Primul brand românesc înregistrat a fost bine-cunoscutul Magiun de Topoloveni, în anul 2011. S-au scurs cinci ani până alți producători români s-au trezit să-și protejeze produsele. În 2016 au mai fost înregistrate două alimente: Mai întâi Salamul de Sibiu, care se fabrică în fapt în țara noastră de peste un secol și care a fost nelipsit de pe mesele românilor până și în perioadele de restriște Un al doilea a fost Telemeaua de Ibanești, fabricată în trei sate din inima țării, respectiv în județul Mureș. Înregistrarea produselui a generat și un mic scandal, pentru că grecii s-au opus invocând că brânza românească e asemănătoare cu una de-a lor.
Ultimul produs care a fost înregistrat de România, în primăvara acestul an, a venit în rândurile elitelor tocmai din Țara Bârsei: novacul afumat după o rețetă tradițională. România are pe lista de așteptare a certificării Scrumbia de Dunăre afumată, cârnații de Pleșcoi. Și …cam atât.
Înregistrare=protecție
Toate produsele sunt înregistrare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și nimeni, din niciun colț al lumii nu mai poate comercializa ceva sub respectivul nume. IGP (Indicaţia Geografică Protejată) defineşte un produs ale cărui faze de fabricaţie nu trebuie să se desfăşoare în totalitate în zona geografică definită, dar care are o legătură cu teritoriul şi beneficiază de notorietate. Relaţia între produs şi originea să trebuie să-i confere acestuia o caracteristică sau o reputaţie care determina obţinerea IGP.
Potrivit Oficiului Național al Produselor Tradiționale și Ecologice Românești (ONPTER), dacă vreți să solicitați protecţia unei indicaţii geografice nu este necesar ca, în prealabil, produsul să fie atestat ca produs tradiţional. Acest demers poate să fie făcut direct.
În luna aprilie a acestui an, pe lista de la Uniunea Europeană, Italia apărea cu 296 de produse, Franța cu 243, Spania 205, Grecia 106, Germania 96.
Citeşte şi: Telenovelă la Cernavodă. Motivul incredibil pentru care un bâtrân a vrut s-o omoare pe femeia care-l îngrijea