Comentează„În 2025, nu va mai fi nevoie să fie trimis niciun copil în afara țării”, sună planul medicului Youseff Tammam pentru copiii români operați de inimă/
„Uite, așa s-a făcut și Stelică mare!”, spune medicul Cătălin Cîrstoveanu, în timp ce ne arată pe telefonul lui poze primite de la părinţii fostului său pacient. Un an a stat Stelică, un copil cu sindromul Down, pe secţia de terapie intensivă nou-născuţi în care ne aflăm.
Copilul avea opt luni și șanse mici de supraviețuire când a ajuns la „Marie Curie”, unde a fost operat de chirurgii care vin lunar din Italia să repare inimile micuţilor născuţi cu malformaţii cardiace.
„Avem 11 kilograme, ne merge bine. A început să mănânce măr copt cu banane și biscuiți”, descriu, într-un SMS pentru medic, părinții realitatea pe care o trăiesc acum, acasă în Oradea.
Extinderea secției, pentru încă 20 de copii
„E o zi bună, am primit un milion de euro”, spune vesel, ca şi cum ar fi câştigat la loterie, dr. Cătălin Cîrstoveanu, şeful secţiei de terapie intensivă nou-născuţi de la Spitalul Marie Curie.
Cîrstoveanu nu se bucură pentru el, ci pentru că se apropie de strângerea bugetului necesar extinderii secției.
În prezent, la etajul pe care ne aflăm sunt 18 boxe pentru micuţii pacienţi, iar pe celălalt palier al secţiei sunt încă nouă, pentru etapa de post terapie (cea dintre faza acută şi externare).
Alături de ONG-ul „Inima Copiilor”, cu care a şi construit această secţie, Cîrstoveanu vrea s-o extindă cu încă 20 de locuri în paturi individuale, spaţii de cazare pentru părinţi, spații și circuite pentru îngrijirea copiilor cu orice tip de infecție virală, sală de operaţii, bancă de lapte extinsă, centru de training pentru medici și asistente.
Inspirată de secţia din Spitalul Universitar Iowa, aceasta este cea mai modernă secţie de terapie intensivă nou-născuţi din sud-estul Europei, pretind creatorii ei. Dar nu e încă suficient de încăpătoare. „Avem o secţie întreagă în stand-by”, explică medicul, referindu-se la toţi copiii bolnavi aflaţi pe liste de aşteptare, în diferite zone din ţară, cu care s-ar putea umple încă o secţie de spital. „Părinţii sună pe toată lumea: și nevasta, și copilul, și ministrul, și pe Alex”.
„Copiii ăștia au fost și un ajutor pentru noi, pentru doctori”
Alex e Alexandru Popa, preşedintele asociaţiei „Inima Copiilor”, care derulează o campanie de strângere de fonduri prin SMS pentru extinderea secţiei. Într-un an şi patru luni au strâns deja, din donaţii individuale, un milion de euro. La această sumă se adaugă cea obţinută azi de Cîrstoveanu de la un sponsor privat. Mai e nevoie de încă pe-atât.
Pe lângă protocolul riguros pentru controlul infecțiilor intraspitalicești, boxele sunt „gândite să fie un fel de acasă pentru copii”, explică Alexandru Popa. Și pentru părinții care capătă abilități de îngrijire, fără licență, dar cu pricepere, ca să facă față nevoilor copiilor după externare.
„Copiii ăștia au fost și un ajutor pentru noi, pentru doctori. Ne ajută să învățăm și apoi să arătăm și altora”, spune Cîrstoveanu. El a insistat, de la construcţia secţiei, ca fiecare bebeluş să aibă o rezervă individuală, iar fiecare boxă să fie dotată cu propriile chiuvetă şi dulap cu materiale. Ştia că astfel va scădea riscul infecţiilor nosocomiale. De fapt, și costurile sunt mai reduse așa, chiar dacă la prima vedere pare invers. „Mulţi copii vin deja infectaţi cu bacterii luate din maternitate, dar măsurile pe care le luăm au făcut să scadă spre zero decesele din cauza unei infecţii nosocomiale”, spune medicul.
Singurul dispozitiv din România care prepară automat perfuziile
Una dintre camerele secţiei este „zona de preparare fluide”. Aici se află „singura maşină din România care prepară automat perfuzii”, susține Alex Popa. În majoritatea spitalelor, perfuziile sunt preparate lângă patul pacientului, dar o zonă dedicată are avantajul că elimină din erorile care apar la reţete, creşte sterilitatea şi scade şi mai mult riscul infecţiilor.
„Când faci o secție din asta, oamenilor le place să lucreze”, spune doctorul. Chiar şi-aşa, stresul şi volumul de muncă fac ca o parte din personal să nu se adapteze aici.
Majoritatea celor care lucrează aici sunt tineri. „Dacă luăm asistente la 40 de ani, vin cu alte obiceiuri”, punctează Cîrstoveanu.
Secția funcționează cu 45 de asistente, adică jumătate din necesarul de 90, explică Cîrstoveanu. Dintre cei 18 bebeluși internați în prezent, unul singur nu este ventilat. Asta necesită supraveghere continuă. Pe de altă parte, suplinesc cu tehnologie lipsa personalului. „Vom avea niște telefoane personale, să știm cine se apropie de copil, cine face o anumită intervenție, va fi totul monitorizat”, explică doctorul.
