Senzatia de jena pe care o resimtim la urinare poate fi simptomul unei uretrite, inflamatie care atesta aproape intotdeauna o boala cu transmitere sexuala.
Sub numele de uretrite sunt grupate inflamatii ale uretrei cauzate de traume mecanice, agenti chimici iritanti sau de o infectie. In primul caz, poate fi vorba de un cateter urinar sau un citoscop, in al doilea, de antiseptice sau anumite spermicide, iar in al treilea, de o infectie.
O clasificare ce are in vedere tratamentul acestui grup de afectiuni le desparte in gonococice si negonococice. In primul caz, este vorba de o asa-numita BTS, boala cu transmitere sexuala, cauzata de aceeasi bacterie care provoaca si imbolnavirea de gonoree sau blenoragie. Microorganismul se transmite prin contact sexual si poate duce nu doar la uretrite, ci si la cervicite sau vaginite. Netratate, aceste infectii gonoreice se pot raspandi in portiunile asa-numit inalte ale aparatului reproducator, determinand dupa caz inflamatii ale prostatei sau testiculelor, la barbati, sau in alte zone ale regiunii pelvice, la femei.
Uretritele negonococice sunt diagnosticate atunci cand prezenta bacteriei care provoaca gonoreea este exclusa. In aceasta situatie, poate fi vorba de o alta infectie transmisa sexual, chlamydia. In acest caz, Chlamydia trachomatis, agentul patogen, este prezent in urina si secretiile genitale. Si el poate afecta alte zone ale aparatului reproducator, ca si, la nou-nascutii cu mame infectate, pneumonie sau infectii la ochi.
Exista si alte tipuri de infectii care provoaca, mai putin frecvent insa, uretrite negonococice.
Ca simptome, pe langa dificultatile la urinare (dureri sau „arsuri”), la barbatii cu gonoree mai exista si scurgeri din uretra si roseata in jurul acesteia. Acestea apar la doua pana la zece zile de la contactul sexual in care gonoreea a fost transmisa. La femei, aceeasi infectie poate fi aproape sau cu totul asimptomatica sau, uneori, determina simptome asemanatoare. De regula, necazurile sunt resimtite dupa ce bacteria s-a raspandit in uter sau tuburile falopiene. Este vorba de dureri abdominale, jena in cursul contactului sexual, tulburari menstruale si febra.
Infectiile cu chlamydia sunt foarte adesea asimptomatice la ambele sexe (75 la suta din femei si 50 la suta din barbati), ceea ce creste riscul transmiterii sexuale a bolii. Atunci cand apar, problemele sunt asemanatoare cu cele de la uretritele de tip gonococic.
Diagnosticul se pune cu ajutorul unor probe de urina sau secretii. Daca gonoreea este exclusa, urmeaza un nou test de urina, mai amanuntit. Uretritele se pot rezolva si fara tratament, in cateva saptamani de la contractarea agentului patogen. In acest timp, persoana in cauza poate infecta pe multi altii, mai ales daca are o viata sexuala promiscua sau relatii cu persoane cu o viata sexuala promiscua. In cele din urma, complicatiile pot cauza si sterilitatea, la femei.
Prevenire si tratament:
Antibiotice si abstinenta.
Uretritele pot fi prevenite prin masurile de protectie sexuala binecunoscute. Prezervativul are, printre altele, un rol nu doar contraceptiv, ci si de prevenire a diferitelor boli de acest tip.
Daca simptomele descrise alaturat apar totusi, medicul trebuie consultat fara jena. Antibioticele duc la ameliorarea rapida a conditiei pacientului, cu exceptia unor cazuri foarte rare. Abstinenta (lipsa contactelor sexuale) este riguros necesara in timpul cat este administrata medicatia.