ComenteazăIntr-una din diminetile trecute, cand plecam spre serviciu, mi-a atras atentia un maturator. Plictisit, enervat ca soarta i-a rezervat o meserie atat de ingrata, omul aduna, parca, in atitudinea lui, atitudinea intregii Romanii din zilele toride de vara care sunt acum, speram, pe sfarsite. Balanganea matura din stanga-n dreapta, fara nici un sens, incet, cat mai incet, mutand doar praful de colo dincolo. Era ilustrarea perfecta a inca unei veri statute pe care am trait-o. O vara in care nu s-a intamplat nimic!
Guvernul a plecat in concediu si a inchis Palatul Victoria. Presedintele asijderea. „Integrarea europeana” a batut pasul pe loc. A luat o pauza. La fel si integrarea in NATO. Sindicatele au amutit. Televiziunile ne-au sufocat cu tot felul de mascari de la mare. De dimineata pana seara. De seara pana dimineata. Parca in reluare. Iar si iar si iar, aceleasi imagini. Pana si frunzelor le era – si le mai e inca – lene sa se miste in adierea fierbinte a vantului de pe strazile marilor orase. Culmea e ca pana si muzica, altadata domeniu extrem de productiv vara, a amortit. N-au mai aparut „hit”-uri. Aceiasi artisti obositi, reconditionati, si-au zbierat pe Litoral piesele vechi, resapate pe ici, pe colo.
A fost cald. Atat de cald incat pana si cele mai bune intentii se topeau in arsita soarelui nemilos. Am avut un sentiment teribil ca totul sta in jurul nostru. Ca balanganim maturile din stanga-n dreapta, fara nici un sens, incet, cat mai incet, mutand doar praful de colo dincolo…