15 comentariiGrămezi de pământ, ca niște mușuroaie gigantice. Din când în când, lângă unele dintre ele se ivește din pământ o țeavă albă. Acestea sunt primele semne ale orașului Coober Pedy, un oraș minier de opal, cu o populație de aproximativ 2.500 de oameni.
Multe dintre micile sale vârfuri sunt solul rezidual rezultat în urma deceniilor de minerit, dar sunt, de asemenea, dovezi ale unei alte tradiții locale – viața subterană.
În acest colț de lume, 60% din populație locuiește în case construite în roca de gresie bogată în fier și rocă siltit. În unele cartiere, singurele semne de locuire sunt turnurile de ventilație care ies în sus și excesul de pământ care a fost aruncat lângă intrări, notează BBC.
Oamenii au adoptat acest stil de viață pentru că aici, într-o zi de vară, temperaturile pot ajunge până la 52 de grade Celsius.
Traiul subteran
Coober Pedy nu este nici prima, nici cea mai mare așezare subterană din lume. Oamenii se retrag sub pământ de mii de ani pentru a face față climatului dificil.
La prima vedere, ar putea fi confundat cu o așezare obișnuită din Outback (zonă îndepărtată, vastă și puțin populată din Australia) – există restaurante, baruri, supermarketuri și benzinării. Pe o culme care domină toate acestea se află singurul copac din oraș, care este, de fapt, o sculptură realizată din metal. Coober Pedy este sinistru de pustiu, iar clădirile sunt foarte distanțate.
Dar sub pământ se desfășoară viața. Unele dintre „adăposturile de sub pământ” din Coober Pedy sunt accesate prin ceea ce par a fi mici clădiri obișnuite – pe măsură ce pășești înăuntru, pasajele lor subterane se dezvăluie treptat, ca și cum ai păși printr-un dulap în Narnia. Altele sunt mai evidente – într-un camping unde oamenii își pot amplasa corturile în gropi aflate la câțiva metri sub pământ, intrarea este un tunel întunecat, conform BBC.
În Coober Pedy, clădirile subterane trebuie să aibă o adâncime de cel puțin patru metri, pentru a preveni prăbușirea acoperișurilor – iar sub această cantitate de rocă, temperatura este întotdeauna de 23 de grade Celsius. În timp ce rezidenții de la suprafață trebuie să îndure veri fierbinți și nopți de iarnă friguroase, locuințele subterane rămân la temperatura camerei, 24 de ore pe zi, pe tot parcursul anului.
Cât costă o casă sub pământ
În afară de confort, un avantaj major al locuirii subterane este reprezentat de bani. Coober Pedy își generează toată energia electrică proprie – 70% din aceasta fiind alimentată de vânt și energie solară.
Pe de altă parte, multe dintre casele subterane din Coober Pedy sunt relativ accesibile. Într-o licitație recentă, o casă medie cu trei dormitoare s-a vândut cu aproximativ 40.000 de dolari australieni (aproximativ 26.000 de dolari americani). Deși multe dintre aceste proprietăți erau extrem de simple sau aveau nevoie de renovare, există o diferență mare între aceste evaluări și cele din cel mai apropiat oraș mare, Adelaide, unde prețul mediu al unei case este de 700.000 de dolari australieni (aproximativ 457.000 de dolari americani).
Alte beneficii includ zero insecte. „Când ajungi la ușă, muștele îți sar din spate, nu vor să vină în întuneric și în frig”, declară pentru BBC Jason Wright, un rezident. Aici lipsesc și poluarea fonică, și cea luminoasă.
Stilul de viață subteran ar putea oferi, de asemenea, o oarecare protecție împotriva cutremurelor, spune Wright. Cu toate acestea, cât de sigure sunt structurile subterane în timpul activității seismice depinde de cât de mari, complexe și adânci sunt acestea, mai arată BBC.
Umiditatea – una dintre provocările traiului subteran
Însă acest tip de locuințe nu ar fi posibil peste tot. O provocare majoră pentru orice structură subterană este umiditatea.
Construcțiile subterane în zonele mai umede sunt dificile. Pentru a impermeabiliza tunelurile originale ale metroului londonez, care au fost construite în secolul al XIX-lea, fiecare dintre ele a fost acoperit cu mai multe straturi de cărămidă și cu un strat generos de bitum (astăzi se folosesc metode mai moderne), arată BBC. Dar, chiar și cu aceste precauții, încă se raportează periodic apariția mucegaiului negru. Aceeași problemă afectează subsolurile, buncărele și parcările din zonele cu precipitații abundente din întreaga lume.
Dar în Coober Pedy, condițiile sunt aride chiar și în subteran. „Este foarte, foarte uscat aici”, spune Wright pentru BBC. Sunt adăugate puțuri de ventilație pentru a asigura o aprovizionare adecvată cu oxigen și pentru a permite evacuarea umezelii provenite din activitățile din interior, deși acestea sunt adesea doar niște simple țevi care se înfig prin tavan.
Poate că, în curând, ciudatele piramide de nisip din Coober Pedy vor începe să apară și în alte locuri, încheie BBC.