Viața cu trei pistoale și o grenadă pe masă. Trecut pe lista morții de ruși, un campion olimpic e gata să apere Ucraina cu arma în mână

Pentru Jan Beleniuk, 2019 a fost un an special. În aprilie cucerea pentru a treia oară titlul european la lupte greco-romane, categoria 87 kg, chiar la București. Trei luni mai târziu, era ales deputat, din partea partidului Slujitorul poporului, care îl propulsase pe Volodimir Zelenski președintele țării. Devenise primul membru de culoare al Parlamentului Ucrainei, Verhovna Rada. În septembrie, mai adăuga o medalie de aur palmaresului său: campion mondial, încă o dată, după performanța din 2015. 

Aur olimpic. Unicul. Și dans popular pe saltea

Vârful carierei avea să fie în 2021, la Jocurile Olimpice. Cu trei săptămâni înaintea competiției, și-a dislocat umărul la antrenament. I s-a spus că e nevoie de operație, dar a refuzat intervenția chirurgicală. Știa că dacă acceptă, va pierde Tokyo și marea lui șansă. A făcut tratament și a concurat învingând durerea. Și adversarii. Pe toți. 

Pe 4 august, după finală, a sărbătorit victoria în ritm de Hopak, dansul popular ucrainean. E imaginea lui. La fiecare triumf, dansează pe saltea. Apoi, a urcat pe podium, mândru, și a ascultat imnul. Steagul galben-albastru era cel mai sus. Primul. Jan era emoționat, cu ochii în lacrimi. Unicul campion olimpic al Ucrainei la JO 2020. Unicul! Trecuse un sfert de secol de când un luptător de greco-romane ucrainean câștigase ultima oară aurul la Jocuri.

Recomandări

Agamiță Dandanache, varianta 2024. PNL și PSD continuă tradiția impunerii de oameni de la centru în teritoriu

Victimă a rasismului

Viața sa nu a fost însă deloc ușoară. Din contră! A suferit mult. Întors de la Tokyo, a fost insultat pe stradă, acasă, în orașul lui, Kiev. Victimă a rasismului. „Maimuțele negre au învățat ceva despre patriotism”, i s-a strigat. Sau: „Du-te în Africa!”.

S-a revoltat, amintindu-și ce a trăit în copilărie, din cauza culorii pielii. „În această zonă, sunt un tip exotic. În adolescență, nu înțelegeam o mulțime de lucruri și am căzut în depresie. Dar am o mamă foarte inteligentă, care a găsit mereu cuvintele potrivite să mă susțină. În timp, m-am temperat și mă pot controla. Mi-am dezvoltat o imunitate”, spunea el într-un interviu pentru presa locală în 2014. 

Tatăl i-a murit în război. Și acum, alt război

A fost crescut de mamă și de bunică într-o garsonieră din Kiev. Nu și-a cunoscut tatăl. Era rwandez, pilot, și a revenit în țara sa la începutul anilor 90. A fost ucis în războiul civil care a devastat Rwanda în 1994. Genocidul împotriva etnicilor Tutsi. 

Născut în 1991, Jan nu a avut un tată care să-l apere. S-a descurcat singur. La 9 ani, a găsit soluția: luptele greco-romane. În 2000 a făcut primele antrenamente și, de atunci, nu s-a mai oprit. Astăzi, are 31 de ani și e împlinit ca sportiv. Dar războiul l-a răvășit. Războiul de care nu scapă în viață. După cel ce i-a răpit tatăl, acesta, în Ucraina, și mai dureros pentru el. 

Recomandări

Babadag, oraşul nunţilor între copii. Explicaţia autorităţilor care nu intervin: „comunitatea e una închisă şi deseori refuză a comunica în limba română”

A refuzat Moscova. Trecut pe lista morții

Era din decembrie 2020 pe lista neagră a guvernului rus, printre ucrainenii care trebuie sancționați. Spusese public, de mai multe ori, că peninsula Crimeea aparține Ucrainei, nu Rusiei. Enervase Moscova și pentru că o refuzase. I s-a propus, la un moment dat, cetățenia rusă, doar ca să-și părăsească țara și să concureze pentru Rusia. „De ce aș pleca? N-am nici cea mai mică dorință să plec în altă parte”, a repetat el. 

Acum, în război, Kremlinul l-ar fi șters de pe prima listă, trecându-l pe alta, a principalelor ținte ale regimului Putin. Dictatorul vrea ca el să dispară, la fel ca președintele Zelenski. 

Trei pistoale și o grenadă

The Guardian l-a găsit în biroul lui. La șapte luni după ce lupta pentru titlul olimpic, are trei pistoale și o grenadă pe masă. A rămas la Kiev, orașul în care s-a născut și în care trăiește de peste trei decenii. Vrea să apere Capitala. 

„De obicei, când pierzi o luptă, urmează altă zi. Dar aici poți muri în orice moment și nu este doar viața ta, e și viața familiei. E viitorul țării”, le-a spus Beleniuk jurnaliștilor britanici. 

Recomandări

Putin e „ca bunicul meu care se îmbată la o petrecere de familie și îi deranjează pe toți”. Fragmente exclusive din cartea „Patriot. Memorii” de Aleksei Navalnîi, care va apărea în România pe 22 octombrie (III)

Ajută soldații, ajută voluntarii, e peste tot în fiecare zi. Vede însă ce se întâmplă în jur, atâtea tragedii, și îl afectează. Unul dintre foștii colegi de clasă a fost ucis. „Și-a adăpostit soția însărcinată într-un buncăr, apoi s-a întors să mai aducă niște lucruri. A fost surprins de bombardament. El și alți trei tineri au sărit în aer, pur și simplu. E înfiorător”. O poveste aproape zilnică în Ucraina. 

Jan și-a dus mama într-un loc mai sigur, în afara Kievului. Știe cazurile mai multor bărbați care au fugit din Capitală. „E puțin amuzant. Am câțiva prieteni, sportivi importanți, am făcut arte marțiale sau lupte împreună. Ei au plecat, căutând zone cu mai puțin risc. Și sunt alții care nu au arătat niciodată un semn de agresivitate, aflați acum pe linia frontului, gata de orice. Nu poți prevedea cum reacționează oamenii în fața războiului până când nu îl trăiesc pe viu”. 

„Primul răspuns e tăcerea. Al doilea e susținerea criminalilor”

El nu renunță. „Sunt din Kiev și nu mă duc nicăieri”. Anunță că „și președintele va rămâne aici până la capăt”. Nu le e frică de ce li s-ar putea întâmpla: „Am auzit că rușii vor să-i elimine pe președinte și pe anumiți membri ai Parlamentului, pentru că vor să numească o marionetă care să le respecte ordinele”. 

Lipsa de reacție a populației ruse îl frustrează. „Uneori, ți se pare că întreaga societate rusă e spălată pe creier. Indiferent câte dovezi le arăți, interpretează tot în felul lor”. Îl enervează și comportamentul sportivilor vecini. „Observ două feluri de răspuns. Primul e tăcerea. Al doilea e susținerea criminalilor, a politicii lui Putin, a distrugerii orașelor noastre. E dezamăgitor, sunt sportivi de elită, campioni mondiali și olimpici”. 

Suntem sută la sută gata. A fost făcut totul pentru a pregăti orașul de orice posibil atac, astfel încât Kievul să supraviețuiască. Pentru că este orașul nostru. Și țara noastră.

Jan Beleniuk, campion olimpic la lupte greco-romane:

Se teme că Putin nu va mai putea fi oprit

A sperat și el, ca Volodimir Zelenski, să vadă cerul închis de țările NATO, ceea ce ar fi însemnat împiedicarea aviației inamice de a continua bombardarea Ucrainei. „Din nefericire, nu s-a făcut nimic, tuturor le e frică de al treilea război mondial”. 

El se teme că, neacționând, riscăm să nu-l mai putem opri pe Putin. „E un terorist, care încearcă să intimideze restul lumii cu armele nucleare. Înțelegem asta. Totuși, țara noastră e ultimul bastion ce protejează Europa, democrația și independența statelor continentale. Dacă Putin nu e blocat acum, ce se va întâmpla după aceea? Ce facem dacă vrea și țările baltice și spune că, istoric, ele aparțin de Uniunea Sovietică și Imperiului Rus? Ce facem atunci?”. 

Una dintre marile probleme este că trupele ruse blochează culoarele umanitare în multe locuri, iar oamenii rămân fără mâncare, fără apă și mor de foame și deshidratare. Zilele trecute, un copil a murit de deshidratare

Jan Beleniuk, campion olimpic la lupte greco-romane:

Imposibila comparație

La finalul discuției cu reporterul de la The Guardian, Beleniuk a încercat să compare pregătirea Olimpiadei cu pregătirea apărării Kievului în fața unui foarte probabil atac. A realizat ce diferență este.

„Antrenându-mă pentru Jocuri, am crezut că este cea mai dură perioadă a vieții mele. Trebuia să muncesc și la Parlament, și pentru Tokyo”, și-a amintit el. „Dar ceea ce trăim acum este infinit mai greu. Aceste zile sunt de departe mai dificile și mai importante. Responsabilitatea este mult mai mare”. 

În joc este salvarea capitalei. Salvarea Ucrainei. 

Urmărește-ne pe Google News