Principalele declarații ale lui Vasile Bănescu:
- Anul acesta, e un context special, din punct de vedere liturgic. Există sărbători cu dată fixă, cum este și ce a Sfântului Gheorghe (23 aprilie), și sărbători cu dată schimbătoare, cum e Paștele, sărbătoarea sărbătorilor. Atunci când sf. Gheorghe cade în Săptămâna Mare, din motive liturgice, slujba pentru Sf. Gheorghe se mută în a doua zi de Paște, dar nu și sărbătoarea în sine. Însă, recomandarea este ca petrecerile să se amâne după Învierea lui Iisus Hristos. Dar putem să îi felicităm pe sărbătoriți.
- Ne lăsăm prea mult inundați de politic, cred că viața are si o dimensiune… dincolo, care transcende politicul. Mi-ar plăcea să văd, măcar de Sărbători, mai puțină încrâncenare pe chipurile noastre. Suntem trup și suflet, dar cred că românul modern își neglijează prea mult sufletul
- Cei care ne conduc ar trebui să-și amintească de logica creștină, care e inversul celei lumești. În logica creștină, cel puternic îl slujește pe cel slab, nu invers
- Cred în strategii personale, nu instituționale.
- Traim într-o lume a celor văzute, dar la fel trăim și într-o lume a celor nevăzute
- Strategia Bisericii ar trebui să fie bazată pe blândețe, pe înțelegerea lumii de azi, pe agenda omului, pe preocupările acestuia
- Pledez permanent pentru împrospătarea limbajului, trebuie să ne adresăm altfel, noi oamenii din Biserică, celor din jurul nostru
- Trăim într-o țară în care avem prea multe blocaje și în care se fac prea puține
- În spatele oricărui act de corupție se ascunde un act profund de corupție spirituală. Lupta împotriva corupției ar trebui întemetată pe educație, inclusiv educație spirituală. Ajungem la omul dinăuntru, nu la omul ipocrit din afară
- Atrag atenția că principala misiune a Bisericii nu e asistența socială
- Despre „vrem școli și spitale, nu catedrale”: Este o temă de interes și, în același timp, un slogan. Nu neapărat numărul de spitale poate fi comparat cu numărul de biserici. Viață fiecăruia are și accidente ce necesită spital, dar Biserica se ocupă de viața spirituală.
- Biserica nu renovează spitale, dar poate prelua unele dintre ele și a și făcut acest lucru. Există farmacii și policlinici care funcționează sub patronajul Bisericii. După terminarea Catedralei Mântuirii Neamului, Biserica nu cred că va construi un spital, dar putem colabora cu insitutțiile statului pentru ajutor reciproc. Nu aceasta este rațiunea Bisericii, ci rolul de a oferi conținut vieții spirituale, nu medicale.
- Nu numărul de spitale trebuie pus în opoziție cu numărul de spitale. Bisericile s-au construit în urma consultărilor cu comunitatea, în secole, nu au răsărit peste noapte. Unele mici, de cătun de sat, sigur că au apărut și unele mari… stridente, cum zic unii, dar nu trebuie să suprapunem planurile. Dar pot înțelege această logică, pentru că lumea, disperată de situația în care trăiește, își ridică ochii spre ceva, spre cineva… de unde vine un ajutor în plus, cine oferă mai mult, din punct de vedere social?!
- Pledez permanent pentru o implicare mai mare a Bisericii în spațiul social, lucrul acesta s-a întâmplat progresiv și ascendent, în ultimii 10 ani, fără precedent în istoria bisericii, pentru că o cere contextul social.
- Ar trebui gesturi concrete, nu vorbe goale, pentru oamenii săraci din România
- Despre „banii bisericii”. Averea Bisericii este patrimonială. Biserica nu are bani sau conturi ascunse, are doar patrimoniu. Are statutul unui ONG, iar acești bani pe care îi dăm, ei rămân în circuitul interior. Nu toți preoții au salariul asigurat de la stat. Doar 65% e de la stat, pentru că au apărut, între timp, preoți și parohii noi, care nu au beneficiat de unele schimbări.
- Patriarhul nu merge la Guvern sau la președinte, ca să vorbească despre situația românilor. Nu e nevoie de mese rotunde, poate ar fi important, nu contest acest lucru, dar aceste instituții cunosc situația poporului. Însă, Patriarhul a onorat orice invitație din partea instituțiilor statului
- Biserica se poate implica mai mult, dar după aceea să nu i se reproșeze implicarea
- Despre atacurile sângeroase din Sri Lanka: Trăim într-o societate violentă, din pacate, care are tușele ei groase. Nu e greu de observat faptul că acest asalt împotrva lumii creștine este îngrijorător.
- Despre incendiul de la Catedrala Notre-Dame: Este dincolo de imaginarul obișnuit. Cred că din 2001, de la atentatele din SUA, nu am mai trăit o asemenea emoție. Există o Europă a catedralelor. Dincolo de toate, Notre-Dame e o biserică, ceea ce – din păcate – nu am auzit în discursurile publice, mai ales ale oamenilor politici.
Credincioșii ortodocși din întreaga lume sărbătoresc duminică Paștele, sfânta sărbătoare a Învierii lui Iisus Hristos, iar Libertatea oferă cititorilor un interviu cu una dintre vocile reprezentative ale Bisericii Ortodoxe Române.
FOTO – Dumitru Angelescu