Viața unui croat revenit la Cluj după o experiență în Rusia. A trăit un șoc când a ajuns în stațiunea preferată a lui Putin: „Românii nu sunt deloc așa”

Marko Dugandzic, 28 de ani, a sosit în România înaintea izbucnirii pandemiei de coronavirus, în ianurie 2020, la FC Botoșani, a impresionat în tricoul moldovenilor, 11 goluri în 20 de meciuri, apoi a prins un transfer bun la Soci, în Rusia, echipă ce a achitat 500.000 de euro pentru a-l avea pe croat.

Renumele pe care și l-a făcut atacantul în Liga 1, dar și o accidentare care l-a îndepărtat de formația din prima ligă rusă l-au readus pe Marko în România. La multipla campioană CFR Cluj, aflată în luptă pentru titlul cu numărul 5 la rând. Croatul i-a costat pe „feroviari” jumătate de milion de euro, a semnat pe 3 ani și jumătate cu gruparea din Transilvania.

Într-un interviu acordat Libertatea, vârful campioanei, care visează să contribuie la un nou titlu pentru CFR Cluj, a explicat de ce s-a întors în România, cum vede el diferențele între croați, români și ruși, povestind ce le-ar recomanda el croaților care ar dori să viziteze țara noastră.

Libertatea: Marko, cum ai descoperit România?
Marko Dugandzic: Nu știam nimic, chiar nimic. Da, am aflat că mulți fotbaliști croați au venit în țara voastră, că s-au adaptat repede, că le-a plăcut sau le place aici. Auzisem de 2-3 echipe, apoi am citit despre FC Botoșani, am văzut că era un antrenor foarte bun, Marius Croitoru, și am dorit să mă remarc. Terminasem contractul cu Osijek, am considerat că era o oportunitate bună, iar campionatul era similar cu cel din Croația. Mi-a plăcut repede în România.

Recomandări

Dosarul asasinatului de la Arad. Lipsurile care au dus la eliberarea suspecților și cine este marele absent din boxa arestaților

– Ai venit într-un oraș mic, Botoșani, din Croația, de la mare, după ce ai avut și niște experiențe în Italia. Nu ți s-a părut prea puțin?
– Nu a fost ușor, însă, în cele din urmă, m-am adaptat. Mi-am setat mintea doar pe fotbal, pe carieră, am venit să muncesc, nu m-am gândit decât la cum să-mi fac treaba la clubul care m-a angajat. La Botoșani m-am simțit foarte bine cu colegii, cu antrenorul, am avut o perioadă bună. Chiar dacă orașul nu este Las Vegas, chiar a fost o perioadă frumoasă. Sunt un tip care se adaptează oriunde.

„Îmi plac oamenii care au sentimente, cum suntem noi, cum sunteți voi”

– Ce-ți place cel mai mult la români?
– România e în Balcani, totuși, suntem asemănători, croații, românii, ca și alte națiuni din această parte a Europei. Fotbaliștii din Balcani se adaptează repede aici. De la mâncare până la muzică, multe lucruri sunt similare. Uite, dacă ar fi să remarc ceva în mod deosebit, ar fi faptul că oamenii sunt calzi, își și îți arată sentimentele. Dacă ar fi să compar cu rușii, de exemplu, care sunt mai reci, fără zâmbet, fără lacrimi, ca niște roboți. Îmi plac oamenii care știu să zâmbească, să râdă, să spună o glumă, să aibă sentimente, să lăcrimeze.

Recomandări

Trei măsuri arbitrare ale regimului comunist au cauzat catastrofa de la Certej. Un munte de nămol și cianură a îngropat de vii 89 de oameni

– De ce te-ai întors în România, în Liga 1?
– Începusem să joc foarte bine la Soci, vara trecută, dar m-am accidentat și a trebuit să mă operez. Patru luni am stat pe margine. În iarnă, am primit un telefon din partea oficialilor de la CFR, am ascultat oferta, am cântărit-o, mi-a plăcut planul, mai ales că echipa era pe locul 1 și știam România. Am zis că este o ocazie bună să-mi revin după accidentare, să câștig un trofeu, de aceea ne-am înțeles foarte repede.

Cum i-a mers în Rusia

– Cum te-ai adaptat în Rusia?
– Când am trecut de la Botoșani la Soci, a fost foarte greu. Prea multe diferențe. Era „mai mult” în orice aspect. Acolo, este un campionat care se bazează foarte mult pe fizic. Pas cu pas, începi să te antrenezi ca ei, în același ritm. Și alți jucători mai mari ca mine au avut probleme de adaptare în Rusia sau în alte țări. Și stilul de viață este altul. Acolo, oamenii sunt reci, în România, de exemplu, oamenii sunt calzi.

Recomandări

Șofer român de TIR blocat trei zile pe autostrada distrusă de inundațiile din Spania: „Nici în războiul din Iugoslavia nu am văzut așa ceva”

– Ai plecat la timp totuși, pentru că situația a degenerat într-un război între Rusia și Ucraina. Te simți mai bine că ai plecat de acolo?
– Da. Cam toți străinii au încercat sau chiar au plecat, sunt probleme cu băncile, nimeni nu poate sosi acolo, am vorbit cu mulți jucători, nu este vina lor, nici lor nu le vine să creadă. Cine și-ar fi imaginat că se poate întâmpla asta în secolul nostru?!

– Este ciudată situația războiului în condițiile în care, practic, trăim cu această realitate imediat după pandemia de coronavirus?
– Din pandemie am trecut direct în acest conflict. Teribil. Te uiți la TV sau citești știrile, încerci să te focusezi pe munca ta, pe antrenamente, pe meciuri, pe ceea ce ai de făcut zi de zi. Nu îți poți permite să te deconcentrezi, mai ales atunci când lupți pentru un campionat sau o medalie. Te concentrezi în viață doar pe ceea ce poți controla, până la urmă.

Comparație Cluj-Botoșani

– Dacă ar fi să faci o comparație între Cluj-Napoca și Botoșani, care este aceea?
– Am fost la Botoșani când tocmai începuse epoca de coronavirus, totul s-a închis, o perioadă grea, am stat mult în hotel. Clujul este mai frumos, un oraș mai european, dar m-am simțit bine și la Botoșani, n-aș putea spune ceva de rău despre acel oraș. Eu am jucat în multe orașe, până la urmă am mers să joc fotbal, pentru cariera mea, nu poți locui doar în metropole.

– Crezi că ai putea face o comparație între moldoveni și ardeleni?
– Nu cred că sunt, oamenii sunt la fel, îți lasă un sentiment plăcut. Poate că accentul atunci când vorbesc.

„Le-aș recomanda croaților papanașii, Clujul și Bucureștiul”

– Ai încercat mâncarea tradițională românească?
– Papanașii sunt favoriții mei. Îmi plac dulciurile. Dar sunt și alte chestii bune, ciorbele, supele, de sarmale știam din Croația. De fapt, mâncarea e foarte asemănătoare cu cea din Croația.

– Ce le recomanzi croaților despre România?
– Cu siguranță, papanașii. Apoi, ca orașe, Clujul și Bucureștiul, sunt orașe frumoase. Și castelul de la Bran. Bine, acest castel mi l-aș recomanda și mie, o să merg acolo când voi avea timp. Am văzut fotografii de acolo, cred că e spectaculos.

– Ce oraș e pe stilul tău, mai degrabă, Clujul sau Bucureștiul?
– Îmi place mai mult Clujul, e mai relaxant, nu e atât de aglomerat. Nu-mi place traficul. Clujul e perfect din acest punct de vedere, nu e nici mare, nici mic. Osijek, locul unde m-am născut, este cam la fel.

„Eu v-aș recomanda de la noi și marea, dar și Plitvice”

– Ce le-ai recomanda românilor despre țara ta?
– Stațiunile și orașele la mare sunt cele mai populare. Coasta dalmată este spectaculoasă, dar și parcul național de la Plitvice, o locație extraordinară a naturii. Cui îi place marea, recomand cu căldură orașele de la mare, veți avea o experiență deosebită.

– Ce te relaxează?
– Muzica. Pun și ascult de dimineața până seara, este o parte importantă a vieții mele. Și când sunt trist, și când sunt vesel. Nu am un stil de muzică preferat, pot asculta de la rock la jazz. Depinde de starea mea de spirit.

– Ceva românesc care să-ți placă?
– Muzica pop, are un ritm plăcut. Nu știu numele cântăreților, dar se aude bine.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro