Convenţia este primul tratat internaţional care conţine o definiţie a genului şi recunoaşte că femeile şi bărbaţii nu sunt doar diferenţiaţi din punct de vedere biologic, ci că există o categorie a genului, definită social, care le conferă acestora roluri şi comportamente specifice.
Potrivit acestui document, violenţa familială şi cea împotriva femeilor, în special, reprezintă o violare a drepturilor omului şi o formă de discriminare. Convenţia de la Istanbul propune crearea unor mecanisme care să garanteze protecţia victimelor, să crească gradul de conştientizare a efectelor acestui fenomen, să prevină şi să combată toate formele de violenţă.
Convenţia introduce sancţiuni penale şi/sau juridice pentru acte de violenţă psihică şi fizică, molestări psihologice insistente ce violează intimitatea, dar şi pentru căsătoria forţată, mutilarea genitală a femeilor, violenţa sexuală (inclusiv violul), hărţuirea sexuală, avortul forţat şi sterilizarea forţată.
În plus, vor fi recunoscute drept infracţiuni, atunci când sunt comise intenţionat, înlesnirea sau complicitatea şi tentativa comiterii unui act de violenţă.
În cadrul unei proceduri penale iniţiate nu vor fi considerate justificări ale acestor acte cultura, obiceiul, tradiţia, religia sau onoarea.
Mai mult, următoarele circumstanţe vor fi considerate agravante:
– Infracţiuni comise împotriva unui(ei) fost(e) sau actual (e) soţ(ii) ori partener(e), de un membru de familie sau o persoană care a abuzat de puterea sa;
– Infracţiuni comise în mod repetat;
– Infracţiuni comise împotriva unei persoane vulnerabile;
– Infracţiuni comise împotriva sau în prezenţa unui copil;
– Infracţiuni comise de una sau mai multe persoane care acţionează împreună;
– Infracţiuni precedate sau acompaniate de nivele extreme de violenţă;
– Infracţiuni comise cu utilizarea unei arme;
– Infracţiuni ce au avut ca urmări vătămări fizice sau psihice ale victimei;
– Agresori condamnaţi anterior.
Totodată, Convenţia interzice soluţionarea extrajudiciară a litigiilor obligatorii, inclusiv medierea şi concilierea, referitoare la toate formele de violenţă.
De asemenea, se stipulează o serie de măsuri privind protecţia victimelor prin informare, servicii de asistenţă generală, asistenţă în plângerile individuale/colective prin asigurarea unor servicii specializate, înfiinţarea de adăposturi corespunzătoare, organizarea unor linii telefonice de urgenţă 24 de ore din 24, înfiinţarea de centre de sesizare şi sprijin a cazurilor de criză în urma violului, implementarea unor servicii de protecţie şi asistenţă pentru martorii copii, precum şi constituirea cadrului în care o persoană martoră la comiterea unor acte de violenţă să fie încurajată să raporteze acest lucru autorităţilor competente.
La nivelul cooperării internaţionale, semnatarii Convenţiei se angajează să colaboreze în prevenirea, combaterea şi urmărirea în justiţie a tuturor formelor de violenţă şi vor dezvolta proceduri de primire şi servicii de sprijin pentru solicitanţii de azil, sensibili la dimensiunea de gen, inclusiv determinarea statutului de refugiat şi solicitarea protecţiei internaţionale.
România a semnat Convenţia de la Istanbul şi s-a angajat, astfel, să adopte, să promoveze şi să respecte o serie de măsuri ferme prin care să fie asigurată prevenţia şi combaterea adecvată a fenomenului violenţei. Sub incidenţa Convenţiei intră femei şi fete din orice mediu social, indiferent de vârstă, rasă, religie, origine socială, statut de imigrant sau orientare sexuală.
În vederea implementării Convenţiei, se va constitui un Grup de lucru interministerial care va reuni specialişti din principalele ministere cu atribuţii în domeniu: Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Justiţiei, Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice – Departamentul pentru Egalitate de Şanse între Femei şi Bărbaţi (organism coordonator), Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Public, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice şi Ministerul Finanţelor Publice.
Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice va asigura, prin autorităţile sale la nivel central şi local, punerea în aplicare a strategiei în domeniul prevenţiei violenţei domestice.
Prevederile Convenţiei vor fi aplicabile României la trei luni de la depunerea documentului oficial de ratificare la Secretarul General al Consiliului Europei.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro