Unul dintre puținii invitați români de la Tușnad, profesorul Gabriel Andreescu, despre felul în care s-a conservat ostilitatea dintre români și maghiari, în ambele sensuri

„Tema lui Orbán este esențialmente migrația”

Gabriel Andreescu a interpretat pentru cititorii Libertatea ideile din discursurile lui Viktor Orbán, în România sau SUA, și cum se va reflecta acest lucru în viitorul Ungariei, dar și despre dinamica legăturilor dintre români și etnicii maghiari. Director la Noua Revistă de Drepturile Omului, activistul a scris până acum patru volume despre problema minorităților din România.

Libertatea: Dacă și dvs credeți că discursul lui Viktor Orbán are elemente rasiste puteți explica publicului, domnule profesor, care sunt argumentele pentru a-l califica astfel?
Gabriel Andreescu: Orbán repetă de câteva ori în cuvântarea sa „nu vrem să devenim o rasă mixtă”, „popoarele europene sunt amestecate cu oameni din afara Europei”, „în Bazinul Carpatic, nu suntem de rasă mixtă”. A nu dori să „te mixezi” reflectă un antagonism care  reprezintă marca rasismului. Totuși, rasismul presupune ca antagonizarea să rezulte din sentimentul superiorității propriei rase. Este acesta cazul lui Orbán? Întrebarea mi se pare deschisă.

Recomandări

Rusia are acum un nou inamic public numărul unu, după ce Trump a dezghețat relațiile cu Moscova: „A sosit momentul să îi demascăm”

Nu aș aborda o chestiune atât de serioasă precum cea pe care ați ridicat-o căutând cuvintele și apoi uitându-ne în dicționar – deși etapa „dicționarului” este indispensabilă. 

Pentru a da semnificația celor spuse de premierul ungar la Tușnad avem de inventariat restul discursului și mulțimea declarațiilor și măsurilor asumate de Viktor Orbán de-a lungul timpului. Or, și în cele spuse la Tușnad, și prin politica lui generală, premierul ungar își manifestă refuzul – al lui și în numele Ungariei – de a deschide granițele față de „civilizația islamică, care se îndreaptă în mod constant spre Europa”. Tema lui Orbán este esențialmente migrația. 

-Reprezintă refuzul migrației o atitudine rasistă?
-Poate reprezenta, însă nu obligatoriu. Schimbarea atmosferei publice în Occident ca urmare a migrării unor oameni din culturi semnificativ diferite face legitimă preocuparea. Există gânditori democrați – un nume prestigios este Giovanni Sartori (politolog italian, n.r.) – care apreciază creșterea proporției de musulmani în țările europene drept un pericol pentru stabilitatea acestora. 

Recomandări

Trump afirmă că SUA au avut discuții productive cu Putin și că războiul din Ucraina ar putea lua sfârșit. Rugăminte specială pentru liderul rus

Circumspecție între români și maghiar

-În cadrul conferințelor de la Tusvanyos, a fost prezentat un studiu despre antimaghiarism. Printre rezultate este și percepția că ungurii nu vor să învețe româna. De ce suntem așa sensibili în ceea ce privește acest lucru?
-Aici avem o plajă de atitudini și comportamente față de maghiari pe care le interpretează și ei, și noi, românii. De la atitudini negative, la discriminare concretă și până la reprimare e o distanță mare. Eu nu cred că putem vorbi despre reprimare în România de astăzi, dar sunt nenumărate exemple de discriminare și încălcări ale legislației privindu-i pe maghiari.

Din punctul meu de vedere, atitudinea astăzi la nivelul românilor este în mare măsură ostilă. Există un alt stil pe care l-am găsit și printre studenții mei care spuneau că au fost odată în maghiarime și au vrut să ia o bucată de pâine și nu au fost serviți pentru că vorbeau românește. Mie nu mi s-a întâmplat niciodată așa ceva și am încercat să deconstruiesc cu ei clișeul și să-i întreb când și cum s-a întâmplat și să descopăr că erau niște memorii împrumutate. Cu siguranță că și maghiarii nu-i simpatizează pe români și se comportă și ei ostili față de români. Se întâmplă și asta.

Recomandări

România a ajuns să importe motorină din Grecia, Israel și Egipt, după ce a oprit fluxurile din Rusia – EXCLUSIV

„Lumea maghiară de astăzi din Transilvania este orientată spre Budapesta”

-Ce facem cu astfel de situații?
-În mod obișnuit, autoritățile ar trebui să fie deasupra conflictelor, atitudinilor antipatice. Din nefericire, autoritățile românești sunt încă și în anii aceștia actorul care incită la ostilitate.

Pe de altă parte, lumea maghiară de astăzi din Transilvania este orientată într-o măsură covârșitoare spre Budapesta. Ei votează pentru Fidesz și nu numai că votează pentru Fidesz, dar și-au integrat și atitudinile Fidesz. 

Atitudinea față de LGBT, de exemplu, care e tratată cum știm de guvernul Orbán, am văzut că și între maghiarii din România există o tendință de a o absorbi.

Iar pe tema Ucrainei, în opinia mea, guvernul ungar face un lucru extrem de urât. Desigur, a început să accepte și tranzitul de arme, dar jocul permanent pe care îl face în cadrul Uniunii Europene și chiar NATO privind un fel de acceptare a relației cu Putin și cu guvernul criminal din Rusia, modul în care sabotează anumite decizii mi se pare trist.

Trist pentru Ungaria și pentru maghiari, asta se va plăti în timp. Într-un fel, maghiarimea trădează un capital de respectabilitate formidabil: revoluția din 1956

1956 este momentul în care rușii au distrus o manifestare pasională pentru libertate. Un moment eroic care a dat substanță vieții politice maghiare și înainte de ‘89 și după ‘89. Orice justificare a războiului lui Putin în Ucraina este un act de trădare a propriei memorii ungare.

„Orbán a dovedit că are o viziune politică limitată”

-Revoluția din 1956 a fost dată ca exemplu recent în spațiul public maghiar de memorie întinată când Viktor Orbán nu a vrut să condamne atrocitățile de la Bucea, Ucraina.
-Orbán de fapt a dovedit că are o viziune politică limitată. Asta se plătește în timp, nu se uită. Întotdeauna i se va putea răspunde lui Orbán când vorbește despre minoritarii maghiari în alte țări cu ceea ce a declarat el. Situația minoritarilor depinde de empatia majorității față de minoritari, empatia nu este un dar, este un fel de datorie.

Poți să înțelegi grija pentru limba utilizată de maghiari, nevoia lor fundamentală de a-și clădi comunitatea în jurul limbii, respectate până acolo încât la noi există sistem universitar în limba maghiară, dar dacă tu nu ai empatie față de tragedia aceea, atunci cum ceri empatie?

„Dacă Ucraina pică, nimic nu mai este sigur”

-Îmi amintesc de abominabila revistă România Mare și limbajul folosit în spațiul public la adresa minorităților de orice fel. Acum limbajul este mai corect politic. Atrage asta și un comportament mai corect?
-Nu mai e posibil acel limbaj, există și o legislație care nu-l mai permite. Tipul acela de ură exprimată pe acea vreme când Vadim Tudor vorbea despre femeile disponibile de la Budapesta care puteau fi ținta românilor nu mai e posibil. S-au schimbat multe. Țara asta s-a schimbat.

Pe de altă parte, dacă nivelul acela intolerabil de incitare la agresiune reciprocă nu mai există, rămâne fundalul acesta de ostilitate. Îmi permit să spun că e un nivel de ostilitate peste care se adaugă indiferența.

În anii ‘90, tema maghiară era o temă vie, acum nu mai este. Acum, din câte am putut urmări, se adaugă indiferența maghiarilor. Ei se bucură de faptul că e mult mai convenabil să iei avionul în lume de la Budapesta, e mult mai simplu să mergi la Budapesta decât la București.

Lumea lor este asta. Foarte bine că este asta, dar pe de altă parte cred că perioada aceea romantică – e o formulă folosită de Marko Bella despre acei ani când români și maghiari aveau o solidaritate împotriva răului – nu mai există.

Este formidabil să fii solidar împotriva răului. Probabil nu mai e atâta rău aici încât să fie nevoie de o solidaritate.

”Rusia comite genocid pe scară largă acolo”

-Dar avem răul la graniță, amenințarea rusească…
-Este tema care ar trebui să însoțească orice conferință. Trăim un moment istoric extrem de special. Este momentul în care Rusia atacă un stat și o populație fără niciun fel de scrupule. Rusia comite genocid pe scară largă acolo.

Orbán, de exemplu, poate fi criticat pentru atitudinea lui ambiguă cel puțin, dar pe de altă parte, ucrainenii au fost primiți bine în Ungaria. Să vedem cum rezistă această solidaritate pentru că atacul Rusiei este un atac major la adresa a tot și periclitează teribil Europa dacă nu este stopat.

Ucrainenii, cum spune Zelenski, de altfel, luptă pentru toți. Dați-ne arme, spune el, că luptăm noi, dar dați-ne arme. Așa este! Orice analiză cât de cât rațională vede că dacă Ucraina pică, nimic nu mai este sigur.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro