Nedumerirea unui argentinian ajuns de câteva luni în România: „Asta e țara în care poți vedea într-o oră, două, mașini Ferrari sau Lamborghini, apoi căruțe cu cai și vaci”

Patricio Matricardi, 27 de ani, este unul dintre străinii care ridică nivelul Ligii 1. Drept dovadă, fundașul masiv de 1,89 de metri este căpitanul formației unde coabitează fotbaliști reprezentanți din 14 națiuni. Argentinianul este, totodată, un apărător cu personalitate și care se înscrie la goluri, punctând la fazele fixe, cu trei reușite în 16 meciuri în actuala ediție. Încă un detaliu ce a atras privirile granzilor campionatului, care îl au în atenție pe sud-american fie pentru mercato de iarnă, fie pentru iunie 2022.

Plecat de trei ani din țara natală, unde a evoluat, printre altele, pentru Argentinos Juniors, stoperul a fost în Grecia, la Asteras Tripolis, și în Rusia, la Rotor Volgograd, înainte de a juca pentru Hermannstadt și Gaz Metan.

Într-un interviu acordat Libertatea, sud-americanul a povestit că este plăcut impresionat de traiul în Transilvania, cu toate că-i place mult Capitala, luând în calcul să-și extindă cât mai mult timp șederea în România. Dar recunoaște franc faptul că va ține cont de orice detaliu din martie 2022, când i se naște fetița, soția sa, Daniela, dăruindu-i primul copil.

Recomandări

Avocata din București care a angajat un asasin să o ucidă pe fosta iubită a fiului său mort a fost reținută

Libertatea: Patricio, cum este viața ta la peste 12.000 de kilometri distanță de țara natală?
Patricio Matricardi: Mă simt bine, îmi place România, cred că acest detaliu se observă și în evoluțiile mele. Contează să fii limpede la minte, în locul unde trăiești zi de zi. Am stat o perioadă la Sibiu, un oraș mai spectaculos, acum sunt într-unul mai mic, Mediaș, dar inimos, cu oameni buni.

– Ce stil de viață preferi?
– Sibiul, fiindcă ai mai multe chestii de făcut, o altă viață, mall, restaurante, unde să te plimbi. Mediașul e pentru muncă și cam atât. Totuși, e un stil de viață liniștit.

– Știu că ai vizitat ceva din România, fie cu soția, fie cu echipa. Un loc preferat?
– București, parcul Cișmigiu. Am citit apoi că are o istorie aparte, mi-ar fi plăcut să se simtă mai mult aerul vechi. Dar e frumos, cel puțin la început de octombrie când am fost noi. Am fost și cu mama mea, și cu mama soției, a fost distractiv. O să mai merg când va veni vremea frumoasă, să ne plimbăm cu barca.

Recomandări

Un bărbat analfabet, internat la Psihiatrie, apare a fi contestat prin e-mail o candidatură la Senat. PNL și PSD se acuză reciproc

„Multe vor depinde de fetiță”

– Soția când va naște?
– În martie, o fetiță, suntem emoționați.

– Aici sau la voi în țară?
– La Buenos Aires. Nu e vorba de sistemul de sănătate sau de alte chestii, dar acolo sunt ambele mame, eu, cu fotbalul, nu pot fi alături permanent alături de Daniela.

– Apoi?
– Vom vedea. În mare parte va conta cum va fi viața după nașterea fetiței. Dacă totul va fi OK, să vedem și ce va aduce fotbalul din vara 2022, iau în calcul să continuu și în România, și soția se simte foarte bine.

„Până la Botoșani parcă merg până la Buenos Aires”

– În afara Argentinei, ai mai lucrat în Grecia și în Rusia. Care sunt diferențele comparativ cu România?
– Mari, țări total diferite, de la tradiții la oameni, la fotbal, la atmosferă și vreme. Recunosc, mi-a plăcut foarte mult în Grecia, la 200 de kilometri de Atena, soare, insule, viața mediteraneeană. În Rusia era rece. În România, oamenii sunt destul de asemănători cu cei din Argentina. Simt mai mult, sunt mai aproape unii de alții. Avem tradiții asemănătoare. Sunt mai oameni, cum să explic, mai cu suflet. Este detaliul ce-mi place cel mai mult la români, așa-i văd eu pe cei cu care am intrat în contact.

– Cum e viața voastră, departe de țara natală?
– Nu este ușor. Primul an în Grecia am fost singur. Acum, în România, am adus-o pe soția mea, a fost mai bine. Îmi place să cunosc noi oameni, tradiții, limba, pe care încerc s-o învăț.

Recomandări

Imagini surprinse de românii din Spania după inundații: magazine jefuite, mii de oameni fără apă și curent

– Dacă ar fi să acorzi o notă României după un an petrecut aici, care ar fi aceea? Și cum ai motiva.
– Nota 9. Îmi place țara datorită oamenilor, care sunt sufletiști. O bilă gri este traficul. Eu ca să merg la Buenos Aires, fac trei ore aproximativ până la Barcelona, Paris sau Roma, apoi alte 14 ore până în Argentina. Aici, dacă mergi până la Botoșani sau Iași, parcă trebuie să ajungi la Buenos Aires, faci mult cu autocarul. OK, nu chiar atât, dar stai o zi pe drum.

„Ciudate drumuri, de la Ferrari la cai și vaci”

– O expresie sau un cuvânt prin care să descrii România?
– Minunată.

– Ce alte locuri ai vizitat ca turist?
– Sighișoara, Bran, Cascada Bâlea. Mi-a plăcut lecția de istorie, deși n-am înțeles, Dracula a trăit sau nu la voi, e legendă sau ce?

– Cu tradițiile cum te împaci?
– Le știu, mai ales că nu sunt foarte diferite de ale noastre. Totuși, n-aș tăia porcul. Cu toate că-mi place carnea lui, ne apropiem ca fel de a mânca. Mie îmi place mămăliga cu smântână, cel mai mult. Să iasă aburi!

– Deja te-ai exprimat în privința detaliului ce nu-ți place la România, mai e și altceva?
– Nu. Lipsa autostrăzilor, e de ajuns. Dar am înțeles că nici vouă nu vă plac. Ciudate drumuri, mai ales când treci prin sate, e o viață total altfel decât la București sau la Sibiu. Adică poți vedea într-o oră, două, mașini Ferrari sau Lamborghini, apoi căruțe cu cai și vaci. Dar, repet, îmi place România.

„Visez să mă plimb cu cea mică de mână într-o lume mai sigură”

– Cum este viața ta, a celor dragi, în plină pandemie?
– Nu este frică, este disconfort. Nici nu știu care e situația reală. Oricum, nu merg prea mult, evit locurile aglomerate, iar la Mediaș, oraș mic cu puțini locuitori, nu dai de așa ceva. Cred că va mai dura viața asta doi-trei ani, deja sunt doi ani, mi se pare că pierdem timp prețios.

– De care parte ești în privința vaccinului?
– Eu sunt pro-vaccinare, m-am imunizat în România, sincer, nu-i înțeleg pe cei ce sunt împotrivă. Dar, indiferent de situație, cred că vor mai fi 2-3 ani de chin. Văd că a apărut o tulpină nouă, din Africa, probabil va mai veni una din China sau din cine știe ce țară, o să mai stăm cu sufletul la gură o bună perioadă. Încerc să nu citesc, sper ca soția să aibă o naștere ușoară și ea, și copilul să fie sănătoși. Mi-ar plăcea să văd undeva în timp cum mă plimb cu cea mică de mână, sper fără mască, fără frici, să se joace cu copiii.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro