ComenteazăLucian: Cam de doua ori pe saptamana am un vis ciudat. Se face ca urc niste scari intr-o vila foarte inalta, si tot urc, pana ajung sus, iar deasupra capului, acoperisul e din sticla, dar nu vad nimic prin el. In vila sunt multe holuri, la mijlocul unuia dintre ele se vede o usa, iar in dreptul ei, o fata sta si se uita la mine. Ma sperii si dau sa fug, dar ea, care arata ca o fantoma, ma ajunge imediat si ma impiedica sa cobor scarile. Apoi ma trezesc jos, afara. O baba imi da o cruce alba cu pietre pretioase si dispare. Cu toate ca, in vis, e zi, in jurul meu este intuneric.
Intunericul e asociat de multe ori cu inconstientul sau umbra, acea parte din noi ascunsa pentru ceilalti. In vis, intre tine si lume exista o separare, data de acoperisul din sticla, prin care lumina trece, dar prin care nu se vede nimic. E ca si cum ai fi prizonier al propriei tale umbre. Atunci cand ne acceptam parti din umbra, ne acceptam pe noi insine si ne impacam cu propria persoana.
In vis, partea ascunsa in umbra e persoana cu care te intalnesti si care nu te lasa sa iesi – fata care te urmareste si care te ajunge din urma, pe holul casei. Ai putea sa vorbesti cu ea in vis, sa o intrebi cine este, ce doreste sa-ti comunice, ce rol are ea in visul tau. Ai putea chiar sa-i dai un nume. Vei vedea ca visul nu se va mai repeta cu acelasi continut.