ComenteazăDe la cele 30 de grade ale eternei veri singaporeze, George Potrivitu visează cu ochii deschiși la ulița copilăriei înfundată de zăpadă. Își făcea drum cu lopata direct prin muntele alb ca să ajungă la școală. De ani de zile n-a mai fost acasă decât vara, în august, când are concediu. Îi e dor și de primăvară, primăvară care se simte altfel în Humulești, Neamț, decât în orice alt loc din lume. „Mi-e dor de sărbători, n-am mai fost la un Paște acasă de mai bine de zece ani. Mi-e foarte dor de primăvara acasă, de copaci înfloriți, de mirosul ăla de verde și de nou.”
De la cerul plin de stele de pe malul Ozanei, acum tânărul își lasă privirea să lenevească pe infinitul albastru al Oceanului Indian. „Sunt foarte fericit să stau pe plajă, să aud oceanul, să simt briza, să văd palmierii, orizontul. Mă calmează și îmi încarc bateriile acolo.”
Din luminile de noapte ale orașului asiatic, George nu mai zărește vreo stea pe cer, dar tot nu și-a pierdut obiceiul de a înălța ochii spre cer. De data asta dintr-o încercare nerealistă pentru un cercetător de a localiza motorul inventat de el care de două săptămâni gravitează cu o viteză de 7,5 kilometri pe secundă, la 530 de kilometri de Pământ. De două ori pe zi, face o rotație completă, deci de două ori îi trece pe deasupra capului.
Lansare cu emoții până la cer: „Ăla a fost momentul când ne-am dat seama: suntem în spațiu”
Pe 13 ianuarie, o zi care avea să combată științific superstiția ghinionului, a avut loc lansarea satelitului cu tot cu motor, de pe racheta Falcon 9 Transporter 3 a companiei SpaceX. La primele ore ale dimineții, George n-avea să știe că lansarea va fi un succes. După o noapte nedormită de emoție, a ajuns pe la 7 dimineața, ca în fiecare zi, în laboratorul companiei sale. Vine mereu de dimineață să mai lucreze la ultimele articole pentru doctorat, înainte să ajungă restul echipei. A încercat să nu se gândească la lansarea programată pe seară, la 23.30, ora din Singapore.
Au rămas cu toții în laborator până târziu. Au proiectat pe trei ecrane mari din laborator lansarea, ca toți cei 14 spectatori să stea mai distanțați, cum cer regulile anti-Covid. Unii colaboratori sau stagiari la studii în alte țări s-au conectat online. Lansarea a fost difuzată și live, pe YouTube.
Racheta Falcon 9 era la a zecea folosire, un concept de sustenabilitate pe care compania lui Elon Musk îl implementează de mulți ani. A doua misiune cu astronauți la bord a SpaceX, din 2021, a folosit același lansator. Adesea, rachetele funcționează ca un transportator pentru companiile care dezvoltă sateliți pentru a cerceta spațiul.
Să trimiți un kilogram de orice în spațiu costă de la 2.500 de dolari în sus.
Investiția în compania românului a fost de 1,1 milioane de dolari, bani veniți de la firme din Singapore, Australia și SUA. De pe racheta SpaceX urmau să fie lansați pe orbită 105 sateliți în total în acea seară. Dacă s-ar fi întâmplat ceva, practic sute de milioane de dolari ar fi fost risipite într-o clipă.
Presiunea creștea și în laboratorul Aliena. „Te gândești că totul trebuie să meargă bine, să nu explodeze racheta, să nu se întâmple ceva neprevăzut. Dar totul a decurs frumos, a fost o lansare curată, aterizarea treptei întâi a rachetei SpaceX când a revenit pe Pământ a fost fabuloasă”, povestește George. Reușita lansării i-a făcut pe tinerii cercetătorii lipiți de ecrane să explodeze în urale.
Lansarea a fost magică, ireală, o treabă din cu totul altă lume, nici nu-mi vine să cred! Întregii echipe nu-i vine să creadă! A fost extraordinar, am plâns o grămadă, nici nu mai știu de când n-am mai plâns așa mult.
George-Cristian Potrivitu:
Momentul cu adevărat important pentru echipa sa a fost la exact 38 de minute după miezul nopții, când satelitul lor s-a desprins de pe rachetă și a fost lăsat singur în spațiu. „Treapta a doua a rachetei care are toți sateliții pe ea ca un ciorchine începe să ejecteze sateliții în spațiu, pe orbită. La un moment dat, coordonatorul de zbor din Statele Unite trimite un mesaj standard: «Satelitul X, separation confirmed». Bineînțeles, când am primit mesajul «separation confirmed» la al nostru am izbucnit în urlete și lacrimi! Ăla a fost momentul când ne-am dat seama: suntem în spațiu.”
Un satelit care să reziste până la trei ani în spațiu
În 2018, românul a devenit doctorand la Nanyang Technological University din Singapore, cu o cercetare în domeniul propulsoarelor electrice cu plasmă. Înainte de a ajunge la 9 mii de kilometri de casă, tânărul a plecat din timpul facultății cu o bursă Erasmus la universități din Italia și Franța, masteratul l-a făcut în Suedia și Germania și l-a definitivat în Japonia. Apoi a câștigat o bursă doctorală a Institutului Național al Educației din Singapore. Între timp, împreună cu prietenul și colegul său singaporez Mark Lim a fondat Aliena, un start-up în domeniul tehnicii spațiale. În doar doi ani și-au dus proiectul de la o schiță pe hârtie, la un motor care acum înconjoară Pământul.
Ideea e simplă: ca să ai imagini mai bune din satelit, trebuie să fii mai aproape de Pământ. Doar că apropierea înseamnă o forță de frecare mai mare cu atmosfera și motoarele nu pot rezista mult în spațiu în aceste condiții.
„Dacă trimiți un satelit care costă un milion de dolari și stă acolo doar trei săptămâni, nu-ți amortizezi investiția. Motoarele pe care le dezvoltăm, cu plasmă, vor ajuta sateliții să stea pe orbită mult mai mult timp.”
Pariul lor este că motorul dezvoltat de ei va ajuta satelitul să reziste în spațiu până la trei ani pe o orbită foarte aproape de Pământ. Imaginile făcute vor fi urcate într-o platformă Cloud și vândute celor care au nevoie.
„Pot fi folosite la tot felul de analize pentru diferite industrii: agricultură, domeniul maritim, să vezi navele pe unde circulă, dar și în industrii, ca cea petrolieră. Poți vedea cât petrol există pe anumite nave după cât de tare se scufundă nava mai mult în apă”, explică românul.
Pentru el, după ani de studiu și testări, acum urmează un alt moment crucial: pornirea motorului. Va trebui atunci să le arate investitorilor că a meritat fiecare cent dat echipei lor tinere și visătoare. Ei au făcut tot felul de teste și la sol.
„Toate sistemele de propulsie trebuie testate mecanic, să vezi dacă vor suporta lansarea care este extraordinar de puternică, sunt vibrații care zdruncină racheta când te lansează în spațiu. Apoi testare termică: când ești în spațiu, în plin soare, temperaturile pot ajunge la 50 de grade, când ești pe partea de umbră poate ajunge la -70 de grade. Nu doar că trebuie să reziste, trebuie să fie și operațional.”
Cum se face un doctorat pe bune, în Singapore: „Nu știu câte dintre doctoratele din ziua de azi sunt inovative”
Pe lângă munca în compania sa, George mai are un hop de trecut: susținerea doctoratului. A urmărit de la distanță cum politicienii români, unul câte unul, cad la proba onestității. Ultimul, premierul Nicolae Ciucă.
Tânărul explică ce înseamnă să faci un doctorat pe bune într-un domeniu de vârf. Lucrarea sa a fost despre propulsoarele electrice cu plasmă de mică putere, folosite în ingineria spațială. După ce a terminat lucrarea, aceasta a fost verificată de un soft antiplagiat și regula spune să nu aibă probleme de citare în proporție mai mare de 20%. Dacă este depășită limita, lucrarea este trimisă înapoi către candidat.
Teza lui George a trecut testul și în noiembrie, a fost trimisă pentru analiză unui grup de recenzori independenți din lumea științifică. După ce își dau acceptul acești experți, se va decide susținerea orală a tezei în fața unei comisii.
„Școala are o listă mare de review-ări (revizori, n.r.) și decide unde trimite teza, fără ca eu sau profesorul coordonator să știm cine va corecta teza. Trebuie să fie doi din Singapore și doi din străinătate.
Crede că în ultimii ani se pune tot mai des problema dacă doctoratele sunt cu adevărat valoroase. „Doctoratul a devenit o altă diplomă la multele diplome pe care le mai ai, nu mai înseamnă mare lucru. Nu știu câte dintre doctoratele din ziua de azi sunt atât de inovative încât să pună o cărămidă în plus la știință.”
Românul care a găsit răspunsuri la câteva frământări tehnice ale ingineriei spațiale, are însă o întrebare fără răspuns: „Cum să copiezi ceva? Nici când eram în școală, nici în liceu nu făceam asta. Nici de pe Wikipedia nu luam ceva fără să citez! Ține și de educație, unii pur și simplu nu înțeleg nuanța și cât de rău poate fi să plagiezi”.
Din Singapore, a rămas conectat la țară: „Încă vorbesc româna”
De pe cealaltă parte a planetei, din una dintre cele mai tehnologizate țări și care are cel mai mare PIB per capita din Asia, George rămâne totuși conectat la realitatea românească, politică și socială. Citește ziarele, vorbește cu părinții. „Încă vorbesc româna, sper că o vorbesc cum trebuie”, glumește tânărul care din 2019 n-a mai venit acasă.
Regulile stricte anti-Covid din Singapore l-au făcut uneori să simtă acut singurătatea. Dorul de casă a fost alinat cât de cât de apelurile video duminicale cu părinții săi din Humulești. Deși iubește bucătăria asiatică, au început în pandemie să-i lipsească mesele delicioase gătite de mama sa. A devenit în pandemie masterchef în borșul moldovenesc, cu carne, cu legume, cu fasole. Oala cu ciorbă e o constantă din frigiderul lui.
„Mie nu mi-a fost niciodată dor de mâncare, cum sunt cei de aici care se duc două săptămâni în vacanță și când se întorc, vai ce dor le-a fost de orez și tăiței. Dar uite că sunt doi ani jumătate și încep să simt asta.”
E în continuare prins cu o ață invizibilă de România. Și-ar dori să ajungă să poată lucra cu firme românești din industria spațială, dar îi e greu să se gândească la o întoarcere. Se consolează cu gândul că oriunde ar fi pe Pământ și pe ce orbite i s-ar plimba mintea, se simte cetățean al lumii.