Viața unui congolez care a ajuns să se descurce în București: „Nu cred că dacă aș fi locuit, trăit, în altă țară, mi-ar fi mers mult mai bine”

Boungou-Laz Teldiane, 20 de ani, a străbătut România în lung și-n lat. Congolezul este de aproape patru ani în țara noastră, a venit cu două planuri în România, cu studiile, respectiv cu fotbalul, s-a axat în ultima vreme pe ultimul detaliu. Chiar dacă s-a lovit de ghinion cu sportul. Așa cum a mărturisit el, pe vremea când era la echipa secundă a lui Dinamo București, agentul său de atunci, nigerian, i-a creat probleme.

„M-a dezavantajat pentru bani. Pe atunci, Dinamo era în Liga 1, am înțeles că și antrenorul de la prima echipă se interesase de mine, dar impresarul a cerut mulți bani. Nu știu de ce, pentru că eu nu voiam bani, eu doream să joc fotbal. Am stat mai multe luni la echipa secundă, îi impresionasem pe cei de acolo”, a mărturisit africanul într-un interviu acordat Libertatea.

Atacantul a mai fost la Popești Leordeni, Miroslava, la Făurei alături de Bănel Nicoliță, la Pașcani, „unde a fost rău, din cauză că nu era echipă, deși salariile erau OK”, la Ceahlăul Piatra Neamț, „prea mulți extracomunitari, trebuia să stau câteva luni degeaba, până se elibera un loc, așa că n-am mai rămas”, iar acum la Câmpulung Muscel.

Stă în București, cu chirie. „Mi-am făcut prieteni, m-am adaptat, simt România ca pe țara mea”, a punctat Laz în avanpremiera interviului care s-a desfășurat în fața Teatrul Național din Piața Universității, în inima Capitalei.

Recomandări

Avocata din București care a angajat un asasin să o ucidă pe fosta iubită a fiului său mort a fost reținută

Libertatea: Laz, cum te simți în România?
Boungou-Laz Teldiane: Mă simt OK, sunt de mai multă vreme aici, de peste trei ani și jumătate. Îmi place mult țara voastră. Nu doar pentru fotbal, mâncare, cultură, îmi plac oamenii. Nu sunt ca în Germania sau Belgia, de exemplu, să nu te bage în seamă, sunt deschiși, de aceea îi apreciez mult. Pot spune că mi-am făcut prieteni, români.

– Ce știai despre România până să ajungi la București?
– Mai multe lucruri de la un prieten de-ai mei, camerunez, care a sosit înaintea mea în România. Mi-a dat referințe bune despre țară: „Vino, că e bine. Este calitatea vieții, a fotbalului, iar totul este în continuă dezvoltare”.

– Care sunt impresiile unui congolez aici, părțile bune și părțile rele?
– Nu aveam nicio impresie, bună sau rea, până să ajung aici. Dar am simțit că e bine după ce-am sosit, deși am avut parte de episoade nefericite, nu din cauza românilor. Am avut de ales între Belgia și România și s-a nimerit să vin aici.

Recomandări

Un bărbat analfabet, internat la Psihiatrie, apare a fi contestat prin e-mail o candidatură la Senat. PNL și PSD se acuză reciproc

„Am oprit studiile după ce a murit tata”

– Cine a decis?
– Puteam să ajung în Belgia, cu fotbalul, dar tata a zis să vin să încerc și în România. Un unchi a dorit să mă trimită la Liege, la Standard, dar au fost probleme cu obținerea vizei. Belgienii mă doreau, dar s-a tergiversat. Ba cu viza, ba cu apartamentul, eu eram minor, nu puteam ajunge oricum la Liege. A fost o chestie de aproximativ o lună. Dar unde aș fi dormit atunci, pe străzi?! Am obținut viză în România repede, viză de student. De exemplu, nu mi s-a acordat o viză similară, pentru Metz.

– Cum se împacă fotbalul cu studiile?
– Studiile au fost o alternativă la sport. Sau invers. Am venit cu viză pentru studii, în Economie. Da, da, serios. Doi ani am ținut bine cu școala, dar apoi m-am oprit. Din cauza fotbalului și nu numai.

– Ce s-a întâmplat?
– Cred că aș fi continuat mai degrabă cu studiile, dar tatăl meu a murit, a fost o perioadă grea, n-am mai fost la școală, am întrerupt. Apoi, am zis că-mi fac un rost în fotbal.

„Dacă ești bun, oamenii te tratează bine”

– Trăgând linie, ți-e bine în România?
– Da, da. Chiar dacă n-am avut cele mai bune momente la fotbal. Am fost la diverse cluburi cu probleme, financiare sau legate de fotbal. Am încercat mai multe, pentru că nu mă mulțumesc cu puțin. Sper ca viitorul să-mi arate că am ales bine.

Recomandări

Imagini surprinse de românii din Spania după inundații: magazine jefuite, mii de oameni fără apă și curent

– Ce nu-ți place în România?
– Dacă te comporți bine cu oamenii, atunci și ei te vor trata bine. Dacă ești om rău, vei atrage răul. Eu sunt băiat bun, îmi place să joc, sunt un tip sociabil, astfel că am avut parte de momente bune. N-am avut probleme deloc.

– Te-ai confruntat cu acte de rasism aici?
– Nu o chestie care să mă lovească. Peste tot în Europa este o chestie, se mai uită la tine, mai râd, însă a fost o chestie sau două mai de mult, nu am considerat că a fost o problemă.

Ce i-a spus fratele din Rusia

– Traficul cum ți se pare?
– Da, e greoi, mai ales la cât de multe mașini sunt în București. Dar nu las acest detaliu să mă influențeze negativ. Pot să merg cu mașina sau pot să merg cu metroul, te descurci mai ușor cu acest mijloc de transport în comun. Sunt alternative.

– Ai putea face o comparație între România și Occident?
– Am stat în Germania, dar nici acolo prea mult. Am aproape 4 ani de stat în România și sunt mai mult decât mulțumit. Îmi văd viața aici, mai departe. Am o parte a familiei în Franța, în Canada, în Rusia am un frate, îmi merge bine. Nu cred că dacă aș fi locuit, trăit în altă țară, mi-ar fi mers mult mai bine.

– În Rusia? Ai un frate de sânge sau un prieten.
– Frate-frate. Este student acolo, la Moscova. Mi-a zis că situația acolo este liniștită, calmă. Nu sunt probleme.

– Este blocat acolo?
– Nu. El mi-a zis că ar putea pleca, dar ar fi prea scump biletul de avion, oricum, a zis că îi este OK acolo, așa că rămâne.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro