VIDEO – INTERVIU / Unni Turrettini, autoarea cărții „Misterele criminalului lup singuratic”, despre cazul Anders Breivik. Cum a putut o țară atât de pașnică să crească un criminal cu sânge rece?

Frumoasa blondă soarbe din cafeaua cumpărată cu cardul, de la cafeneaua elegantă, aflată la doi pași de Palatul Regal din Oslo. Aici poți plăti doar cu cardul. Țara fără cash, prosperă, care respectă drepturile omului, locul în care locuiesc 222 de miliardari ai lumii, nu a fost acasă mereu și pentru Unni Turrettini. Fosta avocată, astăzi scriitoare și activistă, nu s-a putut adapta la conformismul norvegian așa că a locuit 20 de ani în SUA, Franța și Elveția, înainte de a se întoarce în Țara Fiordurilor. S-a apropiat de țara ei mai mult după cumplita tragedie din 22 iulie 2011, când Anders Breivik a detonat o bombă în fața Guvernului și apoi a executat 69 de tineri care se aflau la tabăra Partidului Laburist, pe insula Utøya. A început să caute răspunsuri la întrebarea: cum a putut o țară atât de pașnică să crească un criminal cu sânge rece?

„Misterele criminalului lup singuratic” și-a intitulat cartea și apoi a început să țină conferințe despre cum fiecare dintre noi poate detecta criminalii înainte de atac. Fenomenul bullying, care afectează întreaga lume, poate fi un element de „înrăire” a copiilor sensibili. A fost și cazul lui Breivik. Pe care femeia care nu și-a găsit locul în Norvegia l-a înțeles perfect, până la un punct. Ea a decis să plece, Breivik a instrumentat o crimă odioasă.

Recomandări

Nepotism electoral în POT, partidul care-l susține pe Călin Georgescu. Oameni noi, metehne vechi: politica văzută ca afacere de familie

Partidul Laburist și-a recucerit anul acesta insula pătată de sânge nevinovat. S-au întors acolo și au organizat o tabără, ca pe vremuri. Știu și norvegienii că locul nu v-a mai fi niciodată la fel, dar au refuzat să-l lase în proprietatea criminalului.

Unni Turrettini a explicat pentru Libertatea bâlbâiala autorităților și măsurile haotice luate atunci și cum corectitudinea politică îți poate știrbi siguranța națională.

Unde erai pe 22 iulie 2011, când ai aflat despre tragedie?
E ca la 11 Septembrie în New York. Locuiam în Elveția și mergeam în vacanță la munte, îi aveam pe cei doi copii în spate. Îmi amintesc că m-a sunat un prieten când conduceam și îmi zicea să dau drumul la radio pentru că a fost o explozie în Oslo. Și nu mi-a venit să cred. A fost un moment atât de puternic pentru toată Norvegia. Toți știm până la secundă unde eram și ce făceam, cu ce eram îmbrăcați. Dacă te uiți la numărul de persoane și la populație, comparativ cu totalul populației, 77 de persoane în Norvegia corespund cu 5.400 de oameni în SUA. 5.400! 1 din patru norvegieni știau pe cineva care a fost ucis atunci, spun niște statistici. Ne-a lovit puternic pe toți. Și a fost neașteptat fiindcă suntem o țară pașnică. Primul gând a fost că e vorba de Al-Qaida, Boko Haram, ISIS, un grup terorist. Nu ne așteptam vreodată să fie unul dintre noi. Și asta e o chestie comună în locurile în care apare teroristul de tip lup singuratic, crescut în acea țară, refuzăm să vedem suferința unuia de-al nostru, a unui care e la fel ca mine și ca tine. Parcă ne și dorim să fie altul, un altul care nu e ca noi, care nu crede în același zeu ca noi.

Recomandări

Proteste de amploare împotriva lui Călin Georgescu în București, Cluj și Timișoara | VIDEO

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 7

Breivik s-a înscris la universitate, studiază Științe Politice. Ce părere ai despre faptul că a fost lăsat să se întoarcă la școală și are atâtea drepturi?
Cred că sistemul de justiție din Norvegia este grozav, fiind bazat pe reabilitare, nu pe pedeapsă, asta în cazul infractorilor de rând. Pentru că societatea vrea să te întorci și să funcționezi normal. Parte din această reabilitare este educația, și susțin acest sistem. Cred însă că e greu să știi dacă e posibil să reabilitezi un ucigaș în masă. L-ai pune pe Hitler în închisoare și l-ai reabilita și reeduca și lăsa apoi pe stradă să trăiască o viață normală? Mă îndoiesc că e o idee bună. Eu cred că ar trebui să existe o voință politică ca să se schimbe legea ca pentru un criminal în masă, asemeni lui Breivik, să nu existe nicio șansă să fie eliberat, ar trebui să aibă o sentință pe viață.

Omul ăsta e deștept și din prima zi el a zis: mi-am făcut treaba, am terminat cu violența, acum îmi voi înființa un partid. Va fi practic o provocare să arăți că este un pericol pentru el și pentru societate. Să fiu sinceră, s-ar putea să nu fie un pericol pentru societate pentru că a obținut atenția pe care și-o dorea și el pentru atenție a ucis. Acum o are și nu mai trebuie să ucidă.

Recomandări

Vicepreședintele ANCOM Pavel Popescu cere suspendarea TikTok în România. Rețeaua socială ar putea fi interzisă până la terminarea anchetelor privind alegerile

Nu cred în pedeapsa cu moartea, dar cred că acest om trebuie să aibă sentință pe viață, nu 21 de ani.

„Nu vă faceți griji, suntem în cel mai sigur loc din Norvegia”

Anul acesta ați recucerit Utoya, v-ați întors acolo și ați reînceput școlile de vară.
Au decis să o ia înapoi pentru că e proprietatea lor și cred că scopul a fost să arate că nu vor să-l lase pe omul ăsta să le răpească acest loc frumos. Dar cred că va mai dura ceva timp până când să și-o însușească de-adevăratelea și să simtă că acel loc nu e un cimitir, nu poți pur și simplu să ștergi ce s-a întâmplat acolo. Nu va fi niciodată la fel, nu va mai fi un teren nepătat sau „cel mai sigur loc din lume” așa cum l-au numit înainte. Când bomba a explodat în Oslo, tinerii de pe insula au avut o întâlnire și au discutat despre asta și unul a zis: „nu vă faceți griji, suntem în cel mai sigur loc din Norvegia”. Va fi un loc diferit.

Spuneai că locuia la 20 de kilometri de casa ta, ba chiar ți-ai comparat prietenia ta cu a lui.
Da. Am multă empatie pentru el ca băiat și adolescent. Evident că nu empatizez cu ce a devenit și condamn ce-a făcut. Dar înțeleg de unde vine asta și îi înțeleg durerea. Pentru că și eu am simțit nu aceeași durere, dar asemănătoare. E mai comună decât ne dăm seama. Am făcut o cercetare și atâția oameni se simt singuri în lume, că nu fac parte dintr-un grup, că nu se pot integra, că nu sunt văzuți sau auziți și asta e o problemă mare pe care o avem în lume.

Avem o problemă uriașă și de aici ar trebui să începem. Și eu am avut problema asta când creșteam și când am simțit că nu e locul meu în țara asta am plecat și am stat 20 de ani în străinătate.

„Sunt atâtea lucruri care au mers prost și ar fi putut salva atâția oameni”

A fost un șoc să aflăm după tragedie că poliția norvegiană nu avea arme. Ce crezi despre felul în care s-a acționat?
E șocant, dar niciodată nu am avut un motiv să fim înarmați. E o populație mică și o țară pașnică. Evident, într-un astfel de caz, nu cred că a fost problema de a ajunge la arme.

Poliția a venit cu niște concluzii. Au avut legi și protocoale, dar nu au funcționat atunci. Nu erau la nivelul la care trebuia. Ce e tragic aici e că am fost atât de nepregătiți, că îi vor permite lui Breivik să stea o oră și jumătate pe insulă împușcând. El a sunat la poliție de zece ori cel puțin spunând: gata, mă predau, veniți și mă luați, am ucis cât trebuia, nu trebuie să mai ucid, mă predau! Și nimic nu s-a întâmplat. Au fost multe coincidențe care au lucrat în avantajul său. Era în mijlocul vacanței de vară și poliția nu avea elicopter. Dar exista un elicopter al televiziunii de stat care a survolat insula o oră. Ce s-a întâmplat? Prim-ministrul sau șeful poliției nu putea să îl cheme și să-l preia? Pentru mine sunt încă multe întrebări fără răspuns. Armata a sunat prim-ministrul imediat după bombă și i-a zis că pot fi acolo în 40 de minute, că au elicoptere, avioane, forțe armate la dispoziție, trebuie doar să ne chemi. El n-a sunat. Sunt atâtea lucruri care au mers prost și ar fi putut salva atâția oameni. Fiindcă tinerii de pe insula erau rățuște care stăteau la țintă, nu aveau unde fugi. Și Breivik se plimba și îi împușca unul câte unul.

Cum era Norvegia înainte de 2011 era și România. Până săptămâna trecută când un tânăr și-a luat mașina și a ajuns în parcarea unui mall și a atacat oameni nevinovați. Ce ar trebui să facem când descoperim că societatea noastră nu a funcționat, alimentând frustrarea și agresivitatea cetățenilor?
Cred că trebuie să fim atenți la semnele ucigașilor „lupi singuratici” și să știm că ei există printre noi, că sunt mulți oameni care se simt singuri, excluși și trebuie să facem ceva în privința asta. Nu ne mai permitem să nu acordăm atenție oamenilor de lângă noi și să avem un loc unde să putem să înregistră bănuielile astea. Trebuie să regândim sistemul de educație și ce ne învățăm copiii la școală, ce facem cu fenomenul bullying, spunem că avem toleranță zero aici, dar încă sunt multe cazuri.

Ai documentat foarte bine această carte, ai colaborat cu specialiști FBI. Ai avut curiozitatea de a-l intervieva și pe Breivik?
Am încercat de câteva ori. Dar este la izolare și nu am avut voie să îl văd. Ultimul său proces împotriva statului norvegian a fost ca să fie scos de la izolare. L-au ținut la izolare pentru a preveni rănirea sa de către alți deținuți, l-au protejat. Dar el nu vrea să fie izolat, ci vrea să aibă vizitatori, oameni care să-l intervieveze. Dar a pierdut acel caz, deși l-a dus și la Curtea Supremă. Nimeni nu are acces. Am încercat și aș fi fost foarte curioasă, deși e puțin înspăimântător să mă gândesc aflu față în față cu el, ce l-aș întreba, cum ar fi să fiu cu el în aceeași cameră, cu un criminal în masă. Înfricoșător…

Citește și:

Mica Românie de la Cercul Polar:

• REPORTAJ/Mica Românie de la Cercul Polar. Roxana a terminat Dreptul în ţară, iar acum e în clasa întâi în Skjervøy, Norvegia – VIDEO
• VIDEO/ Skjervøy, locul unde au emigrat balenele și 400 de români. Libertatea continuă să vă prezinte poveştile românilor care au ales să trăiască la 5 grade nord de Cercul Polar 
• VIDEO / Iubirea româno-norvegiană topește zăpezile Nordului. La nunta Alinei cu Pål, invitații au venit cu mâncare de acasă!
• VIDEO / Drumul peștelui din Norvegia până la restaurantul Ikea din România. Salarii de la 2.000-4.000 de euro și, bonus, respect
• VIDEO/ Primarul norvegian al comunei cu 400 de români de la Cercul Polar: „Nu e un lucru bun pentru România, dar pe mine mă bucură dacă oamenii se stabilesc aici!”
• FOTO&VIDEO/ Alexandru Cuc e românul care a pus tricolorul la Cercul Polar în urmă cu 18 ani: „În interior tot mor de dor…”
• VIDEO / Iubirea româno-norvegiană topește zăpezile Nordului. La nunta Alinei cu Pål, invitații au venit cu mâncare de acasă

Urmărește-ne pe Google News