S-a născut într-o familie din clasa muncitoare, în orașul Sabaneta, și și-a dorit o carieră militară. A ajuns ofițer în armata venezueleană și, nemulțumit de sistemul politic din țara lui, a fondat în secret Mişcarea Revoluţionară Bolivariană-200, la începutul anilor 80. În 1992 a încercat să-l înlăture pe președintele de atunci Carlos Andrés Pérez, în timpul unei lovituri de stat, care a eșuat însă și în urma căreia a fost închis. Doi ani mai târziu iese din pușcărie, fondează un partid social democrat, Mișcarea a cincea republică și a fost ales în funcția de președinte al Venezuelei în 1998, când a introdus o nouă Constituție. El a fost reales, cu 56 la sută din voturi, în 2000. În 2002, fostul militar pucist este la rândul lui victima unei tentative de lovitură de stat orchestrată de mediile de afaceri, înainte de a câştiga în 2004 un referendum de revocare convocat de opoziţie. În timpul celui de-al doilea mandat a introdus o reformă agricolă și a naționalizat mai multe domenii-cheie ale industriei, ducând în același timp o politică vehementă împotriva Statelor Unite ale Americii, ținta multor atacuri verbale ale șefului statului.
Imposibil de învins, el câştigă din nou alegerile prezidenţiale în 2006, înainte de a înregistrat singurul său eşec electoral, în 2007, când venezuelanii au respins o nouă reformă constituţională. În 2009, el obţine totuşi adoptarea prin referendum a unui amendament care permite alegerea preşedintelui pentru un număr nelimitat de mandate.
Acuzat adeseori de autoritarism sau populism, fostul locotenent-colonel, în vârstă de 58 de ani, slăbit de cancerul cu care a fost diagnosticat în iunie 2011, a beneficiat de sprijinul claselor populare, care, în octombrie 2012 l-au reales președinte al Venezuelei.