19 septembrie 1967 e ziua pe care Flore Moldovan nu o va uita niciodată. “Atunci am început această meserie, pe care am îndrăgit-o şi o îndrăgesc foarte tare”, ne povesteşte nea Flore.
Ajuns la 70 de ani, omul nu şi-ar fi imaginat vreodată că în cei 47 de ani de meserie nu îşi va găsi un ucenic.
“Pe lângă case, mă ocup şi de curăţarea hornurilor din şcoli, din grădinite sau instituţii. Curăţarea unui coş costă 40 de lei”, povesteşte cu năduf coşarul care nu îşi mai vede capul de treabă.
Cu toate acestea, nea Flore spune că meseria pe care şi-a ales-o nu e una din care să facă avere, plus că trebuie să te murdăreşti serios pe mâini, aşa că nu se miră că tinerii nu se îngrămădesc să înveţe.
“Pe vremuri, fiecare judeţ avea 24 de coşari. Eram repartizaţi pe localităţi, unde mergeam în fiecare lună. Atunci era mai greu însă, pentru că sobele erau pe lemne şi operaţiunea era mai dificilă. Oamenii plăteau inclusiv taxă de 24 de lei pe curăţarea coşurilor”, îşi aminteşte hornarul. Omul recunoaşte că ar ieşi la pensie şi azi, dar va încerca să mai reziste, poate apare vreun ucenic.
“Nu am cui să las moştenire această meserie. Dacă mă mai ţine Dumnezeu, vreau să lucrez încă 2-3 ani, că oamenii au nevoie şi mă caută”, se mândreşte bătrânul.
Autorităţile încearcă să instruiască tinerii
Auzind de problemele lui nea Flore, Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Bistriţa-Năsăud a început demersurile pentru organizarea unui program de formare de… coşari: “Necesitatea organizării unui astfel de curs de calificare vine din faptul că nu există persoane calificate în acest domeniu, iar în ultimii ani, pe raza judeţului nostru au avut loc foarte multe incendii”, se arată într-un comunicat.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro