Pentru un castig de numai cateva zeci de mii de lei pe zi, stau in frig ore intregi. Cu noaptea in cap, ocupa un loc pe trotuarele din zonele „cu vad” si isi intind „marfa” pe ziare. Au de vanzare te miri ce: suruburi, lanterne, clame de par, solnite, pile de unghii, vaze, toate scoase parca dintr-o lada cu vechituri, uitata in podul casei. Ei nu au simtit sarbatorile. Au avut alte griji. Se roaga in sinea lor sa vanda ceva pentru a-si putea cumpara macar o paine.

Majoritatea vanzatorilor de nimicuri sunt oameni ai strazii. Nu au casa, iar de familie nu mai stiu nimic. Una din zonele in care ii intalnim zilnic este Bucur Obor din Capitala. Se strang aici din toate colturile Bucurestiului, acolo unde au reusit sa-si gaseasca un loc unde sa doarma. Fiecare dintre acesti oameni are povestea lui, care aduce uneori cu scenariile unor filme. Unii vand vechituri pe trotuare de ani de zile. Au ajuns sa se imprieteneasca intre ei, ba chiar sa-si puna si porecle unul altuia. Nu toti sunt dispusi sa-ti vorbeasca despre viata lor si se feresc sa fie fotografiati. Le este rusine. Nu vor ca oamenii care i-au cunoscut in vremurile bune sa afle despre ei ca au ajuns pe strazi.

„Talanu” face comert pe strazi de anul trecut, cand a iesit din inchisoare, unde a ispasit o pedeapsa de 20 de ani, pentru furt. „Nu aveam loc de munca si trebuia sa traiesc din ceva. Tot ce vand, adun din tomberoanele de gunoaie din tot Bucurestiul. Azi am vandut de 20.000 lei. Lumea este amarata, nu are cu ce sa cumpere. Cel mai mult am vandut, intr-o singura zi, de 70.000 lei. Eu dorm pe unde apuc, iar taria ma ajuta sa nu simt frigul”, ne-a povestit „Talanu”.

„Piticu de la Obor” a lucrat, la negru, in constructii, pana acum doua saptamani. Ca sa faca un ban in plus, s-a apucat si el de acest tip de comert inedit. „Ca sa nu furam, vindem. Eu stau in spate la restaurantul Budapesta, dar vin tocmai pana aici in fiecare zi pentru ca mai putem vinde, ne mai lasa, in alte zone ne gonesc. Facem si noi un ban de o paine. Azi, am facut vreo 50.000 lei”, ne-a povestit „Piticu de la Obor”. Pe langa acesti oameni, trec zilnic altii, coplesiti, la randul lor, de probleme. Multi se considera nedreptatiti de soarta. Daca s-ar uita, insa, putin mai atenti in jurul lor, nu ar mai fi atat de tristi. Intotdeauna, exista altii mai oropsiti decat ei.

 
 

Urmărește-ne pe Google News