Veteran din Afganistan, vindecat de COVID-19. “Să-și ia singur apa”, i-a spus asistenta. Dar el, Constantin Nica, militar român bolnav, nu poate merge

Într-o zi deșertică de toamnă a lui 2003, un blindat cam fără blindaj al Armatei române patrula în jurul Kandaharului, oraș din sudul Afganistanului. În apropiere se întinde zona tribală, de la granița cu Pakistanul, una dintre cele mai periculoase fâșii de pământ ale lumii.

Primii doi soldați români morți

Pe 11 noiembrie 2003, asupra convoiului s-a tras puternic. Soldații au ripostat, au apărut și americanii, rebelii au dispărut lăsând în urmă propriile victime, dar și două trupuri de militari români. 

Iosif-Silviu Fogarași și Mihail-Anton Samuilă au fost primii soldați înveliți în tricolor ai acestui conflict care avea să devină nu doar cel mai lung război al Americii, dar și cel mai lung război al României.

Printre colegii celor doi, oameni din tura 2003-2004, moartea lor a lăsat o dâră de neșters. Puteau fi în acel TAB, dar ceva pe ei i-a cruțat.

Trimiși la luptă în misiuni de câte 6 luni, contra unei solde de până la 1.500 de euro pe lună, care erau bani buni atunci, combatanții români au traversat fiecare cum a putut momentul, își amintește Sorin Popescu, unul dintre militari. 

Recomandări

Generalul Vasile Milea, „eroul” care a ordonat reprimarea Revoluției la Timișoara. „Sinuciderea a fost practic o încercare de autorănire”

Atunci a început căderea

Pentru Constantin Nica, alt coleg de-ai lor din Kandahar, “care era prieten cu unul dintre cei morți”, spune Popescu, atunci a început căderea.

“Este soțul meu, dar armata l-a distrus, în 30 de ani de militărie s-a schimbat, iar ce s-a întâmplat în Afganistan n-a putut să uite vreodată”, spune Anișoara Nica, soția lui Constantin. Bărbatul a început să bea, să se însingureze.

“Afganistanul a fost un blestem pentru el”, își amintește Sorin Popescu. Ministerul Apărării a confirmat, pentru ziar, prezența lui Nica în rândul veteranilor din Afganistan. El a luptat chiar sub comanda celui care este astăzi generalul Dumitru Scarlat, reprezentant al României la NATO și UE.

După începerea epidemiei COVID, Constantin Nica, 51 de ani, a ajuns într-unul dintre saloanele Spitalului Clinic Victor Babeș din Capitală.

Soacra a murit

Intrat la “Victor Babeș” pe 25 aprilie, internarea s-a transformat într-o încercare pentru veteran. “E paralizat de la brâu în jos, în urma unui atac cerebral pe care l-a avut în 2016”, povestește soția.

Recomandări

Adevărata revoluție. Cei zece pași care chiar ar schimba România

În același cămin era și soacra lui, în vârstă de 77 de ani. Femeia, și ea imobilizată la pat, a murit luni, 27 aprilie, la spital, din cauza coronavirusului.

Ca altădată pe întinsurile pietroase ale Kandaharului, ceva l-a cruțat și veteranul a continuat lupta. 

“O asistentă l-a certat, pentru că a făcut mizerie în pat când a mâncat. Nu putea ajunge la sticla cu apă. Să-și ia singur apa, mi-a zis. Dar el nu poate”, spune Anișoara.

A stat ore bune fără apă, pentru că nu l-a băgat nimeni în seamă. Noroc că are telefon și m-a sunat, să îmi povestească. A trebuit apoi să sun eu la spital de mai multe ori și să îi rog să aibă grijă de el, să îi dea apă, să îi îngrijească rănile, că are niște escare de la atâta stat în pat.

Anișoara Nica, soția lui Constantin:

Am încercat să discutăm, la telefon, cu Constantin Nica, accesul la bolnavii de COVID-19 fiind interzis. După atâția ani împreună, cea care îl poate descifra e doar Anișoara, soția. 

Constantin a vorbit rar, iar cuvintele și-au făcut loc cu greu. A spus că “este bine” și că “speră să scape”. A confirmat spusele soției, apoi s-a oprit în mijlocul frazei, a tras puternic aer în piept și a început să plângă în hohote.

“Fie zi, fie noapte, el pleca dacă era chemat. De multe ori a neglijat aspecte din viața de familie în favoarea serviciului. Avem trei copii, și ultimii ani au fost foarte grei cu el în starea asta. Iar când ai probleme, nu te mai caută nimeni”, spune Anișoara Nica.

Recomandări

Coșul de cumpărături, mai ieftin în Ungaria decât în România | Experiment Libertatea

“Afganistanul a fost un blestem”

Sorin Popescu s-a întâlnit cu Constantin Nica în 1995, în armată. Au rămas colegi și prieteni. 

“După 50 de ani, decontezi toată viața de armată. E atât de trist. E trist să vezi un bărbat de 1,80 m, care altădată era plin de viață, cum a ajuns la 50 de kilograme și nu se mai poate mișca. Afganistanul a fost un blestem pentru el”, spune Sorin.

Telefoanele insistente ale soției, care a rugat personalul de la “Victor Babeș” să țină cont de starea lui, “să aibă milă”, au schimbat ceva, spune Anișoara.

Zilele s-au scurs apoi, una după alta, cu bărbatul imobilizat în pat câștigând, încet, încet, putere, ca și cum organismul lui ar fi negociat cu virusul, în numele unei morți pe care o cunosc bine amândoi.

Pe 9 mai a ieșit din spital, vindecat de COVID-19. “L-au dus înapoi la cămin”, spune Anișoara.

Ceva l-a cruțat. “L-au dus la cămin”.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro