Viata intre sinele de cale ferata

vine o masina!”. Acestea au fost primele cuvinte pe care le-am auzit cand ne-am apropiat de un palc de case aflat chiar in mijlocul campului. Imediat, masina ne-a fost inconjurata de mai multi copii care se uitau curiosi la noi. Majoritatea nu vazusera un autoturism atat de aproape de casa lor. Nu am apucat sa intrebam ceva, pentru ca vocile ne-au fost acoperite de suieratul unui tren. Numai noi paream deranjati de acest zgomot, pentru ca oamenii acestia asa traiesc: inconjurati de trenuri.
„De 30 de ani locuiesc aici. M-am obisnuit cu trenurile. Calea ferata care leaga Bucurestiul de Pitesti trece chiar prin spatele casei noastre. Celelalte sine, cele mari, nemtesti, care leaga Bucurestiul de Ploiesti le-ati vazut cand ati venit. Sunt la cateva zeci de metri de gardul nostru din fata. Copiii nostri au vazut intai trenul si apoi masinile”, ne povesteste Ana Luca, unul dintre locatarii caselor situate intre caile ferate. Femeia ne spune ca in acea zona se afla cinci case, iar spre scoala si gradinita iau zilnic drumul traversand calea ferata noua micuti cu varste intre 3 si 10 ani.
Copiii acestia nu au vazut televizor decat in casele rudelor sau cunostintelor care locuiesc dincolo de calea ferata. Iar frigiderul nu-si gaseste utilitatea in casele acestor oameni, care au ajuns ca in rugaciunile lor de fiecare seara sa-si doreasca sa aiba curent electric. „Este ceea ce ne dorim cel mai mult. Mi se rupe inima cand imi vad copiii invatand sau scriind la lumina lumanarii. Stam la cativa kilometri de Capitala, dar cred ca traim la fel ca oamenii din varful muntelui”, ne spune Elena Stan.

Urmărește-ne pe Google News