Viktor Gaddefors este unul dintre transferurile de calitate făcute în ultimul mercato în baschetul românesc. Înalt de 2,03 metri, internaționalul suedez, care tocmai a împlinit 29 de ani, a sosit în urmă cu o lună la Dinamo București. Extrema a ajuns în premieră în România, iar în interviul acordat Libertatea a mărturisit că, de fapt, este pentru prima dată în această parte a continentului.
Aproape jumătate din viață a fost pe drumuri, în afara Suediei. A debutat la Uppsala, în orașul natal, după care a petrecut șapte sezoane în Italia la Virtus Bologna, Sidigas Avellino, Juve Caserta (prima ligă), respectiv Mantova (liga a 2-a). S-a întors pentru scurt timp la Uppsala, în sezonul 2017/18, dar apoi s-a alăturat lui Antibes Sharks, în primul eșalon al Franței. În sezonul 2020/21, Viktor a evoluat pentru Sodertalje Kings, în prima ligă a Suediei, ajungând în finala campionatului, fiind desemnat MVP și cel mai bun marcator al ediției. Din 2013 este component de bază al naționalei scandinave.
Libertatea: – Viktor, cum ai ajuns în România, la Dinamo București?
Viktor Gaddefors: – Sezonul era început, când am sosit, pe 15 septembrie. Agenții mei mi-au povestit de ofertă, m-a atras, am zis că este o experiență bună.
– Și?
– Până acum, sunt mulțumit. De echipă, de oraș, de țară.
– Ce știai despre România, despre București, înainte de a sosi aici?
– Nu știam prea multe, să fiu onest. Am avut un amic care mi-a spus că a fost aici, la Târgu Mureș și la Pitești, niște orașe mici, dar am vorbit despre baschet foarte mult. E prima oară când ajung în România, de fapt, în această parte a Europei, în est, chiar nu știam nimic de țara voastră, nici de bine, nici de rău.
România, o mare necunoscută
– Nu auziseși de vreo personalitate, sportivă, istorică, de orice?
– Sincer? De nimeni.
– Nadia Comăneci, Gică Hagi, Ilie Năstase? Ceaușescu? Dracula?
– Nimic. Chiar n-am fost în partea asta de Europa și nu știam de nimeni, de ce să mint. Auzisem de București, de la acest amic, că e un oraș plăcut, că e cel mai mare din țară.
– Cum te-ai acomodat până acum?
– Până acum, totul este fain. N-am avut timp să vizitez prea mult, decât un pic prin Centrul Vechi, prin zona aia, mi-a plăcut. M-am concentrat doar pe baschet, logic, n-am avut timp să mă plimb prea mult. Stau la 5 minute de sala de antrenament Dinamo, pe șoseaua Ștefan cel Mare, după ce-am locuit o perioadă la hotel.
„Poate îmi voi găsi dragostea aici”
– Poți face o comparație între Suedia natală și Bucureștiul, care e impactul?
– Eu sunt din Uppsala, la vreo 40 de minute de Stockholm. E greu să fac comparații, fiindcă n-am văzut mult din București. Sincer, Suedia e mai avansată, dacă-mi permiteți, cu tot, de la străzi, la case, la drumuri. Dar Bucureștiul e o surpriză plăcută. Chiar plăcută.
– Adică?
– Mai bine decât mă așteptam. Amicul respectiv ce mi-a povestit de București, chiar a avut dreptate. Am auzit că și Cluj ar fi un oraș frumos. Și Brașovul.
– Ești singur aici?
– Da. Oricum, sunt single, nu am iubită.
– Ai grijă să nu-ți fure vreo româncă inima! Probabil, ai auzit sau ai văzut că sunt frumoase.
– Am văzut ceva, puțin. Dar să știți că și suedezele sunt femei frumoase, blonde cu ochi albaștri. Răpitoare.
– Preferatele tale?
– Nu am un tip anume. Pentru mine, o femeie trebuie să aibă un click, adică să-mi dea un sentiment deosebit. Blondă, brunetă, roșcată, orice tip, trebuie să aibă acel ceva. (râde) Poate, cine știe, îmi voi găsi dragostea aici, o femeie din România.
– Cu vremea cum te-ai adaptat? Bănuiesc că e OK pentru tine perioada asta rece, ploioasă.
– Am prins un pic din vară, practic, ceea ce-mi place. Deși vremea de la București de acum e obișnuită în zona mea natală, iar eu sunt născut toamna, urăsc ploaia! Sincer, o urăsc. Cu zăpada n-am probleme, îmi place. Dar vremea ploioasă o găsesc dezgustătoare.
– Cum ai descrie Bucureștiul printr-un cuvânt?
– Hmmm!
E mult mai ieftin decât aș fi crezut
– E și asta o reacție…
– Nu la asta mă refeream, mă gândeam. Uite, am găsit: este mai mare decât mă așteptam, este mai ieftin decât aș fi crezut! (râde) Ultima parte îmi place mult.
– Așa mare e diferența?
– Clar, mai ieftin decât în Italia, decât la Antibes, pe Coasta de Azur, îți dai seama, decât Suedia. Și la Antibes era scump tare, dar eram obișnuit, venind din Suedia. Oricum, prețurile mici din București și lucrurile de calitate, plus restaurantele, sunt o bună reclamă pentru acest loc.
– Oamenii cum ți se par?
– Sunt OK. Cred că se aseamănă cu italienii, printre care am trăit 7 ani. Niște oameni cu care te poți înțelege. Toți. Și cei de la echipă, și de pe stradă. Sunt foarte OK.
– Traficul?
– Pfaaa. Nu am mașină și nici nu vreau aici. Am folosit Uber de câteva ori, îmi e de ajuns. Traficul e oribil aici, îl urăsc. Bine că stau la 5 minute de sala de antrenament, merg pe jos. Eu sunt dependent de pregătirea fizică, așa că mi-e OK. Sunt fericit fără mașină.
Ce spune despre vaccin
– Cum ai reușit să parcurgi această pandemie?
– Nu mi-e frică. Încă mă bucur de o viață normală. În Suedia nu prea am avut probleme așa mari, nici restricții, am putut să circulăm destul de liberi. Am putut să circul în voie, dar am și grijă de mine. Îmi trăiesc viața normal, atât cât se poate.
– Te-ai vaccinat?
– Da, sunt vaccinat. Pot să ies oriunde…
– Nu știu dacă ai idee, dar în România părerile sunt împărțite vizavi de vaccin, chiar sunt păreri contradictorii. Tu ce opinie ai?
– Este opțiunea fiecăruia. Eu, personal, am făcut vaccin ca să-i văd pe bunici, să pot călători, să pot juca baschet. Pentru asta am făcut. Cred că dacă nu vreți, nu credeți, nu am de ce să vă conving, fiecare face ce crede că e mai bine pentru el!
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro