ComenteazăClipuri cu imagini desprinse parcă din filme distopice au apărut pe rețelele sociale de când orașul a intrat într-un lockdown draconic, la începutul lunii aprilie. Locuitorii nu au voie să iasă din case sau sunt evacuați, dacă în blocul lor unul dintre vecini este identificat cu Covid. Oficialii de la sănătate, recunoscuți drept Dàbái sau „Marii Albi”, îmbrăcați în costume de protecție, bat rezidenți, îi forțează să se carantineze sau aruncă mâncarea pe care o consideră „contaminată”. Sau cel puțin asta se vede în media occidentală.
Cenzura guvernamentală încearcă să blocheze mare parte din aceste filmulețe, dar multe dintre ele ajung pe rețelele sociale folosite de chinezi. Românul Robert Spinache vorbește pentru cititorii Libertatea despre condițiile în care trăiesc cetățenii orașului Shanghai azi, dar subliniază că el și familia lui, precum mulți alți expați din marele oraș, nu suferă în aceeași măsură ca majoritatea localnicilor.
Drumul din Vaslui la Shanghai
Originar de Vaslui, Robert Spinache a absolvit Universitatea „Gheorghe Asachi”, Facultatea de Electronică și Telecomunicații din Iași, iar la câțiva ani după, a considerat că perspectivele de a se împlini profesional, „oriunde în România”, erau minime.
La 28 de ani, a emigrat în Italia, unde a lucrat ca inginer designer de ascensoare, pentru o multinațională finlandeză. În timp, a lucrat și a locuit ca expat în China, Statele Unite și Finlanda. Prima oară a stat în China între 2010 și 2013, iar trei ani mai târziu, odată cu schimbarea companiei, a revenit aici, de data asta în Shanghai. Astăzi este managerul liniei de producție din Asia pentru un concern industrial german care produce, între altele, lifturi.
2020: „Ne-am întors relativ rapid la normalitate”
La început de 2020, când au apărut primele cazuri de COVID, românul și familia lui se aflau în vacanță în Italia. „Am decis repede să ne întoarcem în China, și sub presiunile companiei de a fi înapoi la birou. Am ajuns în Shanghai pe 24 februarie 2020, iar călătoria a fost fără probleme, fără izolare. Imediat după, cazurile au început să explodeze în Europa și restul lumii, iar China și-a izolat granițele și a introdus carantina”, explică inginerul.
La acea vremea, impactul măsurilor a fost „destul de lejer, iar viața s-a întors relativ rapid la normal”. Avea câteva norme de respectat: fără călătorii în afara Chinei, purtatul măștii și monitorizarea simptomelor asociate bolii, „iar în caz de febră, erai obligat să-ți faci test înainte de a primi orice serviciu medical”, precizează Spinache.
2022: Politica zero-COVID a blocat oamenii în casă fără provizii
Doi ani mai târziu, în timp ce guvernele din Europa renunțau treptat la restricții, fiindcă numărul cazurilor de Covid scădea odată cu rata de vaccinare și de imunizare naturală, autoritățile din China au început să impună măsuri mult mai drastice, pe fondul unei creșteri fulminante de cazuri cu varianta Omicron.
Totul a început spre finalul lunii martie, cu perioade de restricții alternative. „Lockdown în apartament sau în interiorul complexului, în funcție de cazurile pozitive identificate. „Din data de 8 mai, Robert Spinache nu a mai avut voie să iasă din apartament și nici să-și comande mâncare prin serviciile de curierat (home delivery). „Ceea ce este ceva cu totul neobișnuit pentru oamenii de aici”.
„Eu, cum am fost crescut, am avut mereu provizii acasă, am un frigider mare. Însă, majoritatea chinezilor cu venituri medii sau mici au un sfert dintr-un frigider clasic, care conține și congelatorul. Bucătăria lor este foarte simplă și nu gătesc foarte mult. Mâncarea pe care o consumă o cumpără de la restaurante, în drum spre serviciu, mănâncă în oraș sau comandă acasă. Gătitul este destul de nepopular și mulți nici nu au echipamentul necesar pentru asta”, povestește românul.
Deși autoritățile au livrat legume, carne și orez, odată cu extinderea perioadei de izolare, serviciile de livrare și chiar distribuția de provizii guvernamentale a fost copleșită, astfel că mii de localnici s-au plâns că au rămas fără provizii. În plus, blocarea orașului a crescut și prețurile produselor.
„Noi eram pregătiți, dar chinezul care nu are frigider, nu are spațiu, nu are capacitatea de a găti singur, ajunge la situații-limită. Plus de asta, mulți dintre ei nu au contracte nedeterminate cu multinaționale, trăiesc de pe-o zi pe alta. În clipa în care nu poți presta servicii, nu primești salariu. Depinde foarte mult de clienții pe care încă îi au”, explică românul.
În ultimele două luni, străzile din Shanghai sunt mai degrabă pustii, doar mașinile serviciilor oficiale (ambulanțe, poliție) și curierii care distribuie comenzi la domiciliu.
„Suntem privilegiați să trăim într-o comunitate occidentală”
Robert Spinache și familia lui locuiesc în vestul Shanghaiului, în districtul Minhang, într-un complex rezidențial din suburbia Huacao. Este o zonă cu o concentrație mare de expați, școli internaționale și arii comerciale „foreign friendly” (prietenoase cu străinii, n.r.): produse de import, restaurante cu bucatarii occidentale și personal vorbitor de limba engleză.
„Ceea ce văd eu în mass media din România și, în general, cea europeană sau americană, sunt episoade foarte probabil reale, dar care generalizează și implică faptul că același lucru se întâmplă cu toate cele 25 de milioane de persoane din Shanghai. Este greșit. Sunt restricții draconice, fără umbră de dubii, dar cel puțin eu și persoanele cu care vin în contact zilnic nu suferim decât de restricțiile de a ieși din complexul rezidențial sau din apartament, fără a ști cât va dura”, subliniază românul.
Se simte privilegiat pentru că trăiește într-o comunitate occidentală unde nu duce lipsă de nimic esențial unei vieți normale, chiar și în condiții restrictive.
„Cred că problemele principale sunt în funcție de comunitatea în care locuiești: cei mai norocoși trăiesc în comunități mari de străini, care sunt mai uniți, scriu scrisori colective de suport pentru carantinare acasă, au putere de cumpărare mare și network de furnizori pentru produse alimentare occidentale. Cei care trăiesc în comunități locale au dificultăți de a comanda produse occidentale și barierele de limbă creează probleme de integrare în grupurile care comandă cantități mai mari online. În timpul restricțiilor, comenzile individuale nu sunt acceptate, doar cele de grup”, completează omul de afaceri.
„Centrele de carantinare sunt înfricoșătoare”
Niciun membru al familiei Spinache nu a făcut COVID până acum, dar scenariul cel mai rău, crede bărbatul, este să fii infectat și trimis într-unul din centrele de carantinare.
Românul povestește că știe cazuri de familii străine care au trecut prin experiența asta, dar care au reușit să fie carantinate împreună în hoteluri, „după intervențiile ambasadelor”.
„Oricum, filmările pe care le-am văzut din interiorul centrelor de carantină sunt înfricoșătoare”, adaugă el.
Regula „7+7+7” impusă de guvernul chinez asupra infectaților
Guvernul chinez are reguli clare pentru gestionarea virusului, iar restricțiile sunt clasificate și alocate în funcție de cazurile pozitive identificate. Recent, autoritățile au anunțat că restricțiile vor fi ridicate la 1 iunie. În aproape două luni de carantină, regulile s-au schimbat constant.
Românul explică una dintre ele, aproape de neconceput pentru un lockdown european, măsura „7+7+7”:
- Pasul 1: Cazul pozitiv de Covid era trimis în centrul de carantină, unde stătea 7 zile;
- Pasul 2: Apoi, dacă era negativ, era trimis înapoi acasă, unde stătea izolat încă 7 zile;
- Pasul 3: Dacă ieșea negativ, avea voie în interiorul complexului rezidențial, timp de 7 zile;
- Pasul 4: Abia după tot acest proces și încă un test negativ, avea voie să iasă în oraș.
Ca să poată monitoriza un număr de zeci de milioane de oameni, autoritățile gestionează populația treptat: pe oraș, districte, cartiere „la nivel mai înalt”, cum este cel în care locuiește românul, apoi comunitățile rezidențiale care alcătuiesc districtele.
Astfel de comunități sunt separate cu garduri, pentru a fi ținute sub control de către autorități.
„Noi suntem privilegiați și avem multă verdeață în jur, însă și complexul nostru are un singur punct de intrare sau ieșire, momentan blocat, deoarece nu avem voie să părăsim zona. În privința regulilor, totul este uniformizat la un anumit nivel și nu vor da drumul unui complex, decât după ce toată lumea a fost negativă pentru cel puțin 7 zile”, adaugă românul.
„Poți ieși din izolare pentru o urgență medicală, dar nu pentru un control de rutină”
Spinache spune că are mulți prieteni și colegi afectați de restricțiile din Shanghai și a auzit multe povești despre condițiile din centrele de carantinare.
Copiii care au fost carantinați sau internați în spitale, separați de familii – chiar la vârsta de 4 ani-, cât și multe cunoștințe și prieteni care au părăsit Shanghaiul sau planifică să plece în următoarele luni.
În spitale, ești primit fără programare, dar obligat să faci un test COVID. Dar pentru a părăsi cartierul rezidențial, este nevoie să prezinți dovezi pentru urgența medicală.
„De exemplu, un vecin a avut infecție la o măsea și a putut merge fără probleme la spital, însă, dacă aș vrea să merg pentru un control de rutină, nu mi-ar fi aprobat să ies din complex.” Inginerul consideră măsurile guvernului „prea stricte, disproporționate și câteodată inumane”, în comparație cu severitatea efectelor infecției COVID.
„Un oraș de dimensiunile Shanghaiului nu poate sta închis la infinit”
Acuză lipsa unei infrastructuri decente și suficiente pentru carantinare, nivelul scăzut de pregătire a serviciilor din sănătate și ordine publică, cât și ambiguitatea din comunicare și aplicarea regulilor în Shanghai.
„Toate astea au dus la amplificarea efectelor negative asupra populației. Ideea de societate închisă, în ziua de astăzi, nu e funcțională, odată ce ai relaxat restricțiile, cazurile de infecție vor crește din nou, virusul nu dispare din senin și un oraș de dimensiunile Shanghaiului nu poate sta închis la infinit, fără efecte economice și sociale catastrofale. Plus de asta, vaccinurile sunt disponibile, iar eforturile ar trebui puse în imunizarea populației.”
China a administrat peste 3,3 miliarde de doze de vaccinuri Covid și a vaccinat peste 88% din întreaga populație. Dar ratele de vaccinare în rândul persoanelor cu vârsta peste 80 de ani – care sunt printre cele mai vulnerabile – rămân mult mai scăzute decât alte grupe de vârstă (51% vaccinați cu două doze și doar 20% cu trei doze). În plus, China s-a bazat în mare măsură pe vaccinuri produse pe plan intern, care nu și-au dovedit eficiența împotriva variantei Omicron.
„În China, știrile oficiale sunt cenzurate în totalitate”
Deși guvernul a depus eforturi să cenzureze clipurile despre restricțiile impuse în Shanghai, pe rețeaua socială WeChat au circulat sute de filmulețe postate de chinezi.
„În China, știrile oficiale sunt cenzurate în totalitate. China este comunistă, inclusiv internetul este complet izolat de restul lumii. Singurul mod de a te putea conecta cu internetul din afară este prin VPN. Toate informațiile, mai ales pe WeChat, sunt complet controlate de guvern. În momentul în care apar filmulețe pe internet, încep măsurile de a le scoate sau cele de intimidare ale celor care le-au postat”, explicat Robert Spinache.
„Ceea ce vezi în media sunt doar știri despre eroismul celor care implementează strălucita viziune și strategie a regimului comunist. Sincer, urmăresc doar comunicatele oficiale legate de restricții și COVID”, explică el.
Provocările politice pentru liderul Xi Jinping
Strategia zero-COVID, crede românul, are la bază argumente politice. În primul rând, spune el, a schimba strategia ar fi o înfrângere pentru guvernul central, cel care a propus-o și susținut-o, „mai ales acum, în ajun de alegeri prezidențiale”. În toamnă va avea loc al XX-lea Congres al Partidului Comunist Chinez.
Un alt factor, adaugă Robert, este și înlăturarea guvernului „mai liberal” care a gestionat pandemia într-un mod mai relaxat, și „nominalizarea unui comisar special de la Beijing pentru implementarea noii strategii. Toate eșecurile și frustrările populației sunt canalizate în media împotriva liderilor politici locali. Mulți au picat și vor pica în Shanghai, pentru a asigura realegerea actualului președinte”, mai crede românul.
„Mă simt frustrat și sătul de restricții”
Inginerul român vorbește și despre cum spitalele și personalul medical din orașele mai mici ale țării, mai puțin dezvoltate economic, dar cu populații uriașe nu sunt pregătite să gestioneze o pandemie, iar gradul de imunizare a populației vârstnice este scăzut.
O pandemie acolo ar scoate la iveală eșecurile programelor politice actuale, care nu au reușit să pregătească sistemul sanitar și populația să înfrunte pandemia.
Sunt aproape două luni de când Robert și familia lui nu se mai pot bucura de libertate deplină, chiar dacă au un trai bun. Au luat în considerare să părăsească China, însă nu au găsit o oportunitate adecvată.
„Mă simt frustrat, sătul de restricții, lipsit de siguranță și control asupra a ceea ce se va întâmpla cu noi mâine, săptămâna viitoare, luna viitoare, anul viitor. Și este evident că lipsa exercițiului în aer liber, cât și a interacțiunilor cu alte medii și persoane, au efecte psihice și fizice, cum ar fi depresia sau capacitatea de concentrare scăzută”, mărturisește Robert Spinache.
Nu îi place ce se întâmplă, dar încearcă să fie cât mai neutru. După 7 ani petrecuți în China, înțelege mai bine cultura și societatea chineză.
„Primesc foarte multe mesaje de la prieteni și foști colegi din România care mă întreabă îngrijorați dacă «poliția intră peste oameni în casă și-i bagă în butoiul cu dezinfectat.» Generalizarea nu este constructivă, iar obiectivul meu a fost să ofer un punct de vedere mai echilibrat asupra situației de aici, așa cum o percep eu”, încheie el.