ComenteazăO limbă română vorbită aproape perfect. Unul dintre fotbaliștii străini apreciați în ultimii ani în Liga 1, croatul Antun Palic, a sosit în vara lui 2015 în țara noastră, transferat de Mircea Rednic la Dinamo București.
La scurt timp de la sosire a fost căpitanul „câinilor roșii”, a marcat în derby-urile de România cu FCSB, a fost foarte iubit de către suporteri. În cei doi ani și jumătate adunați în tricoul alb-roșu, inteligentul mijlocaș a bifat cea mai bună perioadă din cariera sa: 9 goluri și 24 de assist-uri în 84 de meciuri.
După aventuri la Kaposvar (Ungaria) și Sheriff Tiraspol (Moldova), fotbalistul a semnat în octombrie 2020 cu FC Argeș, devenind și aici o piesă esențială.
Antun Palic, acum în vârstă de 33 de ani, a dezvăluit în interviul oferit Libertatea despre cum s-a adaptat printre români și cum se simte aici ca acasă, mai ales că și micuții săi se dezvoltă de minune în țara noastră.
Libertatea: Antun, ce ți-ai zis prima oară când ai ajuns în România?
Antun Palic: Oare ce-o să fie cu mine?! Nu știam prea multe, puțin de Hagi, de Nadia, am început să studiez lucruri despre țară pe net, mă uitam la videourile cu galeria lui Dinamo, care m-a atras de la bun început. Am venit cu o geantă de haine, dar ușor, ușor m-am atașat de țara voastră. Și mai pot trăi mulți ani aici, copiii sunt la grădiniță, cel mic crește în România, suntem mulțumiți și împliniți.
– Ce-ți place cel mai mult la România?
– Parcă nu e nicio diferență cu Croația mea. Mă simt bine. Ca acasă. Vorbeam și cu soția, ne spuneam că stilul de viață este aproape identic. M-am simțit bine și în prima mea perioadă aici, la Dinamo, la București, de aceea am revenit atunci când mi s-a pus în față varianta România. Știam că e frumos. Învățasem și limba, ceea ce este un mare plus.
– De ce?
– Chiar dacă mă înțelegeam cu mulți oameni în engleză, e mai ușor să știi ce zic cei de lângă tine, ce și cum gândesc. Să știe exact ce-ți place ție.
„Cea mică e mândră că știe să numere până la 10”
– Ai tăi ce fac aici, cum se simt?
– Eu și soția avem deja trei copii. O fetiță de 5 ani, doi băieți, unul de 3 ani, altul de 4 luni. Primii doi copii sunt deja la grădiniță, la Pitești. Încep și ei să învețe limba română, sunt acolo de două luni. Fetița știe deja să numere până la 10, e tare mândră. Și pentru ei este la fel de frumoasă viața de aici ca și pentru noi. Și vă spun sincer că nu o zic din diplomație.
– Soția Marija vorbește limba română?
– Nu, dar vrea și ea să învețe. Nu a fost cu mine aici mult timp, a avut un serviciu în Croația, dar acum suntem împreună la Pitești și dorește să deprindă limba ca să-i fie și ei mai ușor.
„Croați, sârbi, muntenegreni joacă și trăiesc bine aici”
– Cum resimți diferența dintre București și provincie?
– Piteștiul nu e chiar mic, dar nu este ca în Capitală, mare, aglomerată, unde viața e foartă rapidă, de nu simți când trec zilele. Parcă la Pitești simți viața, nu e totul un „du-te-vino”, pricepi ceva din fiecare zi. Îmi place că e mai multă liniște decât la București, ai de toate și aici, nu-ți lipsește nimic din viața de Capitală, mă refer la magazine, parcuri.
– Oamenii?
– Foarte frumoși. Îmi place că orice are o rezolvare aici. M-am obișnuit în România. Nu sunt diferiți față de croați, acum depinde de om, de caracter.
– Un croat care a locuit și a activat în Cipru, în Belgia, în Moldova, în Ungaria, chiar și în Thailanda. Cum e România față de restul?
– Este o țară unde e bine să trăiești. Pentru mine, pentru familia mea. Uite, am și mulți prieteni croați care au vizitat România sau sportivi care activează în diverse orașe de aici. Un amic voleibalist la Galați, chiar vorbeam cu el deunăzi și-mi zicea același lucru. Sau sârbi ori muntenegreni, toți zic că își pot dezvolta carierele sportive în România și pot trăi bine cu familiile lor. Datorită țării și oamenilor.
Piață imobiliară bună
– Am vorbit și cu cehul Lukas Droppa, și cu tunisianul Makrem Missaoui, iar ei spuneau că se văd trăind și în viitor aici, fotbalistul de la Voluntari chiar și-a cumpărat casă aici. Tu ce zici?
– Da, am auzit. Până acum nu mi-am achiziționat nimic în România, dar o să mă gândesc serios. Mai ales că sunt prețuri foarte bune. Și Croația e aproape, nu e o distanță foarte mare. România va fi o destinație bună și pentru viitor. Cred mult în această țară, observ îmbunătățiri de la un an la altul.
– Cum ți se pare nivelul de trai aici?
– Viața e cam la fel, practic, aceleași magazine, produse. Ca prețuri. În țara mea sunt prețuri mult mai mari la imobiliare. La Zagreb a ajuns 2.200 de euro/metrul pătrat și nu în centru, undeva în afara capitalei. În centru e 4.000-5.000 de euro/metrul pătrat. Sunt prețuri duble, triple față de România. De aceea e o idee să investești în imobiliare în România.
„Aveți mai mult respect pentru voi și pentru țara voastră!”
– Ce nu-ți place la români?
– Nu e ceva ce să nu fi văzut în altă parte.
– Dacă ar fi să dai o notă țării, ce-ai alege?
– Nu dau note, în general, pot spune doar că România este foarte bine. Orice țară de pe acest pământ are plusuri și minusuri, nu există viața perfectă. Important e să-ți faci un loc al tău și să te simți bine. Să te duci cu drag acasă, să te duci liniștit la serviciu. Și, din respect, nu mi-aș permite eu să vă dau note. Și noi în Croația avem plusuri și minusuri. Este o chestie, în mod deosebit, ce-am observat de bine la voi.
– Ce anume?
– În România parcă au mai multă grijă de parcuri și de locuri de joacă pentru copii decât în Croația mea. La Zagreb, am crescut, am trăit, nu ai un parc normal. Serios! Nu știu, nu pricep. Nu mai zic de București, care are parcuri uriașe, și în Pitești e un parc frumos, chiar s-a dezvoltat bine. Vorbeam cu soția, cu familia, mi-au zis la fel. Uite, un alt aspect pentru care ar trebui să aveți mai mult respect față de țara voastră, mai multă încredere și înțelegere între voi.
Ce orașe l-au impresionat
– Ce alte orașe ai mai văzut din România?
– Când am sosit, aveam puține informații despre această țară. Ulterior, am fost surprins plăcut, o țară mare și frumoasă. Mulți oameni, noi suntem doar trei milioane și ceva, patru milioane de locuitori. Zagrebul e aproximativ ca Brașovul și Sibiul, în 15-20 de minute îl străbați dintr-o parte într-alta. N-am vizitat atât de multe orașe din România, doar am văzut. Îmi place Brașovul, și mie, și familiei. Mi-au plăcut mult Constanța, Iași – foarte frumos, o mare și plăcută surpriză, incredibil centrul, deși l-am văzut iarna, Arad, Timișoara.
– Tradițiile din România?
– Îmi plac cele de Crăciun, mai ales că mie îmi plac frigul, zăpada, acest anotimp.
– Mâncarea tradițională?
– Îmi place. Nu e ceva special, totuși. Și noi avem sarmale, mici, sunt asemănătoare. Și mămăliga e bună, și ciorbele.
– Cum suporțați tu și familia toată pandemia de coronavirus?
– Încercăm să ducem o viață normală, încerc să nu citesc (despre pandemie, n.red.), prea mult strică! Nu vreau să intru în atmosfera de pandemie, de TV, închid aparatul și-mi văd de viața noastră, de fotbal, de creșterea celor mici.