5 comentariiDouă fetițe aleg dintr-o caserolă jeleuri colorate și le aliniază pe masă, să treacă timpul mai repede. Se află în primul rând la conferința „Duhovnici femei, care «poartă pantalonii în casă» – ce înseamnă să fii soțul unei femei duhovnic?”, organizate în cadrul Universității de Vară a studenților maghiari de la Tușnad, în iulie anul acesta. Când încep să se plictisească și să se foiască pe scaun, tatăl lor, unul dintre vorbitorii conferinței, le aruncă o privire insistentă. În replică, cele două se ridică și pleacă la joacă.
La final, merg la el să-l îmbrățișeze. Apare și mama, în brațe cu cei doi gemeni de un an. Zsuzsanna și Lehel Tőkés formează un cuplu atipic, fiindcă ea e preot pentru enoriașii unitarieni din Sânpaul, Harghita. Deci ea e cea care „poartă pantalonii în casă”.
Deși în continuare o ciudățenie în confesiunile majoritare, precum catolicismul sau ortodoxismul, unitarienii români au deschis porțile încă din anii ‘90 pentru femei. La început, una pe an. Când a ajuns la liceul teologic și apoi la facultate Zsuzsana, după 2008, deja nu mai existau cote, se luau în considerare doar rezultatele academice dacă voiai să prinzi o parohie.
Cultul unitarian este izvorât din protestantism și marea diferență este că aceștia nu cred decât în Dumnezeu, nu acceptă dogma Sfântei Treimi. Majoritatea unitarienilor de la noi sunt în Transilvania, până în 70.000 de enoriași. În Australia și Scoția, primele femei preoți unitarieni au fost acceptate în jurul anului 1880. În 2000, în SUA, 51% dintre preoții unitarieni erau de sex feminin.
„Îmi place să spăl vasele și rufele”
Deși nu mai au brațe să-i țină pe bebeluși și să răspundă la îmbrățișărilor fetelor mai mari, Zsuzsanna și Lehel își pun un zâmbet mare pe față și spun că se descurcă cu toate. Mai ales că tatăl și-a asumat un rol care de obicei este îndeplinit de femei în familii.
„Eu am crescut într-o familie cu trei copii, eu fiind cel mai mic dintre ei. Și cel mai mic de obicei stă pe lângă mama, așa că mie îmi place să spăl vasele și rufele, dar spăl cu multă apă, din păcate”, glumește Lehel.
Cu toate că este și consilier județean în Harghita și uneori are multe drumuri de făcut, spune că nu dă înapoi de la tot ce ține de gospodărie. „Mă pricep la toate celelalte munci din casă, și la curățenie, mâncare, mă ocup și de copii. Prietenii nu zic nimic. Câteodată mă mai întreabă în glumă cine e șeful în familie, cine e bărbatul în casă, dar sunt doar șicane”, spune Lehel.
„Doresc să accentuez că ne dorim să păstrăm rolurile tradiționale cât de mult posibil. E foarte important pentru mine ca bărbatul să fie bărbat acasă și femeia femeie”, ține să-l completeze Zsuzsanna.
S-au cunoscut în liceu
S-au cunoscut când erau elevi la Liceul Unitarian din Harghita și au rămas împreună de atunci. S-au căsătorit acum nouă ani, când ea avea 24 de ani și el 27. Spre deosebire de ortodoxism, căsătoria nu condiționează obținerea unei parohii în credința unitariană, așa că Lehel a știut de la început că va fi soțul unui duhovnic și că asta vine la pachet cu implicarea în comunitate, să fie un sprijin pentru enoriași și în plus, să aibă o anumită ținută morală, fiindcă toată lumea din sat se uită atent la familia preotului.
Nu i-a fost greu, fiindcă în adolescență se gândea chiar el să fie preot. „A fost o opțiune și pentru mine, datorită bunicului meu, voiam să-i urmez exemplul, dar apoi nu am simțit că am această chemare. Sunt dintr-o familie de preoți, fratele meu este tot preot. El ne-a oficiat căsătoria”, povestește bărbatul.
„Am aflat despre preotese abia când eram deja adolescentă”
Zsuzsanna spune că astăzi nu mai este deloc o ciudățenie pentru creștinii unitarieni să vadă că slujbele sunt oficiate de o femeie. Ridică însă o sprânceană cei de alte confesiuni. „În anii ‘90 au început să aibă preotesele enoriași proprii. Înainte se accepta o singură femeie pe an, apoi două și din 2008, când am dat eu la Teologie, erau trei bărbați la două femei. Acum nu mai sunt cote, e doar pe baza rezultatelor la admitere”, explică preotul. „În județul Covasna, de opt ani este un protopop femeie”, o completează și soțul ei.
Zsuzsanna a aflat abia în adolescență că există și femei care fac această profesie și a fost de ajuns ca să viseze și ea la asta. „Am vrut să devin preoteasă ca să mă ocup de oameni și să conduc oamenii la Dumnezeu. Am cunoscut preotese, am aflat despre preotese abia când eram deja adolescentă și atunci au avut o impresie puternică asupra mea”, povestește ea.
Adminstrarea parohiei, ore de religie
Înainte să ajungă în parohia de la Sânpaul, a fost pastor la Gheorghieni unde exista și o comunitate de catolici. „Oamenii se miră la început și este straniu pentru ei. În Gheorghieni am trăit printre catolici și a fost ciudat pentru catolicii de acolo și pentru preoții catolici, dar după un timp ne-au acceptat și n-a mai fost o problemă”, povestește tânăra.
„Enoriașilor le-a plăcut mai mult când vorbea soția mea, nu doar vocea ei de femeie au găsit-o mai plăcută, dar și conținutul discursului a fost mai apropiat de viață lor de zi cu zi, a putut vorbi despre probleme mai relevante”, spune și Tehel.
Ce trebuie să facă o femeie preot? „Acum sunt în concediu postnatal, dar activitățile principale sunt slujbele de duminică, administrația, învățarea copiilor, adică orele de religie și viața comunității și, în plus, fac și diferite programe pentru enoriași”, explică Zsuzsanna.
Cumva, reușesc cei doi să se ocupe de toate și mai ales, de cei patru copii de 8, 6 și de un an.
Libertatea îşi propune să ofere o voce egală femeilor în reprezentarea lor din media și crede în puterea #EqualVoice pentru a face mai vizibile femeile în presa românească, pentru a include vocile lor și perspectivele feminine. Fie că vorbim de jurnaliste, de surse, de specialiste sau de comentatoare / editorialiste, doar așa putem reflecta echilibrat societatea.
Libertatea își folosește capacitatea jurnalistică și tehnologică de a promova valorile în care crede: egalitatea între femei şi bărbați.
Vezi noutățile din cadrul inițiativei EqualVoice!