insuficient pentru a pune cap la cap niste proiecte serioase daramite sa le mai si infaptuiesti. Cine va trece in aceste zile prin capitala Romaniei va vedea un oras trist, cenusiu, murdar, plin de gropi, sufocat de maldare de zapada innegrita, un oras in total contrast cu marile capitale europene, dar chiar si cu alte orase ale Romaniei, unde se vede mana unui gospodar. si, din pacate, viitorul nu suna deloc bine, ca sa parafrazez un slogan publicitar.
Nu suna bine pentru ca partidele par ca si-au epuizat stocul de candidati. Dupa ce Basescu ne-a sedus si ne-a abandonat, Alianta D.A. arunca in lupta un politician respectabil, Adriean Videanu, dar, din pacate, aproape anonim pana in urma cu doua luni si, tot din pacate, cu un bilant zero la capitolul realizari publice. Nimic nu-l recomanda pe Videanu drept viitor diriguitor al destinelor a peste doua milioane de cetateni in afara girului politic pe care i l-a oferit Traian Basescu. in plus, discursul sau complicat, uneori greu de urmarit chiar si de o minte antrenata, s-ar putea sa-i joace ceva feste in campanie…
De partea cealalta, PSD a scos din palarie un candidat aflat la polul opus. Oricat de bun gospodar o fi Vanghelie – unii sustin ca a facut treaba in sectorul 5 – ii va fi imposibil sa scape de celebra eticheta „care este”. Nu-i vorba, discursul sau „pitoresc”, ca sa folosesc un eufemism, nu-i departe de nivelul multor concetateni, insa parca fotoliul de primar general e o palarie cam prea mare pentru micutul „care este”. Saracie mare! Saracie pe strazi. Saracie de idei. Saracie de candidati… Vai de tine, Bucuresti!