ComenteazăSimos Roumpoulakou, 30 de ani, a sosit în România în ianuarie 2020 la UTA. Fundașul stânga a evoluat pentru arădeni până în vara trecută, când a trecut munții, semnând cu Chindia Târgoviște. Unul dintre oamenii importanți ai ambelor formații la care a evoluat, sosind în Liga 1 din postura de campion al țării sale, la Kukesi, după ce a jucat ani buni la diverse cluburi din Grecia.
Fotbalistul este albanez la origini, dar a trăit o bună parte din viață în Grecia, practic, acolo a crescut, s-a educat, a început să câștige o pâine. Atenian.
Într-un interviu acordat Libertatea, Simo a vorbit deschis despre cum își duce traiul în România de doi ani încoace, ce-i place și ridică niște semne de întrebare ce dau de gândit în privința unor lucruri de care ne plângem și noi. Apoi, a pus la dispoziție câteva fotografii din locurile ce i-au plăcut în România.
Libertatea: Simo, cum decurge viața ta în pandemie, în România?
Simos Roumpoulakou: Chiar este bine, sunt fericit. Cred că este cam aceeași mentalitate ca în Albania sau ca în Grecia.
– Oamenii?
– Sunt calzi. Aceeași părere o are și soția mea, Kristina, observăm și din modul cum ne creștem fetița, pe Aphrodite, care are 5 luni.
– Soția a născut aici, în România, sau unde?
– Nu, la Atena. Și ea este albaneză, ca și mine, dar trăim la Atena, acolo e casa noastră, practic. (râde) Dar, ca un detaliu, fetița am conceput-o în România, astfel că glumim pe chestia asta, cea mică e puțin albaneză, puțin grecoaică, puțin româncă. Un spirit balcanic, autentic.
De la ciolan și mămăliguță la manele
– Tu cum te consideri, albanez, grec?
– Eu sunt născut în Albania, la Gjirokaster, dar cu toată familia m-am mutat la vârsta de 4 ani la Atena. Pentru o viață mai bună, mai ales că erau probleme mari în Balcani la acea vreme. Casa noastră e la Atena, de atunci. În primul rând, sunt albanez prin sânge, dar Grecia mi-a dat prea mult, mie, familiei, mi-a dat școală, educație, totul. Hai să spun că sunt jumătate-jumătate, cu toate că eu am făcut școală exclusiv în Grecia.
– Ce-ți place la România?
– Sunt multe chestii. Uite, îmi place mâncarea. (râde) Ciolan, frate! Sau șaorma. Îmi plac mâncăruri ca oricărui om normal. Preferatele mele? Ciolanul și mămăliguța cu smântână. Altceva… Îmi plac manelele, am acest spirit balcanic. Bine, manele ascultăm cam toți fotbaliștii, și români, și străini, mie, unul, îmi dau un vibe pozitiv. Altceva… Îmi place România că este o viață liniștită aici.
– Cum a fost viața la Arad, cum e la Târgoviște?
– Arad – mai mare, Târgoviște – mai mic. Arad mai aproape de Budapesta, Târgoviște de București. Oamenii sunt aproximativ la fel.
Preferă Bucureștiul Budapestei
– Unde ți-a plăcut mai mult, la Budapesta sau la București?
– La București.
– O spui doar fiindcă ești în România acum?
– Mie chiar îmi place la București. Poate că Budapesta e mai spectaculoasă, dar Bucureștiul are un ceva al lui. Cred că e mai aproape de Atena. Are un stil de viață mai altfel. OK, or fi și oameni săraci, dar în București ai unde să te simți bine, mai vin cu familia, când am o zi liberă, la un mall, la Therme, un restaurant, în Centrul Vechi.
– Ce orașe din România ți-au mai plăcut?
– Arad și zona montană de lângă, Timișoara, Oradea, Iași, Bran, centrul Bucureștiului.
„Cine s-ar mai duce pe autostrada plătită?!”
– Ce nu-ți place în afară de drumuri?
