ComenteazăDestituirea prefectilor nu are nici in clin, nici in maneca, asa cum se sustine in comunicatul Guvernului, cu ‘eficientizarea activitatii in Capitala si-n judete. E o epurare clar politica, fiind descaunati prefecti care proveneau din PD si chiar din PNL, dar ‘transfugi in PLD. Inlocuirea cu demnitari de vita liberala intareste ideea ca functia a ramas, dincolo de reglementari, nu una de varf a administratiei de stat, ci una profund politica. Pe undeva, masura luata de Tariceanu nici nu surprinde. Totusi, prefectul e reprezentantul Guvernului in teritoriu, iar delimitarea sa de politica de partid, de rafuielile dintre formatiuni trebuie sa fie una reala. Or, destul de des, prefectii au carotat politica guvernamentala, neuitandu-si sorgintea politica.
In cazul fostului prefect de Bucuresti, Mioara Mantale, lucrurile sunt mai simple. Timp de doi ani, prezenta sa in fruntea importantei institutii a fost una incolora, inodora si insipida. Probabil, Mioara Mantale nici n-a dorit sa controleze mai atent legalitatea si oportunitatea actelor primariei, ca nu cumva sa-si stanjeneasca fostul sef politic, Adriean Videanu. Desi motive ar fi avut berechet. Cheltuirea nesabuita a unor sume imense pentru fantezii ale edilului-sef, contracte ciudate, usurinta suspecta a acceptarii hacuirii parcurilor ar fi impus interventia prefectului. Care, insa, nu lasa in urma mai nimic. Si-a inceput mandatul cu vernisarea vacutelor din ghips pastelate, a continuat cu intalnirea amabila cu o gasca de cartier, a fost nelipsita de la sindrofii si a ocupat rubricile mondene cu tribulatiile sale sentimentale. Putin pentru un inalt functionar public. Mi-e teama insa ca nici numirea in locul ei a unui demnitar, Catalin Deaconescu, cvasilipsit de experienta, nu va revigora Prefectura.