Multiplu campion național la echipele de club, cu Barcelona și cu Nantes, apoi câștigător de Champions League cu catalanii, plus alte două finale jucate, campion european cu Spania (2018), medaliat cu argint în 2016 și 2022, bronz în 2014, bronz la Mondialul din 2011 și la Jocurile Olimpice de la Tokio 2020!
Un sportiv cu un palmares prodigios, ibericul Eduardo Gurbindo a sosit vara trecută la Dinamo București, multipla campioană a României la handbal masculin, iar interul dreapta de 34 de ani se declară încântat de ceea ce a găsit în România.
Cu un verb tonic și un partener de dialog desăvârșit, campionul născut la Pamplona, în Țara Bascilor, a oferit un interviu ziarului Libertatea între două momente ce-i definesc existența în ultima perioadă: o mână de ajutor soției, macedoneanca Elena, la a avea grijă de fiul lor, Liam, care va împlini 1 an luna viitoare, și „serviciul” de la clubul din Ștefan cel Mare.
Sportivul care a marcat 175 de goluri pentru naționala iberică în cele 130 de partide disputate în competițiile internaționale a mărturisit că este mai mult decât mulțumit de alegerea făcută în 2021 și bucuros să descopere România.
Amuzându-se, a precizat că s-a acomodat până și cu traficul nesuferit ce i-a adus o amendă la echipă. O discuție despre prețurile din București comparativ cu ce știe din Spania și din Franța, de plăcerea de a descoperi Brașovul și Branul și de ce România îi oferă liniște și siguranță, chiar dacă Ucraina e atât de aproape.
Libertatea: Eduardo, cum vă împăcați, tu și soția, într-o țară străină totuși, cu un copil mic?
Eduardo Gurbindo: Este o surpriză mai mult decât plăcută. Cel mic va împlini 1 an luna viitoare, ne bucurăm și ne lovim de diverse momente, știm că va fi și mai complicat când va mai crește, mai ales că acum a început să descopere mersul. La mine, la viața mea de acum, totul e cât se poate de simplu. Dacă soția și fiul sunt fericiți, atunci și eu sunt. Iar Elena îmi spune aproape zilnic: „Sunt fericită aici, ce bine că am venit”. Cred că asta spune totul. Și la club este o atmosferă prietenoasă, foarte bună.
– Cel mic ce face, cum este?
– Uneori, e surprinzător de calm, doarme, liniștit, alteori mai agitat. (râde) Este ca la loterie. Vom vedea ce va mai fi. Oricum, când e prea liniștit, ne temem, de ce este așa, tot vorbesc cu soția, este ceva nou pentru noi.
– Cum a fost acomodarea pentru tine? Mai ales că ești un sportiv umblat prin lume.
– Am avut un sentiment de bine din primul moment în care avionul a aterizat la București. Chiar m-am simțit ca acasă de la început. Am găsit și apartament rapid, ne-am făcut rutina noastră, spațiul nostru în capitala României. Locuim lângă Parcul Herăstrău, e liniște, e frumos. Viața e mult mai ieftină și la condiții de Occident! Poate în provincie, la voi, e și mai ieftin.
„Impresionant cât de mulți știu spaniolă. Și cât de bine”
– Compari cu Franța și cu Spania.
– Mai ales cu Franța. Așa, și-n Spania, viața e mai scumpă în nord decât în sud, mai ales la imobiliare. Dar prețurile sunt mult mai bune în România, să ieși în oraș, să mănânci, să bei ceva, să servești o cafea. În Franța sunt niște prețuri de te-ndoaie! Mai ales la Nantes unde am fost eu, la mare.
– Ce le-ai recomanda spaniolilor tăi despre România?
– Să vină să vadă Bucureștiul, Brașovul, am înțeles că și pe litoral e frumos. Ca fapt divers, știu că mulți români sunt în Spania, au lucrat sau încă o fac acolo. În prima săptămână aici, foloseam Uber și Bolt, iar taximetriștii mă luau când aflau că sunt din Spania: „Am lucrat acolo, da, știu ce e acolo, este frumos”. Ceea ce mi s-a părut incredibil este cât de bine știu mulți români limba spaniolă! Fiindcă am întâlnit mulți aici care vorbesc limba mea, deși sunt țări la extremitățile continentului. Am văzut și multe filme în spaniolă la voi. Impresionant.
„Iubesc mâncarea voastră, sunteți cei mai tari la supe și ciorbe”
– Bucureștiul cum îl găsești?
– Superfain. Chiar mă gândeam cum ar fi fost dacă îl descopeream la 24 de ani. (râde) Pentru viața de noapte. Acum, e târziu, gata! Când mă gândesc la viața de noapte, adică să vii cu gașca, să te distrezi în cluburi, la terase, adică să îți poți permite să pierzi mai multă vreme. (râde) Am ratat cluburile, dar am descoperit plăcerile voastre culinare! Acum, sunt pe modul de zi și-mi place așa.
– Ce ai descoperit în România?
– Eu iubesc mâncarea. Tocmai vorbeam cu croatul Ante Kuduz, care știe mult mai bine Bucureștiul, și văd și eu multe restaurante de clasă. Eu și soția adorăm să încercăm, să experimentăm tot felul de mâncăruri și restaurante. Am mâncat multe chestii bune. Sarmalele – foarte bune, dar știam de ele, soția e macedoneancă, am mâncat la ea acasă. Doamne, piure cu carne! Foarte bun. În Transilvania când am fost am mâncat papanași, tare de tot! Aaa, supele și ciorbele, sunteți numărul 1 la astea!
– Chiar, cum de ai o soție macedoneancă?
– Ne-am cunoscut în 2018, după Campionatul European, pe vremea când eram în Franța. Ea atunci stătea în țara natală, dar a decis rapid să mă urmeze la Nantes, suntem de nedespărțit, suntem căsătoriți și avem un copil minunat.
„Bucureștiul și Brașovul, foarte frumoase”
– Ce știai despre România până să ajungi la București?
– Foarte puține. Faptul că București e capitala României, mai jucasem în urmă cu câțiva ani împotriva lui Dinamo, aici, apoi Transilvania – Dracula și… Asta era tot. Nu știam prea multe nici despre liga din România. Bucureștiul este o mare și frumoasă surpriză.
– Ce știi despre România acum?
– E o țară frumoasă. Zilele trecute, am avut ceva mai mult timp liber, am descoperit un oraș extraordinar, Brașov, apoi Poiana Brașov, apoi Bran. Am avut timp pentru toate.
– Ai avut parte de un trafic bun până la munte?
– Da, m-am documentat înainte, am vorbit și cu colegii români. Am plecat vineri, m-am întors luni, trafic foarte OK, am făcut două ore și jumătate de la București la Brașov. Chiar au fost zile minunate. Și cel mic era tot numai un zâmbet.
„Urăsc traficul, am luat și amendă”
– Ce nu-ți convine în România?
– Urăsc traficul după-amiază spre seară. Am fost nervos la început din această cauză. Am luat și amendă că am întârziat, serios. La un antrenament la Dinamo. Cred că aveam ședința de pregătire la ora 18.30, eu am plecat de acasă la ora 17.15. De la mine unde stau până la sală sunt 6,5 kilometri. Am ajuns cu un sfert de oră după ce a început antrenamentul, am fost penalizat, așa e regulamentul intern. Ultimii 800 de metri i-am făcut în 40 de minute, turbam de furie! Am fost neinspirat să nu las mașina undeva pe dreapta și s-o iau pe jos. Dacă eram în taxi, scăpam ușor, o luam pe jos. Acum, m-am acomodat cu traficul, știu să jonglez anumite ore.
– Cât crezi că vei rămâne în România?
– Eu am contract până în luna mai 2024. Am timp să descopăr România și mai bine până atunci. Îmi place aici, vreau să rămân.
„Și președintele vostru am văzut că e calm cu privire la război”
– Proximitatea de Ucraina îți dă fiori?
– La început, am fost mai temător. Este o tâmpenie, un război fără sens, mai ales în secolul nostru. Sper să-și rezolve problemele rapid rușii cu ucrainenii. Aici, în România, mi se pare că țara îți oferă impresia că totul va fi bine. Am urmărit noutățile de la TV, am văzut că și președintele vostru este calm, a zis că va fi bine, avem încredere că va fi liniște. Nu știu ce va fi în viitor, Doamne ferește să se schimbe ceva în rău! Suntem mai relaxați acum, în sensul că nu va fi ceva rău aici. Dar ceea ce pățesc ucrainenii este îngrozitor.
– Crezi că va fi pace cât de curând?
– Așa ar trebui. Nici nu pricep de ce s-a ajuns la asta. Și rușii suferă din cauza stupidității celor de la conducere. De la ce se întâmplă în țara lor la faptul că sunt izolați. Are de suferit și economia. În Madrid, a fost o mare grevă la transporturi, lupte și bătăi vizavi de prețurile tot mai mari. Pandemia și războiul ăsta au scos la suprafață mulți oameni răi.
foto: Instagram
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro