Viața unui american într-atât de cucerit de România că și-a luat cetățenie: „V-aș vrea mai organizați, zici ora 10.00, păi vino atunci!”

El este Gicu! Cu umor, fanii lui U BT Cluj l-au botezat pe Giordan Lee Watson, apărătorul de 36 de ani al campioanei României la baschet masculin. Nu doar fiindcă îl apreciază pe sportivul de 1,79 de metri născut la Detroit, ci pentru că americanul are și cetățenie română din 2017.

Un tip charismatic, cu selecții la naționala tricoloră, a venit în România în stagiunea 2013/2014 la Energia Târgu Jiu, echipă cu care a cucerit o Cupă a României și o medalie de bronz în FIBA EuroChallenge.

În cariera sa, Watson a mai jucat la Eisbaren Bremerhave și Giants Nordlingen (Germania), Njardvik și Grindavik (Islanda, cu ultimii fiind campion), Kauhajoki (Finlanda), Usak Sportif (Turcia) și Le Mans (Franța).

Recomandări

ANALIZĂ Scenariile pentru noul Guvern după suceala PSD în doar 16 ore

Unul dintre baschetbaliștii cu un impact major asupra jocului din țara noastră a oferit un interviu Libertatea, oferind detalii interesante despre viața sa în spațiul carpato-danubiano-pontic, care i-a devenit cămin.

Libertatea: Nu pot să nu te întreb pentru început dacă nu cumva ai primit numele de Giordan de la legendarul Michael Jordan?
Giordan Watson: Hai să-ți spun istoria prenumelui! Pe mama o cheamă Gina, ei i-a plăcut tare mult numele de Jordan, nu neapărat de la MJ, așa că l-a adaptat, combinând cele două.

– Ai sosit în România în 2013. Cum și de ce?
– Nu știam prea multe despre această țară, de fapt, nimic. Am ales România pentru baschet, așteptam o oportunitate, managerul mi-a oferit propunerea, am decis să vin aici pentru a-mi menține cariera, am jucat și în cupele europene. Mi-am făcut repede prieteni, având și niște colegi cool, lucru care m-a determinat să rămân mulți ani în România.

– Târgu Jiu, Oradea și Cluj-Napoca, din nou. Care sunt diferențele între oameni?
– În sud, Oltenia fiind mai aproape de București, oamenii sunt mereu pe fugă, se mișcă repede, vorbesc mai repede. Nu aș spune că sunt mai reci, cuvântul e prea dur, dar e pe undeva pe aproape. Uite o chestie ce mi s-a întâmplat în Transilvania, imediat cum am sosit prima oară la Cluj. Eram la lift, cineva a ieșit, ca să intru eu, mi-a zis „Hello”, în engleză, i-am replicat, acesta a fost primul impact. În Oltenia nu erau atât de prietenoși. A fost un semn că oamenii sunt mai calzi în Ardeal. Și la Oradea am dat peste oameni buni, educați, asta e personalitatea lor. Nu știu dacă e o condiție importantă, dar bunătatea oamenilor m-a făcut să rămân mulți ani în România.

Recomandări

Ce se ascunde în spatele deciziei PSD de a renunța la negocierile pentru formarea guvernului

Testul lui Giordan „Gicu”

– În comparație, ce zici de București?
– Eu, personal, m-am bucurat de timpul petrecut în București. Cluj e mai mic, mai compact. În București te pierzi, îmi place că nu mă bagă nimeni în seamă. Uneori, îmi place să mă pierd în mulțime!

– Și-atunci cum îi vezi pe români, după opt ani și jumătate de la sosirea ta?
– Am cunoscut mulți români de treabă. Oamenii sunt foarte deschiși, nu au treabă cu afro-americanii. Vor să afle de cultura mea, învățăm unul de la altul. Nu mă tratează altfel, fiindcă sunt străin sau de culoare, am înțeles că se uită la mine mai intens din curiozitate. Îi văd pe români că sunt curioși, mă gândesc că nu spun: „Ce caută și ăsta aici?!”, ci poate mă recunosc de la baschet sau se întreabă de unde vin, cine sunt. Să știi că am un joc al meu.

– Care?
– Ca să-mi dau seama cum e persoana din fața mea, îi spun „Hello”. Românii mereu mi-au răspuns cu „Youre welcome” sau „Salut” sau „Hi”. Ar trebui să fii o jigodie să fii răutăcios cu un om politicos, de aceea ți-am zis că am o părere bună despre români. (râde) Atât de bine, încât m-am prins și eu în hore, la nunți, de fapt, am fost invitat la dans, lucru pe care l-am apreciat.