Viețile pacienților, în toate colțurile holului
Secția e deja una dintre cele mai tehnologizate din România. Aparatele prin care sunt monitorizate funcțiile vitale ale bebelușilor transmit informațiile atât către un centru de comandă, cât şi în monitoare aşezate în fiecare colţ de pe holurile secţiei. Cadrele medicale pot vedea oricând apar motive de îngrijorare semnalate prin alarme colorate.
În absența alertelor, vedem culori și auzim liniște. Spre deosebire de o secție de terapie intensivă clasică, unde este mereu gălăgie din cauza aparatelor, aici o bună parte din semnalele sonore au fost eliminate. Aproape totul este indicat la nivel vizual, ca să nu-i deranjeze pe micuții care luptă pentru viețile lor.
Un medic sirian școlit în România s-a întors să dea ceva înapoi
Cu 10 ani în urmă, „Inima Copiilor” a construit de la zero un departament modern de chirurgie cardiacă pediatrică. Timp de doi ani însă a rămas gol, pentru că România nu avea specialişti care să opereze inimi atât de mici.
Ajutorul a venit în 2013 din Milano, unde locuieşte Youseff Tammam, un chirurg sirian, care a absolvit Medicina în România. Acesta şi echipa lui de voluntari au început să vină în fiecare lună în România şi să opereze aici gratuit cazuri de copii grav bolnavi, care altfel nu ar fi avut nicio şansă.
Aici nu avem plicuri, pliculețe. Pacientul nu trebuie să dea niciun ban.
Youseff Tammam:
În opt ani, medicii din Italia au operat 1.100 de copii
În primăvară, când s-a instalat starea de urgenţă în contextul pandemiei, Tammam finaliza o misiune în ţară. Colegii lui plecaseră, dar el a rămas să opereze un micuţ din Moldova. Până la urmă a stat mai mult de trei luni, timp în care a operat peste 60 de copii. Toate cazuri urgente, dar care, din cauza restricţiilor de călătorie, nu puteau fi trimise în străinătate, aşa cum se mai întâmplă uneori, în afara misiunilor.
„În 2025, nu va mai fi nevoie să fie trimis niciun copil în afara țării. Nici să venim noi”, spune Tammam. Misiunile care l-au adus în România deja de peste 80 de ori au avut un rol dublu. Au salvat sute de copii, dar au şi pregătit o echipă de medici români, care funcţionează din ce în ce mai autonom.
„Specialitatea asta e un lucru foarte dificil, nu este o plimbare. Durează vreo 10 ani să pregăteşti un chirurg cardiac pediatru”, explică Tammam.
La „Marie Curie” se operează și între misiuni, ceea ce acum 3 ani nu era posibil.
În prezent, echipa română poate să facă pe cont propriu aproximativ 75% din totalul intervențiilor din această supraspecializare, mai punctează medicul sirian.
Cei 10 chirurgi pregătiţi sunt foarte tineri, au până în 34 de ani, „astfel că pe următorii 30 de ani e asigurat personalul, și la Timișoara, și la Iași”.
Înainte de prima lor misiune, în ţară efectuau astfel de operaţii numai chirurgii cardiaci de la Târgu Mureş.
„Nu suntem numai ziduri, trebuie să mai citim, să mai vedem ce fac cei de afară”, crede și Cîrstoveanu.
Cot la cot cu chirurgul Tammam lucrează Bassam Alhareth, specialist în terapie intensivă. Tot sirian, face des misiuni: nu doar în România, ci şi în Senegal, Irak, Nigeria, Iordania și Georgia.
„Uneori am câteva zile de odihnă”, spune anestezistul înainte să intre la a 11-a operație a misiunii derulate în această jumătate de lună mai 2021 la „Marie Curie”.
Dr. Alhareth are 53 de ani şi jumătate dintre ei şi i-a petrecut dând anestezie micuţilor.
„Când lucrezi cu copiii foarte mici, trebuie să fii delicat, atent, să faci lucrurile foarte încet. Să simți arterele, care la copii au 2-3 mm. Ai nevoie de talent, ca la pictură”, spune el.
Toată tensiunea din timpul operaţiei se risipeşte atunci când pacientul se stabilizează şi îl poate dezintuba: „mănâncă, bea, îl pot trimite la mama lui”.
Alhareth a pregătit, la rândul lui, cinci medici români în terapie intensivă pediatrică, o specialitate aproape inexistentă în România.
Înainte de operaţie, şi el, şi dr. Tammam sunt foarte calmi. Tammam explică simplu, în limba română pe care a învăţat-o în facultate, acest calm. E vorba de credinţă. Pentru el, chirurgul e un instrument.
„Iisus, când a tratat leprosul, când a ajuns să-l reînvie pe Lazăr, a vrut să ne spună: uite, puteţi să faceţi treaba asta. Şi să ştiţi că de mai multe ori medicii reînvie mortul, cu voia lui Dumnezeu. Şi practic, mereu Dumnezeu e prezent în acest miracol pe care l-ai făcut tu. Şi sunt copii care trebuie operați din prima zi şi care, dacă nu-i operezi, mor. Sunt copii care după operaţie reînvie”.