Urechea de lemn

In vremuri de care am vrea sa uitam, partidul unic transmitea populatiei, prin texte scrise in celebra „limba de lemn”, sa fie intelese de toti, pe care presa era obligata sa le publice, mesaje ce nu acceptau cracnire. Cred ca activistii actualului minister al informatiilor, in cap cu dl Dancu, regreta acele timpuri. Lucrurile s-au schimbat, mass-media sunt altele, cetatenii deveniti contribuabili si alegatori incep sa-si cunoasca drepturile. Doar guvernantii nu prea vor sa inteleaga de ce presa nu mai e, in buna parte, obedienta, iar populatia chiar cracneste. Cum nemultumirile sociale isi au ecou in presa, redate ca atare, necosmetizate, celuloza care blinda candva limba, facand-o de lemn, a migrat catre timpanele celor vizati. Asa a aparut urechea de lemn, insensibila la orice ecou nu-i convine. Cum ecourile vin tot prin mass-media si cum ziarele, televiziunile si radiourile n-au marsat la „carligele de vara” aruncate de Ministerul Informatiilor, s-au cautat alte remedii pentru a pune mass-media cu botul pe labe. Ba o aberanta lege Pascu, trecuta ca-n branza prin urnele parlamentului, ba dispozitii CNA care, interzicand imagini cu vilele supraetajate ale potentatilor bugetari, ar fi ilare, daca n-ar atenta la drepturi constitutionale ale cetatenilor, ba, mai nou, rafuiala stupida cu vanzatorii de ziare, goniti de politisti, din ordin guvernamental, din calea cititorilor. Urechea de lemn nu-i cu nimic mai buna decat limba de lemn. Dimpotriva, e mai insidioasa si chiar mai agresiva.

Urmărește-ne pe Google News