– Drumurile sunt OK, acum, depinde ce comparăm. Da, autostrăzi nu sunt, nu prea sunt, dacă o echipă vrea să meargă cu autocarul în celălalt colț al țării, face 10-12 ore, e obositor. Probabil, dacă ați avea autostrăzi, ați fi o țară de top în Europa. Dar mai e și altă chestie, care ar trebui să vă dea de gândit.
– Care?
– Să spunem că ați avea aceeași rețea de autostrăzi ca în Grecia sau în Italia. Dar v-ar conveni să dați 20 de euro de la București la Brașov? 40 de euro dus-întors. Sau poate mai mult. Cine s-ar mai duce pe acolo?! Că ți-ar rupe buzunarul… Adică să plătești vreo 10 euro, dacă nu și mai mult, pentru o sută de kilometri de autostradă. Cu ocazia asta, mi-am dat seama de-o chestie: pentru noi, străinii, e o viață foarte bună și ieftină. Mult mai puțin plătim pe orice decât în Grecia. Asta e mișto!
„Mi-au spus să nu-mi fie frică”
– Soția cum se simte aici?
– Foarte bine. La Arad am întâlnit și ne-am împrietenit cu niște români care au stat înainte în Grecia, vorbeam ușor în greacă. Și fiicei noastre cred că-i place în România, zâmbește mult.
– Știi cât de cât româna?
– Ușor, ușor m-am adaptat. Cred că o vorbesc la un nivel mai mult decât acceptabil. Am început încă de la Arad, mă ajutau și colegii, zi de zi. Am început de la cuvinte simple, de care aveam nevoie pe teren. Mă înțeleg bine cu colegii, cu românii.
– Apropo, ce știai despre România înainte să vii aici?
– Mulți albanezi au jucat sau încă mai sunt în Liga 1. Elis Bakaj, de-a fost la Dinamo acum un deceniu, mi-a fost coleg la începutul carierei, mi-a vorbit frumos despre București. Apoi, Enriko Papa, căpitanul Botoșaniului, mi-a spus și el, mai ales că soțiile noastre sunt prietene și noi la fel. Mi-au spus să nu-mi fie frică, faptul că oamenii sunt corecți, plătesc, că am posibilitatea de a face ceva în carieră și sunt bani buni. Mă repet, pentru străini e foarte bine în România, ca fotbalist câștig bine, îmi dau seama că sunt și oameni care trebuie să trăiască și cu 1.000 de lei pe lună, diverse familii, ceea ce nu e OK, dar așa e peste tot în lume.
„În România, îți mai permiți să mergi la un restaurant bun”
– Tot ai amintit de viața mai ieftină din România. Chiar atât de mare e diferența, cu Grecia sau cu Occidentul?
– Am fost acum în Grecia, de sărbători, toate prețurile au luat-o din nou în sus. Jur că nu pricep de ce! Acolo, cu 500-600 de euro pe lună nu prea faci nimic sau foarte puțin, în România se trăiește bine. Aici, ai salariile mai mici, uneori, dar și viața e mai ieftină. OK, nu atingi cerul aici, dar poți să-ți duci existența. În Grecia, foarte mulți oameni au sărăcit, au probleme mari cu banii. Le-a dat în cap!
– E clar ce-ți place cel mai mult la România!
– Aici, dacă te adaptezi rapid, e foarte mișto de trăit. Salarii bune, viață bună. Apoi, sunteți băieți buni, nu așa cum sunteți prezentați în multe țări din Europa. Mi-am adus aminte, la Atena, aveam niște amici, erau din Sibiu, români, oameni foarte OK. O altă chestie, că tot făceam comparații: în Grecia, mâncarea e super, recunoscută în lume, dar nu-ți permiți să te duci la restaurante, degeaba e totul wow! Ce faci, te duci, te uiți pe meniu și înghiți în sec?! În România, îți permiți să mergi la un restaurant bun și foarte bun, iar mâncarea e foarte mișto.