Un globetrotter. La 32 de ani, Brandon Brown este conducătorul de joc al celor de la U-BT Cluj, campioana națională la baschet masculin, autoarea unui parcurs istoric în Champions League în actuala ediție. Americanul și-a început cariera în țara natală, dar viața și cariera l-au dus în Australia, Brazilia, Bulgaria, Cipru, Polonia, Rusia și Franța, înainte de a sosi în România.
Un om important în angrenajul echipei sale, Brandon este un tip volubil în afara terenului, iar interviul acordat Libertatea a fost la câteva ore după un succes uriaș al baschetului românesc, victorie cu Riesen Ludwigsburg, în sferturile Champions League.
Luminile scenei amplasate pe parchet s-au stins, se face curat după o noapte epică la ”Polivalenta” clujeană, cu 10.000 de oameni în tribune, Brandon a povestit ce impact are România și Clujul asupra sa, în primul său an aici.
Libertatea:- Brandon, ce știai despre România înainte să sosești aici și ce știi acum?
Brandon Brown: – Nu prea multe, recunosc, doar ceva despre Transilvania, puține noțiuni. Am avut un prieten care a jucat la Oradea, acum câțiva ani, i-am pus câteva întrebări, mi-a zis că este OK, atât. Acum? România îmi arată a fi o țară unde te poți simți ca acasă. Este impresionant faptul că oamenii te primesc cu brațele deschise, te tratează ca pe unul de-ai lor, modul cum ți se întinde mâna, privirea, explicațiile atunci când nu știi sau pricepi ceva. Și nu e doar punctul meu de vedere, am vorbit și cu ceilalți străini din echipă, la fel simt.
– Cum te simți în România și în Cluj Napoca?
– Chiar foarte bine. Fanii sunt apropiați de baschet, până la urmă am venit pentru carieră aici. Oamenii sunt dedicați, datorită și victoriilor, dar ei te susțin în orice moment, chiar și atunci când nu câștigi. Clujul este un loc special, iar acest sezon, pe care l-am desenat noi cu U-BT, va fi unul memorabil pe o durată lungă de timp.
”Aici e o fundație pe care poți construi frumos”
– Ce apreciezi cel mai mult la români?
– Faptul că sunt oameni deschiși, cu care ai ce vorbi, cu care te poți înțelege. Este primul meu an în România, pot să spun că mă simt foarte bine. Îmi plac țara, orașul, oamenii, este o fundație pe care poți construi ceva frumos. Am câștigat campionatul în Bulgaria, acum câțiva ani, vreau să repet și în România.
– Ai vreun loc special aici sau cum te destinzi?
– Prea mult timp liber n-am avut, tot ceea ce am vizitat aici a fost cu echipa. În Cluj, ies fie la o cafenea, fie la un restaurant, mai rar, ies să mă plimb în parcul de lângă Polivalentă, mai ales dacă e vreme senină, unde se strâng oameni de toate vârstele. Este un oraș cât se poate de european. Uite, mi-a venit în gând acum un cuvânt ce-mi place aici: ”fain” care am înțeles că se apropie foarte mult de ”fine”-ul nostru.
”Mâncarea îți ia ochii într-o țară străină”
– Ce-ți place cel mai mult în România?
– Cel mai mult… Îmi place mâncarea bună, sunt câteva restaurante bune, cu specific local. Atunci când vii ca străin te uiți la chestii care să-ți facă viața confortabilă, iar aici este una liniștită. În ceea ce privește mâncarea locală preferatele mele sunt mămăliga cu brânză și cu smântână, pe care eu o asimilez ca un mic dejun, având în vedere ce trebuie să mâncăm pentru dieta de sportiv, apoi papanașii. Nu știu ce pune în ei, dar sunt foarte gustoși! Cred că papanașii fac o reclamă bună României. Promovați-i cumva, cred că ar fi un lucru bun.
– Există ceva ce te deranjează la România?
– Nu. Nici măcar traficul. Sau drumurile lungi. Fac parte din jocul vieții. Stați liniștiți, pentru cei ce critică în stânga și-n dreapta, nu există țară sau loc pe pământul acesta mare în care să meargă totul perfect și să fie numai soare și bine.
– Cum ai trecut peste pandemia de coronavirus?
– Cred că pandemia a fost un pic înfricoșătoare, am avut de-a face cu un adversar invizibil. Ceva despre care nu știam, cred că nici acum nu știm totul despre acest lucru. Dar am reușit să trecem, sper eu, și să o ținem sub control.
”Nu toți rușii sunt de acord cu ce se întâmplă”
– Ai jucat înainte în Rusia, la Nijni Novgorod, cum te-ai simțit acolo?
– Clar, fiind un om de culoare din Statele Unite ale Americii nu sunt de acord cu nicio formă de asuprire. Am jucat contra unei formații din Ucraina de curând, la începutul acestui an, am văzut cât de afectați erau oamenii de acolo, este trist să vedem ceea ce se întâmplă.
– Cum ți s-au părut rușii?
– Eu am avut o relație bună cu colegii mei de la echipă, n-am avut o experiență ieșită din comun. Nu-mi place să fac categorii de oameni, să-i împart, nu-i cataloghez pe toți oamenii ca fiind într-un fel anume, inclusiv cei din Rusia. Nu cred că și toți rușii sunt de acord cu ceea ce se întâmplă.
foto: Hepta
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro