ComenteazăJoseph Hadad, 62 de ani, este unul dintre cei mai cunoscuți bucătari din România. Artist absolut în prepararea unor mâncăruri senzaționale, Yosi s-a născut la Haifa, în Israel, având origini tunisiene și marocane, un mix de culturi care se simte în fiecare creație a sa. Și-a expus talentul în diverse locații exclusiviste de pe mapamond, iar din octombrie 1996 a venit la București. Joseph se laudă că deține secretele a peste 2.000 de rețete sofisticate, fiind un star al bucătăriei internaționale.
Ce a învățat de la tatăl lui
În cadrul podcast-ului lui Damian Drăghici, Joseph Hadad a făcut o incursiune în viața sa personală, scoțând la iveală caracteristici ale omului care a strălucit în domeniul său. Este un bărbat recunoscător tradițiilor și educației primite acasă. După un sfert de veac petrecut în țara noastră, Chef Hadad a deprins limba română.
„Eu mi-am făcut un nume mare în țară, dar sunt o persoană simplă. Nu mi s-a urcat la cap niciodată. Știi care e faza: tata are 90 de ani, iar el mi-a zis că dacă ajung cineva să nu uit de unde am plecat și ceea ce el m-a învățat. «Mereu să vorbești cu oamenii normal, indiferent că e director sau omul care strânge gunoiul». Am mâncat și bătaie, dar ceea ce mi-a spus el mie este real. Am învățat asta: «Între un director de bancă și un om simplu de pe stradă diferența este doar de poziție socială, în rest sunt la fel. Tot pe o pernă doarme, nu pe două, tot cu o furculiță mănâncă și tot așa. Trebuie să-l respecți și pe unul, și pe altul»”, a mărturisit bărbatul.
„Am fost oaia neagră a familiei”
De aproape cinci decenii a deprins tainele și calitățile meseriei de bucătar. „Eu în familia mea am fost oaia neagră a casei! Ceilalți doi frați erau cu școala, mie nu mi-a plăcut deloc să învăț. Părinții erau chemați mereu la școală: «Yosi a făcut aia, ailaltă». Eu n-am provenit din familie bogată. Mâncam carne o dată pe săptămână. Mâncam ce puteam. Nu mi-a plăcut matematica sau restul. Doar geografia îmi plăcea. Tata era bucătar pe vas, venea rar acasă, el mi-a zis la 15 ani și jumătate să plec să mă fac bucătar. La început nu mi-a plăcut la școala de bucătari, era muncă neagră, grea, șase luni doar să faci curățenie. Dar așa a zis tata, așa am făcut, din respect. Cuvântul lui era beton, sfânt”, s-a confesat Chef Hadad.
„Șapte luni nu mi-a plăcut România”
A primit niște contracte în București, așa a ajuns în România. La început i-a fost frică! Viața de aici nu-l atrăgea deloc. „Când am ajuns la Otopeni, doar în vizită, îmi tremurau genunchii! Nu prea era lumină, erau niște soldați cu arme, am plecat cu o mașină, nu era luminat pe străzi. «Mă, omule, unde am venit eu, în întunericul ăsta?!». Erau doar câteva mașini pe stradă. Când am intrat în «Casa Vernescu», mi s-a deschis inima. O casă de 200 de ani, arhitectură extraordinară, ce bogăție, ce tavan. «Joseph, asta e bucătăria ta, fă ce vrei tu!», mi s-a zis. Șapte luni m-am gândit, n-am vrut să vin, nu-mi plăceau străzile. Apoi, am decis să vin aici, am venit cu supercontract. Deja îi servisem lui Michael Jackson, Bill Clinton și alții, dar am vrut să vin să fac ceva în altă țară”, a rememorat bărbatul.
„Mai bine mă împușca”
Chef Hadad se amuză acum când se gândește ce mâncăruri se serveau la restaurantele de top ale Bucureștiului, la finele anilor 90: „Pe vremea aia se mânca mămăligă cu brânză, pui la ceaun cu usturoi, OK, era bun, pește crap pe grătar, apoi am venit eu cu preparate sofisticate. Mi-aduc aminte că a fost o zi specială, am făcut 7-8 feluri gourmet. Piept de rață, foie gras, sos de cireșe, că era sezonul, iar una a zis: «Ce bucătar e ăsta, îmi dă mie compot!». Ce m-am enervat! Mai bine mă împușca. «Doamnă, ăsta e sos de cireșe pentru foie gras». Treptat, după o grămadă de timp, am dat ceva din gustul meu celorlalți. Prima dată în România eu am făcut pește cu sare sau mușchi de vită învelit cu foi de viță!”.
Ce l-a enervat la întâlnirea cu Bill Clinton
A creat adevărate show-uri culinare pentru personalități precum Bill Clinton, Francois Mitterrand, Margaret Thatcher, regele Hussein al Iordaniei, regele Juan Carlos al Spaniei, dar și staruri de cinema și legende pop-rock ca Robert De Niro, Madonna, Frank Sinatra, Michael Jackson și multi alții. „Uneori, mă gândesc: «Mă Joseph, tu ai gătit pentru toate somitățile astea?!». Eu când văd omul că mănâncă tot ce fac eu și este mulțumit, indiferent cine este, eu sunt fericit. Când a venit Bill Clinton, președintele Americii, în Israel, o lună și jumătate am stat pe discuții cu bucătarul lui de la Casa Albă ce, cum mănâncă, la ce oră. Cel mai mult m-a enervat că n-am putut să-l servesc eu la masă, după ce i-am gătit, ca să-i văd fața cum se bucură. Chestii de securitate, nu aveai voie să vorbești cu el. Nu am avut voie nici să dau mâna cu el”, a povestit Hadad.
„Am vândut tot ca Gila să rămână în viață”
Un capitol tulburător al vieții sale este legat de soția, Gila. A murit de tânără din cauza unei boli ce nu a putut fi tratată, în ciuda unor eforturi uriașe. L-a lăsat pe Joseph distrus și cu trei copii, de 16, 10 și 3 ani. Dor, Daniela și mezina Lipaz. A fost o perioadă teribilă. „A cedat în 2008, la 41 de ani. Mi-a zis că o doare ceva în zona sânului, că e ceva ciudat. Am ajuns la un profesor. I-a zis în față: «Trebuie să mergeți să vă operați, e cancer». Am sunat-o pe Mihaela Borcea, soția lui Cristi Borcea, apoi pe soția lui Boban Lazic (n.red. – care avea restaurantul Aquarium) să mă trimită și la alt doctor. Aceleași lucruri mi-a spus. Am ajuns cu Gila acasă, în Israel. Doctorul cel mai bun de acolo m-a întrebat: «Câți copii aveți? Îmi pare rău, soția nu are nicio șansă». Plăteam câte 4.000 de euro pentru un medicament, în fiecare săptămână. Am vândut tot, mașină, apartament, ca să rămână în viață. N-am reușit decât trei ani! După doi ani mi s-a spus că este bine, apoi peste alte două săptămâni a mai făcut un tratament și i-a zis că i-a revenit, «la revedere». Îmi venea să mă dau cu capul de perete, să scot tot de la mine să-i dau soției”.
„Cea mai mare frică a mea – să nu pot să muncesc”
A devenit mai religios după moartea Gilei și a rămas dedicat total copiilor. „Ea mi-a zis: «Ai grijă de copii». Și asta nu mi-a ieșit din cap, n-o să-mi iasă din cap toată viață. O să-i ajut pe copii și când vor avea 50-60 de ani. Și tata îmi face sandvici cu ton la 90 de ani! Așa sunt și eu pentru copiii mei”, a spus Hadad.
În loc de încheiere: „Nu mi-e frică de moarte! Cea mai mare frică a mea este să nu pot să muncesc în bucătărie. Totul este de la Dumnezeu, nu știu exact ce este, dar este de la el. Sfatul meu pentru oameni: nu uitați de unde ați venit! Și împărțiți cu oamenii care nu au, ajutați, fiți buni, suntem oameni. Puteți pleca de pe lumea asta în orice moment, la orice vârstă, nu uitați”.