Vadim Toader a absolvit printre primii Universitatea Oxford din Marea Britanie, cu specializările inginerie și finanțe-bănci. Și-a găsit repede un loc de muncă în consultanță și avea un salariu bun. Așa că pasul firesc a fost să se gândească să-și cumpere o casă. A aflat repede însă că nicio bancă nu voia să-i dea un credit.
„Simțeam frustrarea aia că eu sunt absolvent de Oxford, am un job bun, dar când mergeai la bancă, aflai că nu pot să-ți dea o ipotecă, fiindcă nu-ți permiți. Cum nu-mi permit, că plătesc chirie mai mult decât ipoteca pe casă?”, rezumă Vadim, pentru Libertatea, problema pe care a întâmpinat-o.
În Londra, prețul locuințelor și al chiriilor este foarte mare. Prețul unui apartament începe de la 300.000 de lire și ajunge până la 700.000 de lire, în funcție de zonă. Banca îți cere un avans de 20%, iar tu nu poți să pui bani deoparte pentru avans, fiindcă ai o chirie mare. „Astea sunt cele două stresuri, primul că nu poți să împrumuți și al doilea că nu poți să economisești”, mai spune tânărul.
Cursurile de la Oxford centrate pe a rezolva probleme l-au făcut să găsească repede și o soluție. „În esență, noi dăm un fel de împrumuturi «Prima casă» care practic umplu golul între cât poate să-ți dea o bancă și care este prețul caselor în ziua de azi”, explică Vadim. Compania de finanțe și tehnologie (fintech) fondată de el – Proportunity – oferă credite ipotecare.
În general, în orașele mari în care oamenii vor să-și ia o casă, prețul e de 8-10-12 ori venitul anual brut și banca nu îți dă decât de 4,5 ori. La un venit mediu de 40.000-50.000, asta automat înseamnă că poți primi doar 200.000 de lire și noi umplem golul rămas.
Vadim Toader, fondator Proportunity:
În urmă cu cinci ani, l-a cunoscut și pe ieșeanul Ștefan Boronea, în cadrul unui program de accelerare de afaceri. Împreună au pus planul la cale, au reușit să convingă investitorii și au reușit să strângă banii ca să poată oferi împrumuturi. Deja au ajutat câteva sute de londonezi.
Planul lor de-aici e pe măsură: vor să crească de zece ori pe an și în timp să ajungă să ofere ei întregul împrumut.
„Misiunea noastră e să ajutăm un milion de oameni să ajungă proprietari până în 2030. Dacă poți să închiriezi, să poți și să cumperi! Mi se pare că ideea de a-ți cumpăra o casă tinde să devină tot mai mult un basm”, spune tânărul. Vadim și colegii lui cred în nevoia de echitate pe piața imobiliară.
„Imobiliarele sunt metoda uzuală de a face avere. Și când oamenii săraci sunt privați din ce în ce mai mult de oportunitatea asta, vor deveni și mai săraci. Dacă nu poți deloc să-ți cumperi o casă, atunci vorbim de sclavie”.
„Ne gândim la clienți mai mult decât la cifre”
Proportunity a reușit anul ăsta să convingă și mai mulți investitori să li se alăture: au mai primit 150 de milioane de dolari din partea unor investitori ca să poată da mai multe împrumuturi.
Îl întreb pe Vadim cum reușește un tânăr de doar 31 de ani să doarmă liniștit știind că gestionează o sumă cam cât bugetul orașului Arad pe un an întreg. Zâmbește. „Nu mă gândesc, e cel mai simplu!”. Apoi completează cu seriozitatea omului de afaceri: „Când era stresant, mă gândeam la primul nostru client, Rob”. Când Rob și-a primit cheile de la casă, l-a invitat și pe Vadim să sărbătorească, să ciocnească un pahar de șampanie. Erau și părinții lui Rob acolo, care i-au strâns mâna și i-au mulțumit. Niciodată când veneau în vizită la Londra nu puteau sta peste noapte la fiul lor.
„Cu banii pe care îi avem acum pot să ajut 2.000 de Rob. Eu mă gândesc cum pot să ajut cât mai mulți oameni ca Rob. Ne gândim la clienți mai mult decât la cifre”, spune tânărul.
Iar până acum, jumătate din echipa sa, formată din 40 de oameni, a folosit deja produsul. Se mândrește cu o echipă de tineri foarte bine pregătiți. „Omul nostru care face cercetare pe modelele de inteligență artificială a descoperit două planete, când era la Cambridge, și cu toate astea este foarte modest. Avem oameni doar de acest tip și atunci automat și privilegiul de a ne putea selecționa și nu luăm orice”.
Dacă ar fi să numească ceva ce îi place cel mai mult la traiul în Londra este tocmai multiculturalitatea. „În echipa noastră sunt vreo zece naționalități, avem portughezi, români, nemți, canadieni, indieni, turci, italieni… Nimeni nu pleacă din țară că vrea să plece, pleci pentru că ai ceva acolo care nu-ți place. Apoi ajungi să cunoști niște oameni care fac lucruri extraordinare și îi urmezi pe ei”.
Cinci ani ca să numești un loc „acasă”
Așa este și povestea lui. Acum 12 ani, când era boboc la Oxford, a avut și șocuri culturale. „Mi-am dat seama că englezii sunt mai triști, beau mai mult și nu sunt la fel de joviali și primitori ca românii, asta a fost ceva mai dur. Dar stau aici de 12 ani, deci m-am obișnuit. Am citit undeva că îți ia cinci ani să te relochezi, să simți că e noua ta casă”.
Vadim a îmbrățișat cu totul mediul internațional în care trăiește, se simte acasă la Londra. Astăzi este căsătorit cu o americancă din New York și au un copil de nici o lună.
Îi încurajează pe toți tinerii români să încerce să aplice la universități din lumea mare. Și el a fost la început neîncrezător că va intra la Oxford, universitate pe primul loc în lume în topul creat de Times Higher Education.
„Mama m-a pus să dau și la Drept, și la Medicină în România, de siguranță. N-am intrat la Medicină, dar am intrat la Drept. Și la Oxford, la un program destul de greu, politehnică cu studii economice”, povestește Vadim.
Cred că baza teoretică în România e destul de puternică. Eu, la Oxford, în primul trimestru știam mai mult decât toți colegii mei. Nu suntem însă așa buni la scris eseuri, la dezbateri, dar am învățat asta la economie, unde nu eram așa bine pregătit.
Vadim Toader, fondator Proportunity:
A avut și momente când și-a corectat profesorii. „I-am demonstrat unui profesor, în interviul de admitere, o formulă și a zis că nu e corect și i-am arătat că am simplificat pașii și am ajuns la aceeași concluzie. «A, da, ai dreptate»”.
Investesc doar în case care pot crește
Deși a plecat de la 19 ani din România, de când a intrat la Oxford, a rămas conectat la ce se întâmplă în țară. Din când în când, un pachet cu timbru românesc face drumul de la Roman, Neamț, către Londra, Marea Britanie. Părinții îi pun de fiecare dat și câteva pungi de covrigei cu brânză pe care nu-i găsește acolo.
Cu ochii specialistului în imobiliare, se uită și la piața de la noi. Crede că marea diferență între cele două capitale este prețul. Calculează repede: în București, cu un salariu mediu de 13.000 de euro pe an, îți poți lua un apartament și cu 40.000-50.000 de euro. „Înseamnă că ești la 4X prețul pe venit anual. În Londra, venitul anual e de 30.000 de euro, iar prețul unui apartament cu două camere e 300.000, adică 10X”, explică Vadim.
În România, prin programul Prima casă, aproape 30.000 de tineri români și-au cumpărat o locuință din 2009, de la lansare. Practic, statul garanta împrumutul, iar tinerii trebuiau să ofere doar 5% din valoarea apartamentului ca avans, nu 15-25% cum cereau băncile pentru un credit imobiliar.
În Marea Britanie nu s-a pus problema unui astfel de program și aici au găsit românii portița de dezvoltare.
Proportunity nu este doar un mod de creditare, are și o componentă ce implică inteligența artificială prin care ei pot estima dacă acele proprietăți vor crește în viitor. Dacă estimările le spune că, din contră, prețul acelei locuințe va scădea, fie sfătuiesc clientul spre ce nouă zonă să se îndrepte, fie îl refuză.
„Dacă noi îți dăm 20% din prețul casei, tu pe lună ne plătești numai dobânda, nu ne dai împrumutul înapoi. Când vrei să ne plătești înapoi, trebuie să ne plătești 20% din prețul casei la momentul ăla. Și dacă prețul casei crește un pic, luăm și noi o cincime, dacă scade, pierdem o cincime”, explică mecanismul financiar.
Și ca un sfat pentru investitori: crede că și piața din România va tot crește în următorii ani. De la distanță, în tabloul general al țării pe care Vadim a lăsat-o în urmă distinge o schimbare în bine. „Mi se pare că oamenii votează un pic mai informat, nu e atât de evident, dar văd un progres și văd oameni care par tehnic mai capabili”.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro