ComenteazăUnul dintre cei mai tineri pompieri cu funcţie de conducere din Prahova, locotenentul Valentin Frusinoiu, a povestit, pentru Libertatea, cum e o zi din viaţa unui pompier, cum e să resuscitezi animale scoase din foc şi ce mare lucru ar fi dacă victimele incendiilor ar fi ajutate şi după ce focul este stins.
La doar 28 de ani, locotenentul Valentin Frusinoiu este locţíitor al comandantului Detaşamentului 1 de pompieri din Ploieşti şi coordonează activitatea a 145 de oameni. Ce înseamnă asta? La pompieri, „a coordona” înseamnă a sări în foc, la propriu, alături de colegii tăi, ca să-i salvezi pe alţii.
Ce e uimitor la oamenii care fac meseria asta este că vorbesc cu o modestie ieşită din comun şi cu o naturaleţe greu de închipuit despre cum e să-ţi rişti viaţa ca să-i salvezi pe alţii.
Locotenentul Frusinoiu povesteşte că a luat Bacalaureatul în 2009 şi tot atunci a intrat la Academia de Poliție. Nu a avut pe nimeni în familie care să fi făcut meseria de pompier, dar a ales facultatea de pompieri „pentru că este o meserie nobilă, iubită de toată lumea”.
Îşi aminteşte că la începutul facultăţii, când a mers să depună jurământul, a fost întrebat pentru prima dată de ce a ales asta.
„După ce am luat la Academie, ai mei m-au întrebat de ce vreau să fac asta, de ce la pompieri, când toată lumea fuge de incendiu, de astfel de probleme, eu să merg acolo. Nu am avut un răspuns concret, Pur şi simplu asta a fost decizia mea”, îşi aminteşte tânărul ofiţer.
De atunci, nu a avut niciun moment în care să fi regretat această alegere, deși a văzut, în acești ani, adevărate orori.
„Nu am regretat niciodată că asta am ales. E adevărat că sunt momente în care vedem lucruri teribile, dar în timpul intervenției încerc să nu mă gândesc prea mult la ceea ce văd, pentru că dacă nu ne detașăm și nu suntem lucizi nu putem salva viețile oamenilor. Dacă ne încărcăm sufletește cu strigătele, cu problemele sau cu durerea celor în sprijinul cărora intervenim, știu că nu suntem la fel de eficienți”, spune locotenentul Valentin Frusinou.
Să salvezi un om înseamnă să salvezi o lume
În meseria asta, fiecare zi e altfel. Teoretic, ziua de lucru începe la unitate şi durează opt ore. Practic, salvatorul trebuie să fie în orice moment gata de intervenție.
„După ora 16.00, oricând sună telefonul trebuie să fiu pregătit să plec la intervenţie din orice situația m-aș afla, fie că sunt la cumpărături, la film sau în parc. În caz de intervenţie mai dificilă vine mașina, mă ia și plec. În rest, nu știm niciodată când sună alarma sau ce fel de intervenție urmează. Că e simplă sau complicată, încercăm să fim pregătiți să intervenim operativ”, spune locotenentul.
Tânărul pompier mărturiseşte că i-a rămas în suflet prima intervenţie, care a fost cea mai lungă din cariera sa de până acum.
Era vorba despre un om prins sub un mal de pământ în timp ce săpa un șanț. După zece ore de lucru sub tensiune, Valentin Frusinoiu şi colegii săi au reușit să-l scoată în viață. A fost momentul în care şi-a dat seama că să salvezi un om înseamnă să salvezi o lume.
Au resuscitat doi iezi
Pentru tânărul locotenent şi pentru colegii acestuia, importantă este însă şi viaţa animalelor, după care intră, la propriu, în flăcări. Ei sunt oamenii care dovedesc că minuni există şi că ele pot fi făcute chiar de mâna omului.
Anul acesta, cu puţin înainte de Paşte, ofiţerii şi subofiţerii de la Detaşamentul de Pompieri Ploieşti au intervenit pentru stingerea unor incendii de anexe gospodăreşti la Păuleşti, la câţiva kilometri de municipu. Nu se aşteptau ca intervenţia să se termine cu salvarea vieţii unor iezi pe care chiar ei i-au resuscitat.
Valentin Frusinoiu povesteşte că într-una dintre anexele cuprinse de flăcări, sub o capră moartă, se aflau doi iezi. I-a scos afară, având puţine speranțe că ar putea fi vii. Și totuși a observat că dădeau slab din picioare. Aşa că a decis, împreună cu colegii săi, să nu renunțe. Le-a făcut resuscitare amândurora. Iar încăpățânarea de a crede că minunile există și că acestea pot fi înfăptuite de mâna omului a dat roade: amândouă animalele au fost readuse la viață.
„A fost chiar o intervenție emoționantă, pentru că nu ne-am așteptat să ajungem să facem așa ceva. Dar trebuie să salvezi orice viață, indiferent că e a unui om sau a unui animal”, povestește Valentin Frusinoiu.
La două zile de la intervenţie, încă miros a fum
Salvatorul povesteşte că, în multe momente, el şi colegii săi conştientizează abia după intervenţiile dificile că tocmai au salvat o viaţă.
„Toate intervențiile sunt triste, însă majoritatea au și partea bună. După ce ne întoarcem la unitate, realizăm că, uite, am salvat o viață. Sunt momente în care atunci nu realizăm ce s-a întâmplat și zicem doar că ne-am făcut meseria, dar când ne gândim după intervenție, ne bucurăm cu adevărat, pentru că atunci conştientizăm că am salvat o viață”, spune el.
Valentin Frusinoiu povesteşte că nu de puţine ori miroase a fum şi două zile de la o intervenţie dificilă şi de lungă durată. I-o spune soţia, pentru că el nu-şi mai dă seama, atât de obişnuit e cu mirosul.
„Chiar dacă fac duș imediat după ce vin de la intervenție, soția îmi spune că și la două zile după intervenție încă miros a fum. Intră în piele mirosul acesta și scăpăm foarte greu de el, chiar dacă ne spălăm și de trei ori pe zi. Noi suntem învățați, dar cine nu participă la intervenții, sesizează”, spune salvatorul.
În mijlocul naturii se regăsește pe sine
Cum îşi „limpezește” gândurile și își bucură sufletul după intervenţiile dificile? Merge pe munte, în pădure, face fotografii și filmează. Cel mai mult îi place în mijlocul naturii, pentru că acolo se regăsește pe sine.
Nu de puţine ori s-a gândit la ce s-o fi întâmplat cu oamenii rămaşi pe drumuri în urma unui incendiu. Îşi aminteşte de o intervenţie în care o familie cu cinci copii a rămas fără acoperiş deasupra capului.
„Era o familie cu cinci copii, a ars casa din temelii. Am avut multe momente în care, vorbind cu mine, m-am întrebat ce fac copiii, unde rămân”, spune Valentin Frusinoiu.
Nu puţine au fost cazurile în care pompierii care au scos din foc câte o pisică sau un căţel au luat animalele rămase pe drumuri şi le-au dus la unitate, să le găsească stăpân.
Salvatorul recunoaşte că, după intervenţia pompierilor, focul trece, problemele rămân. Nu-şi aminteşte să fi venit vreodată cineva la unitate – vreo asociaţie, spre exemplu – să întrebe cum le poate ajuta pe victimele rămase pe drumuri.
„Dacă ar fi o asociaţie care să ajute, evident că ar fi o idee bună. Oricine vrea să ajute persoanele care au suferit o nenorocire ar fi binevenit”, spune tânărul locotenent.
Ar fi putut să se facă poliţist sau jandarm. Dar Valentin Frusinoiu a ales să fie pompier. Nu regretă alegerea făcută. Nu are, deocamdată, copii, dar dacă se gândeşte la viitor nu refuză ideea ca fiul său să-i urmeze calea.
Cum e să să sari în foc pentru alţii? Depinde tare mult de modul în care priveşti ceea ce faci.
„Riscuri sunt peste tot, la toate locurile de muncă. Şi dacă mergi pe stradă, poţi să păţeşti ceva. Nu neapărat dacă eşti pompier înseamnă că este un risc mult mai mare. Nu am regretat niciodată că am ales asta, nu aş face altceva”, mai spune salvatorul.
Citește și:
EXCLUSIV/ Bunica Tania trebuie să crească doi nepoței cu o pensie de 900 de lei. Fiica ei a murit, ginerele s-a sinucis și copiii lor i-au rămas în grijă
Gigi mână de aur. Becali a câștigat 240 de milioane de euro doar de la FCSB. Marea lui ambiție: „Vreau ca până în 2028 să câștig un miliard de euro din fotbal!”
VIDEO/ Kitty Cepraga și-a investit banii într-un scurtmetraj despre emigranți! Vedeta face actorie, regie și este și producător în Italia