Nu cred că în SRI şi în SPP lucrează imbecili şi, din slugărnicie şi oportunism, nimeni nu l-a prevenit pe Băsescu asupra riscurilor generate de starea de spirit reală a maselor. Cred că, mai curând, acesta a mizat prea mult pe fosta lui charismă, pe fosta lui capacitate de a hipnotiza masele. Atâta că, după şase ani de cacealmale şi în faţa realităţii statistice – o ţară sărăcită, ultima din Europa, datoare vândută şi condusă acum de un guvern incapabil, jupuită de o camarilă lacomă -, aceste mase nu se mai lasă păcălite cu hăhăituri şi glumiţe, ori cu lozinci cum că traiul mizerabil e costul obligatoriu al unei false “modernizări a statului”. După repetate experienţe nefericite, lumea a învăţat că, dincolo de gardul vopsit, nu e leopardul, ci o mâţă jigărită.

Aniversarea Unirii a fost un fiasco. Nu pentru că Opoziţia – cum cuvânta vestitul traseist politic Constantin Simirad – ar fi adus de la Bucureşti niscaiva autobuze cu manifestanţi ori pentru că un grup de pensionari militari a huiduit. Aceştia ar fi fost lesne reduşi la tăcere de miile de ieşeni din piaţă. Dar starea de revoltă contra Puterii era ca şi generală, fără culoare politică sau profesie. Dacă Traian Băsescu chiar nu vrea să înţeleagă că suportabilitatea populaţiei a atins limita şi nu impune o schimbare radicală a atitudinii Guvernului, înseamnă că deja şi-a pregătit brasarda de doliu după Coaliţia PDL+ţuţării şi că face el însuşi jocul noii alianţe pe care Crin Antonescu şi Victor Ponta au anunţat, tot ieri şi tot la Iaşi, că va fi pecetluită la 5 februarie. Posibil, Traian Băsescu speră ca astfel să i se îngăduie, după alegerile par-lamentare din 2012, să-şi ducă până la capăt, în 2014, retras cuminte în Palatul Cotroceni, mandatul prezidenţial.

 
 

Urmărește-ne pe Google News