, tot așa cum face în ultima vreme Gazprom în privința gazelor naturale.
Inițial, România dorea realizarea unei centrale nucleare pe Olt, cu tehnologie sovietică. Dar aceasta folosea combustibil nuclear produs în URSS. Ceaușescu nu a dorit ca România să fie dependentă de Rusia.
În 1968, o echipă de cercetători români s-a deplasat în SUA cu un motiv și un pretext. Pretextul era participarea la o conferință a Societății Nucleare Americane. Motivul era să convingă autoritățile americane, adică US Atomic Enegy Commission, să aprobe transferul de tehnologie nucleară canadiană către România, stat din Pactul de la Varșovia.
Ionuț Purica:
România avea să obțină în 1970 acordul SUA pentru a cumpăra tehnologia canadiană.
Spaima de ruși și prietenia cu China
Chiar dacă țara noastră era parte din blocul comunist, Ceaușescu a avut întotdeauna o politică externă independentă de cea a URSS. De asemenea, la nivel economic a încercat să preia tehnologie occidentală.
Pe lângă tehnologia nucleară canadiană, România a implementat mai multe proiecte cu societăți vestice: Dacia era realizată împreună cu Renault, Oltcit, cu Citroen, camioanele de la Brașov se făceau sub licență MAN, fabrica “Nivea” din Brașov producea cosmetice și utiliza brandul omonim german.
Tot în 1968, URSS a invadat Cehoslovacia. Se pregătea să invadeze și România, care a condamnat intervenția URSS. Dar România era prietenă cu China. Iar China ar fi amenințat URSS că declanșează război dacă România este invadată.
Ionuț Purica:
În 1969, China și URSS chiar au avut un scurt război, de 7 luni, pentru controlul unei porțiuni de graniță din Orientul Îndepărtat.