ComenteazăEste genul de intervievat cu care uiți să pui stop conversației, te prinde în felurite subiecte! În „ciuda” vârstei fragede, doar 23 de ani, fără a avea idei preconcepute, chiar și el recunoscându-și caracteristicile est-europene, balcanice, bulgarul Dimo Boykov este un pansament al unei generații mult prea nerăbdătoare și, uneori, pusă la colț.
Actualul libero al echipei de volei masculin U Cluj are pretenția că a venit în România ca să facă un pas înainte în carieră, din Danemarca, să câștige un ban mai mult pentru un viitor mai liniștit, cu gândul la a ajunge într-un campionat tare din sportul în care-și câștigă pâine, în Polonia, Brazilia, Rusia sau Italia. Gândește matur, le dă o alternativă tinerilor, coechipieri de vârstă, vede România ca pe o Bulgarie ce vorbește o limbă latină și ne recomandă ce să vizităm la sud de Dunăre, în afara clasicului litoral.
Libertatea: Dimo, ce faci, cum îți merge la Cluj-Napoca?
Dimo Boykov: Este o experiență foarte plăcută, neașteptat de frumoasă. Începând din luna august 2021, am dat de un oraș deschis, universitar, cu mulți tineri, cu străini, european, o surpriză pe care o apreciez.
– De ce ai lăsat Danemarca pentru o carieră în România?
– Am evoluat doi ani la Ishøj, o echipă aflată la 15 kilometri de Copenhaga, în prima ligă și acolo, doar că acolo campionatul e la un nivel inferior României. Mi-am depus CV-ul, m-am conversat cu cei de la Cluj, au urmat negocieri, iată-mă aici!
– Ce știai despre România, vecine?
– Ce știam?! Aproape nimic. Doar că Bucureștiul e capitala țării, că vorbiți limba latină aproape de cea italiană, că veniți la noi în vacanță, vara. Atât. Nu am avut alte contacte apropiate, sunt în premieră în România și pot să spun că am făcut o alegere bună.
De la hygge la Plovdiv
– Ce diferențe sunt între Danemarca, România și Bulgaria natală ca stil de viață, ca detalii bazice?
– Clar, sunt comparații ca nivel de trai. Dar ce am observat eu: Danemarca e minimalistă, oamenii se bucură de momente simple, nu-și fac griji, trăiesc hygge (n.r. – starea de bine daneză, un termen specific acestei țări) în timp ce România e Bulgaria, țară balcanică, „vulcanică”, toți știu orice despre orice problemă, ne grăbim mereu, încercăm să nu întârziem, dar nu ajungem niciodată la timp, întotdeauna disperați din cauza programului încărcat… Să continui? Vrem să facem multe și nu prea facem multe, uneori nu facem nimic.
– Ce le-ai recomanda românilor care vor lua cu asalt Bulgaria vara viitoare?
– Știu că vă place la noi, cum și bulgarii îi apreciază mult pe români. Voi la noi, noi la voi, ne dezvoltăm fiecare și împreună. Uite, vă recomand Plovdiv!
– Recunosc, m-aș fi așteptat fie la Sofia, fie la vreun oraș de la mare.
– Plovdiv a fost capitala europeană a Culturii în 2019 și are faima celui mai vechi oraș locuit din Europa, cu locuitori încă de acum 8.000 de ani. E în centrul Bulgariei, artifactele și antichitățile sunt bine conservate, are monumente și istorie, chiar merită să vă petreceți nu doar una, ci câteva zile acolo. Și eu am aflat mai multe despre Plovdiv în ultimii ani, eu fiind de loc din Kazanlak, un orășel la poalele munților Balcani. Și, bineînțeles, vă recomand Varna, capitala mării, a verii, cu oameni foarte relaxați și primitori.
Își gătește singur
– Și bulgarilor ce le-ai recomanda?
– Clujul, clar. Mi se pare că se aseamănă cu Plovdiv, e oarecum similar, are o parte a orașului vechi, cu monumente, cu clădiri vechi, îmi place stilul acesta de așezare, cu cafenele, restaurante, cu locuri unde se țin concerte, e interesant. În plus, îmi place mult faptul că acest oraș, Cluj, are și o parte așezată pe dealuri, cu case, unde poți locui, un fel de Hollywood românesc, cum le explic eu prietenilor de acasă.
– Alte orașe pe care le-ai văzut?
– Am văzut mai multe, dar din goana autocarului. Mergem la București, Baia Mare, Zalău, antrenamente și meci, dacă apucăm să vedem ceva. În plus, cât timp e sezonul, ar putea fi și New York-ul sau Parisul, sunt focusat doar pe pregătire și partide.
– Cum te împaci cu mâncarea românească?
– Mâncam la o cantină pentru studenți, la început, dar mai nou îmi gătesc acasă. De 2-3 ori pe zi. (râde) Sunt un bucătar bunicel. Nu am servit prea mult din mâncărurile voastre, mai mult cu echipa. Mi-a plăcut mămăligă cu smântână. Și papanași, asta da, îmi place. Mai aveți același stil ca bulgarii, să vă strângeți, să gătiți carne de porc, consum și așa ceva, uneori. Dar, sincer, parcă mâncarea noastră e mai gustoasă.
– Ce gătești?
– Cam de două ori pe zi. La prânz, am un meniu variat de paste, cu carne sau vegetariene sau cu orez ori cu quinoa. Mă pricep și la mâncarea cu specific indian.
– La Untold ai fost, l-ai prins?
– Razant. Adică era când eram aici, dar, repet, eu sunt focusat doar pe volei în timpul sezonului. Las party-urile deoparte, dorm noaptea, nu petrec. De obicei, mă relaxez în vacanța de vară și de Crăciun, vreau să-mi fac o carieră, un nume.
„În Balcani totul se rezumă la bani, nu contează cum îi faci”
– Cum ți se par românii?
– Sunt OK, majoritatea, dar unii au așa o mentalitate un pic prinsă în trecut. Am întâlnit și oameni moderni, dar și câțiva depășiți de vremuri.
– La ce te referi?
– Ți-am zis, sunt mulți oameni calzi, drăguți, dar și câteva excepții. Genul „cât câștigi, ce faci, ai studii importante, cum te îmbraci, ce mașină ai, ce cont în bancă ai”… Nu vor să cunoască omul în interior. Și în Bulgaria e la fel. Percep greșit o persoană, îți pun eticheta în funcție de mașină și de bani. Fac aceeași greșeală precum cei din Occident, care ne cred pe noi, bulgarii, pe voi, românii, niște oameni la marginea continentului.
– Și danezii cum sunt?
– Sunt o nație mișto, înțelegători, te acceptă rapid, chiar și din estul Europei. Nu le pasă dacă ești chirurg sau om de serviciu, dacă ai bun simț și un om bun nu contează meseria. Și la noi, și la voi, stilul balcanic, suntem disperați să arătăm bine, să vorbim frumos, de multe ori prefăcut, spre a ne atinge țelul, să facem bani și să avem mașini cât mai scumpe. Danezii îi apreciază pe oamenii „true” (n.red. – „adevărați”, în engleză). Să nu porți masca. Aici, în Balcani, totul depinde de bani, dacă îi ai, e super, nu contează ce faci! Ori nu e bine, nu e chiar așa, e greșit.
Ai carte, ai parte
– Cum te relaxezi în timpul liber printre străini?
– Citesc, ador să citesc. În ciuda vârstei, sunt un tip de modă veche.
– Adică?
– Îmi place să citesc, nu sunt adeptul computerului și a gadgeturilor. Pe astea din urmă le folosesc ca să ascult diverse lecții ale profesorilor sau podcasturi. Am avut și șansa de a mă întâlni cu oameni inteligenți de la care am învățat. Am citit despre cultura asiatică, persană, sunt disperat să citesc cu orele!
– Mai rar așa ceva…
– Sunt de părere că nu există carte proastă. Chiar și cele ce îți dau o falsă impresie că nu ai ce învăța din ele, tot găsești ceva de care să te folosești. Recomand tuturor romanele, găsiți ceva care să vă atragă și acordați-le timp. Sincer, mi-ar plăcea să revină moda scrisorilor!
– Serios?
– Ar fi frumos, cred că oamenii s-ar dezvolta mai bine, s-ar schimba. Sau să trimită vederi din deplasări, cum îmi povesteau părinții. Sau să citească ziare, să se cultive și culturalizeze. Închideți computerele!
– Pari cam drastic.
– Serios, am văzut copii de 2 ani care se uită pe YouTube, de fapt, părinții îl lasă acolo ca să tacă, să nu mai facă gălăgie. Uitați-vă la ochii celui mic! Se uită ca hipnotizat. Și-așa pierde conexiunea cu mama, cu tata, cu alți copii. Calitățile sociale o iau în jos din cauza tehnologiei. Uite, social media!
Anti, dar depinzând de social media
– Ce e cu ea?
– Facebook, Instagram, tot ce e acolo. S-a pus eticheta de „social media”, dar în realitate este „unsocial media”, fiindcă nu mai interacționezi în realitate cu un om, cu un prieten, cu cineva drag. Este un lucru nesănătos, mai ales în exces. Dar și dacă aș protesta, ce schimb?!
– Dar și tu ai adresă de Instagram, nu pot să cred că nu te folosești de social media.
– Păi, da! Din păcate, depindem de toate aceste canale de comunicare. Uite, de ce să mint, dacă nu era messenger-ul de la Facebook nu cred că vorbeam acum. În sensul că astfel am obținut contractul cu U Cluj!
– Cum?
– Am intrat în contact cu cei de la U Cluj prin intermediul mess-ului, am dialogat, am fixat condițiile, am trimis și video, ne-am pus de acord, totul acolo. Practic, așa mi-am câștigat angajamentul.