9 comentariiCuprins:
Într-o postare intitulată „Razne sapiențiale de cler și popor seducătoare”, Vasile Bănescu, fostul reprezentant al Bisericii Ortodoxe Române, contracarează afirmațiile despre religie ale lui Călin Georgescu, fără însă să menționeze numele acestuia.
Rugăciunile sunt „personale”
Vasile Bănescu demontează afirmațiile lui Călin Georgescu prin clarificări teologice. În contrast cu viziunea mistică a lui Georgescu, Bănescu subliniază universalitatea creștinismului, în care rugăciunea nu depinde de geografie sau altitudine, ci de relația personală cu Dumnezeu.
Călin Georgescu: „Rugăciunile din Carpați sunt cele mai puternice, fiind aproape de cer”.
Vasile Bănescu: „Rugăciunile oamenilor, indiferent la ce altitudine se roagă, ajung împreună la Cerul care e pretutindeni la fel de aproape de omul rugător”.
Călin Georgescu: „Rugăciunea este cea mai pură formă de rezistență împotriva manipulării globale”.
Vasile Bănescu: „Rugăciunea este o formă de rezistență la asalturile manipulatoare ale diavolului care nu se roagă. Ea e expresia credinței realiste, nu a luptei cu imaginarul și vagul”.
Călin Georgescu: „Credința colectivă a românilor poate schimba cursul istoriei”.
Vasile Bănescu: „Creștinismul e personalist, nu colectivist. Rugăciunea nu e niciodată etnică și colectivă, ci personală. Ea nu poate schimba decât persoana care se roagă, nu istoria și umanitatea”.
Exagerare și spiritualitate
Vasile Bănescu atrage atenția asupra exagerărilor și confuziilor dintre spiritualitate și mitizare, cum ar fi atribuirea unor calități divine pădurilor sau României ca sanctuar absolut.
Călin Georgescu: „România este un sanctuar care protejează esența umană de influențele externe”.
Vasile Bănescu: „România este o țară sud-est europeană care fără ajutor extern nu s-ar mai putea proteja pe ea însăși de anumite influențe și agresiuni de la Răsărit”.
Călin Georgescu: „Pădurile din Carpați sunt martorii eterni ai rădăcinilor spirituale ale umanității”.
Vasile Bănescu: „Pădurile din Carpați au apărut după formarea Carpaților și nu au calitatea de martor decât în ceea ce le privește propriile rădăcini înfipte în pământ. Umanitatea și spiritualitatea ei nu sunt forestiere”.
Călin Georgescu: „Rugăciunea este calea prin care putem schimba energia întunecată a lumii”.
Vasile Bănescu: „Lumea creată de Dumnezeu nu poate fi străbătută maniheic și gnostic de o energie întunecată, ci doar de rațiunile pline de sens ale Rațiunii creatoare”.
Călin Georgescu: „Fiecare rugăciune făcută în România hrănește energiile universale ale luminii”.
Vasile Bănescu: „Rugăciunea este expresia credinței conștiente de realitatea dialogului cu Dumnezeu și nu-l hrănește spiritual decât pe omul care se roagă. Energiile universale ale luminii străine de creștinism doar coboară din lumea vagului spre cea a nimicului”.
România: Farul lumii
Vasile Bănescu demontează afirmațiile lui Călin Georgescu folosind ironia subtilă și exagerarea voită pentru a evidenția absurditatea acestora. Fostul purtător de cuvânt al BOR expune tendința de mitizare naționalistă drept o derivă ideologică lipsită de fundament teologic sau rațional.
Călin Georgescu: „Hristos a înviat pentru ca poporul român să devină un far al lumii”.
Vasile Bănescu: „Iată cum eroarea bimilenară conform căreia Hristos ar fi înviat pentru mântuirea fiecărui om din lume a fost în sfârșit corectată:
Hristos a înviat, de fapt, pentru poporul (pre)român și doar pentru el. „Farul Constanța” nu este doar un nume de echipă, ci simbolul etnic suprem care luminează intermitent până la capătul lumii”.
Călin Georgescu: „Fiecare român are în el o scânteie divină care poate aprinde lumina universală”.
Vasile Bănescu: „Spre deosebire de toți oamenii din istoria trecută și viitoare, creați de un meschin Demiurg, românii sunt singurii creați de Dumnezeu. De aceea sunt scânteietori și înaintemergători ai luminii încă neaprinse, dar universală”.
Călin Georgescu: „Fiecare fir de iarbă din România are o semnificație sacră în echilibrul universal”.
Vasile Bănescu: „Aceleași fire de iarbă l-au inspirat pe însuși Walt Whitman, chiar dacă acesta, din motive ce nu-i fac cinste, nu s-a declarat român. Firul de iarbă românesc este hieroglifa sacră a Universului.
Carpații: Sanctuar divin
Vasile Bănescu combate afirmațiile printr-un discurs bine argumentat. Ideea că neutralitatea ar reprezenta o protecție divină este criticată ca o formă de pasivitate ce permite răului să prolifereze, mai degrabă decât să fie combătut activ.
Călin Georgescu: „Neutralitatea este protecția divină împotriva influențelor malefice”.
Vasile Bănescu: „Neutralitatea față de rău este protecția ortodoxistă asigurată maleficului și influențelor sale”.
Călin Georgescu: „România este locul unde divinitatea a decis să păstreze esența purității umane”.
Vasile Bănescu: „Divinitatea, deși nu apreciază predestinarea, a decis, totuși, din veșnicie, ca România, veșnică și ea, să fie «sticluța» cu esența pură și tare a umanității?”.
Călin Georgescu: „Carpații nu sunt doar munți, ci sanctuare ale energiilor divine”.
Vasile Bănescu: „Carpații, adevărate hangare ale dumnezeirii garate definitiv în România, sunt supraapreciați ca munți și subestimați ca sanctuare ale energiilor divine necreate”.