Are aproape 105 ani, locuieste cu unul dintre copii in satul buzoian Sarateanca si cel mai mult isi doreste sa-i mai dea Dumnezeu zile ca sa vada cum va fi in UE. Batranul Petre Tarcolea, unul dintre cei mai varstnici romani, a tot auzit la radio si la televizor ca Romania va intra in Uniunea Europeana si crede ca marea schimbare i-ar putea mari pensia. (Remus Vlad)
Traieste din bani putini, o pensie de 90 de lei noi pe luna, dar spune ca niciodata, in cei 105 de viata, nu i-a fost bine. Nici pe vremea monarhiei, nici in comunism, dar nici in actuala democratie. Petre Tarcolea se descurca de peste 80 de ani cu o singura mana, pentru ca la 17 ani s-a ranit singur prin impuscare. S-a chinuit mult, dupa cum povesteste, dar a reusit sa isi creasca cei opt copii si sa ajunga la aceasta varsta, cu betesugurile batranetii, dar in stare sa-si poarte singur de grija.
Badea Petre, asa cum e alintat batranul, a muncit la mosieri, pe vremea regelui, a slujit agricultura comunista multi ani, iar in democratie nu a mai putut face prea mult decat sa se ingrijeasca de propria gospodarie ca un om de 90 de ani sau de peste 100. Nu e, insa, chiar o povara pentru fiul sau de 70 de ani impreuna cu care locuieste.
Batranul este la curent cu noutatile din tara si din lume de la vechiul aparat de radio si de la televizor. Nu este prea incantat de ce aude, insa a aflat si lucruri bune. De exemplu, ca Romania va intra in Uniunea Europeana, despre care stie ca este “un grup de state care o sa se ajute intre ele”. Petre Tarcolea se roaga acum la Dumnezeu sa il mai rabde cativa ani, ca sa vada daca noul stapan – adica Uniunea Europeana – ii va mari pensia. “Daca am o pensie mai mare, poate mananc si eu mai bine”, spune zambind batranul de 105 ani, care zilnic isi pacaleste foamea cu cate o felie de paine, o cana cu ceai si, in cel mai fericit caz, cu un pahar cu lapte. Batranul mai are nevoie de mult ajutor pentru a trece peste aceasta iarna, de data asta de la “stapanii” romani.
Petre Tarcolea supravietuieste acum cu doar 90 de lei noi, bani care nu-i ajung decat pentru a-si cumpara painea de zi cu zi si pentru ceaiul pe care i-l pregateste fiul sau de 70 de ani. Acesta, dupa ce s-a pensionat, s-a mutat cu tata ca sa-l ajute.