Recomandări

De ce se grăbește Putin să elibereze Kurskul? Principalele câștiguri ale Ucrainei în ofensiva din Rusia și efectele lor, explicate de un analist militar

„Americanii sunt prea disperați de shopping, românii trăiesc Sărbătorile”

– Chiar dacă peste hotare, uneori, românii nu sunt apreciați, bănuiesc că te-ai prins de ideea asta.
– Asta fiindcă unii de afară sunt superficiali. Trebuie să pricepi istoria unei națiuni, a unor oameni, ca să treci la analize. Hai să-ți zic ceva: americanii sunt aroganți, nu le pasă de nimic în afara lor! Voi trebuie să vă faceți o imagine bună pe continent, în Europa, cu cei ca voi, doar sunteți de aici. Românii vor o viață mai bună, ar trebui să afle cei din afară de unde veniți cu adevărat, ce istorie bogată aveți, ce vreți de la viață, că sunteți persoane care vor să scoată capul în lume.

– Tu cum te simți când asculți imnul României la meciurile internaționale?
– Special. Îmi dă un feeling bun, mă gândesc că dacă niște oameni m-au chemat să le reprezint țara, eu trebuie să le ofer tot ceea ce am mai bun din mine. Este și o responsabilitate, nu e doar un joc.

– Îți plac tradițiile din Ardeal?
– Îmi place că românii iau vacanțele în serios. În America, de Sărbători, cei de acolo au ajuns prea preocupați, uneori disperați, doar pe cumpărături, uită să se mai bucure de eveniment. Oamenii de aici sunt mai temperați.

„V-aș vrea mai organizați, zici ora 10.00, păi vino atunci!”

– Cum te-ai adaptat la mâncarea noastră?
– Care este și-a mea, nu? Chiar îmi plac sarmalele, e tipul meu preferat din România. Bine, sincer, le-am mâncat de când eram mic, aveam prieteni arabi. Sarmalele românești, din Transilvania, sunt cele mai bune. Carnea de porc nu prea îmi place, la deserturi sunt fanul cremșnitului și al papanașilor.

– Ce nu-ți place, în afara traficului?
– OK, de trafic nu mai vorbim, sper să prind aici autostrada Transilvaniei. Uite, aș vrea ca oamenii să fie mai organizați, uneori cam lasă de dorit. Cred că aceasta este problema principală. Dacă zici că vii la ora 10.00, vino la ora aia! Referitor la trafic, cui îi place? Nu doar în România, peste tot. Am fost în Phoenix, Los Angeles, Detroit, Istanbul, așa e viața!

Unde i-a plăcut în România

– Ce faci în timpul liber?
– Fiind atât de ocupat cu baschetul, iar de doi ani ne ține coronavirusul ocupați, nu prea am mai ieșit mult, iar când o fac, îmi place să fiu în compania oamenilor. La o cafea, la restaurant. Am mulți prieteni, și români, și străini, învățăm unul de la celălalt. Important e să fii om bun, atunci vom sta la masă împreună.

– Ai un loc preferat în România?
– În afara Clujului, care are un loc special în sufletul meu, am avut oportunitatea de a merge la complexul „Stejarii”, lângă București, impresionant. Am fost în multe locuri din România, dar acolo este cool. Și mi-a mai plăcut la Palatul Mogoșoaia, adică mi-a plăcut ceea ce am văzut într-un film pe Netflix, când voi ajunge din nou în Capitală vreau neapărat să ajung acolo.

– Cum îți vezi viața derulându-se în continuare?
– Nu mai sunt un puștan, acum locuiesc și trăiesc în România, o să mai joc ceva timp baschet. America rămâne casa mea. Sunt deschis oricăror oportunități.

– Există vreo personalitate din România pe care s-o apreciezi?
– Sunt un fan al Simonei Halep. Nu doar fiindcă este o campioană, ci pentru determinare, pentru că a luptat mult să devină numărul 1. Știu că are și mulți haters, dar îmi place să văd ceea ce a ajuns în timp. Bravo!

„Îmi place expresia «frec menta»”

– Îți place muzica românească?
– Îmi place muzica veche de la voi, am ascultat tot felul de melodii folclorice, tradiționale. Mi-a plăcut. Voiam să aud muzica voastră, nu ce este pop acum.

– Limba română vorbești?
– Mai degrabă înțeleg, cea mai mare parte.

– Ai vreun cuvânt românesc care să-ți placă în mod deosebit?
– Nu e un cuvânt anume, dar îmi place cum sună expresia „frec menta”. M-am amuzat când am tradus: „Ribbing the mint”. N-are nicio noimă în engleză! Apoi, m-am prins când mi-au zis oamenii de aici că e o chestie de a nu face nimic, de a lenevi, frumos.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro