A venit în România în urmă cu doi ani și jumătate și îi place mult aici. Și-a adus și familia, iar copilul a început să învețe limba română – fac cursuri, practic, în sufragerie!
David Meza Colli, 33 de ani, este la 11.500 de kilometri de locurile natale, Assuncion, Paraguay. I-a urmat fratelui său în fotbalul intern, mijlocașul defensiv evoluând pentru Petrolul Ploiești, iar din august 2020 pentru FC Argeș, una dintre surprizele frumoase ale Ligii 1.
Titular incontestabil în Trivale, sud-americanul a adunat 55 de partide pentru alb-violeți, un gol și 5 assist-uri, pe lângă cele 28 de meciuri jucate în tricoul „lupilor galbeni” în primul sezon.
Într-un interviu acordat ziarului Libertatea, paraguayanul a explicat ce-i place în țara de adopție, cum s-a adaptat aici, alături de cei dragi, și de ce vrea să învețe româna la perfecție.
Dialogul s-a purtat în limba lui Eminescu, pe care David o stăpânește mai mult decât bine.
Libertatea: David, cum ai ajuns în România?
David Meza Colli: Știam de la fratele meu, Cesar, a fost la Universitatea Craiova, acum e în Azerbaidjan, că este un loc unde îți poți dezvolta cariera și, mai mult, să ai o viață liniștită. Am venit acum doi ani și jumătate în România, cred că voi mai aduna câțiva ani buni. Vara trecută, când ajunsese contractul cu FC Argeș la final, am avut oportunitatea de a pleca din nou în străinătate, undeva bine, dar am ales să mai semnez un angajament cu piteștenii. Cred că asta spune totul.
– Diferențe mari față de ceea ce erai obișnuit, de acasă, din Italia, unde ai petrecut mulți ani?
– Eu sunt din Assuncion, capitala țării mele, pot spune că se aseamănă ca stil de viață cu România.
„Mâncare, dragoste de viață, amabilitate”
– Care sunt punctele comune între România și Paraguay?
– Mâncarea și dragostea de viață. Amabilitatea. Faptul că suntem familiști, sâmbăta, duminică, și noi, și voi suntem pe genul relaxare în aceste zile. Apoi, în fotbal suntem nebuni după fenomen.
– Ce îți place aici?
– Dacă familia se simte bine, și eu mă simt bine. Copilul e la școală, soției îi place foarte mult în România. Cristiano, fiul nostru de 7 ani, merge la fotbal la Pitești, și-a făcut prieteni și la școală, știe deja limba română mai bine decât mine. A început la Ploiești, acolo a stat un an la grădiniță, iar la Pitești – clasa zero și clasa I.
– Vă gândiți la o ședere mai lungă în România?
– Dacă am de muncă, da, stăm bine, stau oricât! Nu am nimic de reproșat până acum.
„Ne-am împrietenit cu alte familii de români”
– Ce știai de România până să ajungi aici?
– Istoria lui Dracula, nici acum n-am priceput dacă a trăit sau nu cu adevărat aici, apoi chestii de fotbal, că Steaua a câștigat Champions League, auzisem de Chivu, de Hagi că a jucat la Real Madrid și la Barcelona, apoi de Mutu, care a evoluat cu fratele meu la Cesena, eu ajungând acolo, după ce a plecat Adrian.
– Ți-este greu la 11.500 de kilometri de casă?
– Deloc. Sunt la vârsta la care dacă te așezi într-un loc și-ți place, acel oraș e casa ta. În România mă simt ca acasă. Deși, așa cum ai zis, adevărata mea casă, originile, sunt peste mări și țări. Jumătate din viața am petrecut-o departe de Paraguay. Când am avut 17 ani, am plecat de acasă pentru fotbal, Spania, Grecia, Italia, Azerbaidjan, acum România. De 9 ani sunt cu soția, de 7 ani avem un copil, acestea sunt cifrele mele.
– Era mai bine de trăit în Spania, în Grecia, în Italia?
– Nu, chiar nu, pe cuvânt. Mă simt bine aici. Aici e viața mai calmă. Și Piteștiul e OK, are mall, are restaurante, nu e chiar mic.
– Cum este viața în pandemie?
– E greu, ca pentru toată lumea. Ușor, ușor, cred că revenim la viața normală. Sau așa sper eu. Nu mi-e teamă. Eu sunt vaccinat, ca o glumă, nu mi-au crescut aripi. Cu școala e în siguranță, e aproape de unde stăm. Ne-am împrietenit cu alți români, avem mulți prieteni, ne ajutăm reciproc. Părerea mea este că țara voastră va crește la nivel european, faceți un sondaj și vedeți ce părere au străinii care vin aici despre România!
A învățat româna în 10 luni
– Cam cât timp ți-a luat să înveți limba română?
– Zece luni. După două-trei luni am înțeles aproape tot. Am fost și în Italia înainte, multe cuvinte se aseamănă, mi-a fost mai ușor să deprind limba voastră.
– Cum te simți în viața ta de zi cu zi, mai ales că înțelegi bine ceea ce se vorbește?
– Nu am avut probleme cu străinii, cu românii, aici e de trăit foarte bine. Știu cum sunteți priviți în Occident, știu că mulți dintre noi nu aveți o părere bună despre voi înșivă, dar România chiar e o țară frumoasă, nu doar ca natură. Or fi și persoane rele, dar le-am ocolit eu, poate.
– Ce locuri ai vizitat și ți-au plăcut în România?
– Mi-a plăcut atât de mult aici încât anul trecut n-am mai fost acasă cu ocazia Sărbătorilor de iarnă, am stat în România și am fost colo, colo. Am vizitat Sibiu, Poiana Brașov și Bran, mi-au plăcut tare mult. Apoi, două ore pe săptămână petrec la București. (râde) E de ajuns, atât. Traficul e nașpa, dar îmi place mult Parcul Herăstrău, care mă face să uit de mașinile și de ușorul haos de acolo. Iar din Capitală îmi procur ceaiul mate, care ne place atât de mult nouă, sud-americanilor. Am citit că ați vorbit și cu colegul meu, Antun Palic, el remarca multitudinea de parcuri din București, din România, da, chiar stați bine la acest capitol, bravo!
– Ce-ai mai vrea să înveți sau să vizitezi?
– Constanța, am văzut doar cu echipa, vreau să-mi duc familia la vară, la mare. Cluj-Napoca nu cunosc, tot la fel vreau să mergem cu ai mei. Și apoi, să-mi fac timp, ca să-i duc și la Iași. Am văzut castelul din centru, impresionant. Ce vreau să învăț? Limba română sută la sută.
„Papanași și sarmale, dar supele sunt foarte tari”
– Ești sud-american și voi apreciați mâncarea tradițională. Cum ți se pare cea românească.
– Gustoasă. N-am avut nicio problemă, așa că pune nota 10.
– Mâncarea preferată?
– Papanașii. (râde) Dar nu-i pot mânca mereu, zi de zi, că-ți dai seama, mă fac cât Moș Crăciun. Îmi plac și sarmalele, supele sunt bune, iar ciorba de legumă e top. A învățat și soția să facă una, alta, a luat diverse rețete. Ea este pricepută la paste, îți dai seama, este italo-argentiniană. Oricum, când vin părinții soției, din Italia – apropo, vor veni acum de Crăciun, de Revelion -, mergem doar la restaurante cu specific românești. Le place mult.
– Aminteai de soție, ea ce părere are despre România?
– Mi-a zis și ea să nu schimbăm de dragul de a o face, stăm bine la Pitești, în România. Ea studiază designul în modă, iar când va termina, sperăm să poate lucra aici, apoi vom vedea.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro