Cehul Lukas Droppa este unul dintre cei mai vechi fotbaliști străini din România. A sosit în țara noastră în vara anului 2015, a jucat un sezon la Pandurii Târgu Jiu, apoi a urmat un traseu în Rusia, Turcia, Slovacia și Kazahstan, pentru a se întoarce în vara lui 2019 la Gaz Metan Mediaș.
Din Ardeal, în chiar prima zi din 2021 a semnat cu FC Voluntari, sosind în Capitală. Este om important în cadrul revelației la zi din Liga 1, mijlocașul central adunând 94 de meciuri în țara noastră. Internațional ceh cu patru selecții, Lukas are și trei goluri, și trei assist-uri în România, cu toate că rolul său este, în primul rând, de a securiza zona din fața apărării.
Libertatea: Lukas, cum a început aventura ta în România?
Lukas Droppa: La Târgu Jiu, un oraș ceva mai mare decât la Mediaș, unde am ajuns ulterior. Practic, lângă Poarta Sărutului am așteptat primul copil, am fost fericiți acolo. Când am ajuns la Mediaș, am realizat că nu e cine știe ce de oraș, e destul de mic, dar aveam deja doi copii și a fost foarte, foarte bine. Și vremea era bună, probleme erau doar când ploua, când ningea, că nu aveam unde ieși. Doar la mall, dar la Sibiu, și să mergi o oră dus, cu o oră întors… Așa că stăteam în casă când era vremea nașpa.
– Și ai ajuns la Voluntari, lângă București.
– Am auzit lucruri bune, am găsit un apartament aproape de stadion, în complexul „Cosmopolis”, am făcut niște calcule, am găsit și un preț bun, așa că mi-am cumpărat casă în România.
– Ai planuri aici?
– Da, sincer. Dacă închiriam un apartament, mă costa 700 de euro pe lună, am stat și-am calculat, aveam și bani, așa că am zis că este o afacere bună. Chiar foarte bună, fiindcă n-o să-l vând pe un preț mai mic. E ceva frumos, trei camere, 100 de metri pătrați, mobilat, arată super. În orașul meu, Uherské Hradiště, un apartament similar era de două ori mai scump, la Praga – de cinci ori mai mult!
O casă aici, alte trei în Cehia
– Ai investit cu cap, atunci.
– Păi, am de toate în complex, de la piscină, plajă, locuri de joacă, magazine, doctor, multe facilități. Am dat ceva peste o sută de mii de euro, dar, repet, în Cehia era mult mai scump, este o țară mai scumpă, iar imobiliarele… Nu avem destul spațiu unde să dezvoltăm case și apartamente, la București și la Voluntari sunt prețuri foarte bune. OK, realizez că sunt fotbalist și de aceea îmi pot permite mai mult decât alți oameni. Și dacă va fi să-l vând peste 5-10 ani, o să o fac pe un preț bun.
– Ai și spirit de afaceri în tine, văd.
– Mai am trei apartamente în Cehia. Dacă ești în fotbal, unde cariera nu este una foarte lungă, trebuie să te gândești din timp la viitor. Inițial, m-am gândit că trebuie să am un loc unde să stau cu familia. Oricum, cred că acest apartament de la București este ultimul, e greu să manageriezi de unul singur prea multe proprietăți. E bine să te întinzi cât te ține.
„Un loc foarte bun unde să trăiești”
– Cum sunt oamenii, cum îi vezi tu pe români?
– O secundă, te rog! (îi sărută pe copii de „noapte bună”, apoi revine în convorbirea telefonică) Eu, noi, familia, suntem fericiți aici. Tocmai de aceea ne-am și cumpărat casă. Oamenii sunt drăguți cu mine. Mai sunt probleme, ca peste tot. Dar mici. Sunt fericit, altfel nu reveneam în România, nu-mi luam o proprietate. Uite, am trăit în șapte țări, dar aici ne place cel mai mult. România este un loc foarte bun unde să trăiești.
– Ești impresionat sau ești diplomat?
– Chiar sunt. Și familia, și prietenii care au sosit aici ajung să fie impresionați. Le-am arătat diverse locuri, sunt surprinși plăcut. „Nu știam că Bucureștiul e așa frumos” este ideea cu care pleacă.
– Ce locuri vă mai plac din România?
– Constanța, Brașov, Transfăgărășan. I-am dus și pe prieteni, toți sunt impresionați. Iar România devine tot mai modernă cu fiecare an.
– Din Capitală ce vă place?
– Cosmopolis, locul unde locuim, Parcul Herăstrău, cu restaurante și lacul, să ne plimbăm acolo, să luăm masa, dar și în Centrul Vechi. Uite, vorbind cu tine, am realizat că aș vrea să merg mai multe zile la Brașov, să vizitez zona pe îndelete, ori vara, ori iarna. Ultima vacanță estivală am făcut-o la Mamaia, foarte mișto.
Învață româna cu fetița lui
– Copiii cum s-au adaptat printre români?
– Foarte bine. Lukas are un an și jumătate, fetița, Emily, face 6 ani în februarie. Ea este la grădiniță, una privată, vorbește limba română, în mare parte, dar și engleza. Va merge tot anul la această grădiniță, ea înțelege multe lucruri în limba voastră. A început să lege bine și fraze. Încerc să învăț și eu limba, practic, facem exerciții împreună acasă. Ți-am zis, sper să stăm mai mulți ani la București, în România, copiii noștri se pot dezvolta bine aici.
– Soția cum se simte?
– Sonka e și ea fericită, doar o singură problemă avem: suntem prea singuri. Adică, ea este 3-4-5 luni pe an singură, când părinții ne vizitează, e mai ușor. Adică, nu prea avem timp pentru noi doi! Simțim nevoia să mai ieșim din casă, într-o seară, în doi. La două săptămâni, ar fi perfect, dar nu prea am avut inima să lăsăm copiii cu vreo bonă. Suntem prieteni cu Adam Nemec (fotbalist la Dinamo, n.r.) și soția lui, slovaci, dar cam atât.
„Prețuri bune la supermarket, în Herăstrău e scump”
– Cum apreciezi viața din București, în timpul nu foarte mult când ieși în oraș?
– Păi, da, dacă am antrenamente la foc automat, nu-ți prea vine să mai ieși. Mai ales că nu mai am 20 de ani și ne concentrăm pe copii, pe familie. Sincer, viața e OK, în privința prețurilor, la supermarket. Dar e cam scump la restaurantele din Herăstrău! Dacă te duci o dată la câteva săptămâni, este în regulă, doar când vrem să celebrăm ceva deosebit. E cam mult să te întinzi să plătești 200 de euro pe o seară.
– Tradiții românești?
– Îmi plac cele de Crăciun, de Paște, cu toate că la Mediaș și la Târgu Jiu nu prea le prindeam în România, ci doar pregătirile. Sper să fie Târg de Crăciun la București, să fie lumini în tot orașul, să fie bine.
– Cum reziști în pandemie?
– Sunt vaccinat. Nu mi-e frică, în general. Sunt OK cu toată lumea, fiecare cred că are grijă de el, chiar nu mi-e teamă de virus. Mâncăm multe vitamine, nu prea ne întâlnim cu mulți oameni, doar cu Adam Nemec și soția, nu ieșim în locuri aglomerate, sper să fie bine și la grădiniță.
„O surpriză plăcută”
– Dacă ar fi să folosești un cuvânt spre a descrie România, care este acela?
– Pot mai multe? O surpriză plăcută. Nu mă așteptam să fie atât de bine când am venit. Am tot plecat și m-am întors, sincer, mă așteptam să vin, să stau un pic și atât, apoi să-mi văd de cariera mea în lume.
– Românii?
– OK. Întâlnești oameni buni, oameni mai puțin buni, mai ales în fotbal, dar balanța înclină spre detaliile pozitive. Chiar n-am avut probleme nicăieri.
– Bucureștiul cum ți se pare?
– Cel mai bun loc de trăit pentru mine și pentru familia mea. Sper să rămână astfel.
– Poți compara orașul, țara cu locurile pe unde te-a mai dus fotbalul?
– Uite, în Kazahstan m-am simțit foarte bine, ca o a doua casă. Când am jucat la Bratislava, eram practic la o oră de locurile natale. Dar Bucureștiul este casa perfectă pentru mine și ai mei.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro