Viața unui togolez sosit în urmă cu patru ani în România: „Aveți ceva din sufletul african. Nu sunteți bogați, dar iubiți viața”

Charles Acolatse a sosit în România în septembrie 2017, iar de atunci, mijlocașul defensiv s-a perindat din Moldova în Muntenia și, de o lună, în Ardeal. Fotbalistul togolez, care are și pașaport francez, fiind născut la Paris, s-a revitalizat la una dintre formațiile de tradiție ale țării, U Cluj, aflată în Liga a II-a în acest moment.

Charles a aflat recent că revine la începutul lunii viitoare în prima reprezentativă a statului african, aflat la aproape 5.000 de kilometri de România.

Charles vorbește și limba română, învățată pe durata experienței pe care a avut-o la echipa Daco-Getica București, dar preferă dialogul în franceză sau în engleză, pentru cursivitate. A mai jucat la Suceava și la Călărași.

Într-un interviu acordat Libertatea a mărturisit că, deși stă numai de șase săptămâni la Cluj-Napoca, s-a îndrăgostit de oraș și de stilul de viață ardelenesc. Acolatse face parte, și el, din grupul străinilor care și-au schimbat părerea în bine despre România, după ce a ajuns să trăiască aici.

Libertatea: Charles, ai locuit, trăit, în toate cele trei provincii istorice ale României. Ce idee ți-ai format despre noi?
Charles Acolatse: Românii au ceva din sufletul african. Nu sunt bogați, la fel ca noi, dar iubesc viața!

Recomandări

Medicii ieșeni vizați de o anchetă DIICOT privind traficul și consumul de droguri au fost antrenați și plătiți pe bani europeni. „Petreceau cu ușa-nchisă în timpul gărzilor!”

– Suceava, București, Călărași, acum Cluj-Napoca, acesta a fost traseul tău în România. Cum ți s-au părut românii, cei simpli, cu care ai interacționat?
– Oamenilor nu le pasă ce faci, adică nu te judecă, nu stau să te critice. Sau nu simt eu. Românii sunt oameni faini. Am simțit o diferență mare între București și Cluj. Bine, la fel e și în Franța, am trăit și la Paris, și lângă ocean, la Nantes. Oamenii din provincie sunt mai calmi, pe chill, își oferă mai mult timp să te ajute la cumpărături, pe stradă.

„Cu românii poți glumi despre orice”

– Și ce preferi?
– Eu prefer stilul Cluj, mai așezat. Probabil, îmbătrânesc. Nu mai sunt cum eram. La 23 de ani aș fi vrut totul pe modul fast, ca la București, ca la Paris. Acum, după patru ani petrecuți în România, vreau ceva mai lent, mai calm.

– Ce-ți place cel mai mult la români?
– Sunt calmi, nu le pasă de prea multe. Poți să glumești cu ei despre orice! Dacă le spui ceva, nu-i poți supăra, întrista. Mai facem glume și în vestiar, acum, vorbind limba română, le mai zic colegilor, români: „Omule, visul tău este să fii francez”. Iar ei îmi răspund: „Eu? Doamne ferește, tot în țara mea e cel mai bine, important e să am bani”.

Recomandări

Proteste de amploare împotriva lui Călin Georgescu în București, Cluj și Timișoara | VIDEO

Speriat de comunism

– Ce auziseși despre România până să ajungi aici acum patru ani?
– Știam că era o țară comunistă, auzisem de Nicolae Ceaușescu, chiar știam de aceste detalii. Bine… Să zic, pot?

– Ce anume?
– În Franța, românii nu sunt apreciați, nu au o reputație bună. Îi consideră „gipsy”, oameni care fură sau care mint. Or, nu este așa, românii adevărați sunt super, nu sunt hoți sau răi. Aaa, că mai sunt și de acest gen, peste tot sunt. Uite, ce-mi mai place la români: îi văd bine pe oamenii de culoare, africani.

– Te-ai lovit de rasism?
– Eu, personal, n-am simțit deloc această problemă. Poate se întâmplă în alte orașe, țări… Românii îmi par foarte deschiși la minte.

– Revenind, te-a speriat gândul sosirii în România?
– M-ai citit… Eram speriat, sincer îți zic. Auzisem de comunism, mă speria, de asta mi-era. Apoi, am văzut eu că nu e așa, că țara e dezvoltată. Când am venit la Suceava, am văzut ce bine e. La București deja am văzut clar că România e precum țările din Occident.

„Aici, am descoperit și plăcerea, și timpul de a mânca liniștit”

– Ce diferențe vezi între Moldova, Muntenia și Transilvania? Dacă n-ai auzit, acestea sunt denumirile celor trei zone istorice din România.
– În Suceava am stat puțin, doar patru luni. Eram mulți străini, stăteam la comun, nu prea am priceput mult din acea perioadă. Dar era un oraș drăguț acolo, cu oameni foarte, foarte calmi, de pus la inimă. Ce țin minte… Am prins o vreme teribilă acolo, începutul lui octombrie, oribil, n-am pomenit așa ceva în viața mea. Mie îmi place soarele. La Călărași am întâlnit, din păcate, oameni care ne-au țepuit pe mine și pe alții de banii din contract. Dar, ca o glumă, am descoperit mâncarea cu fasole, care-mi place foarte mult. La București era viață frumoasă, deși îți trebuie nervii tari, totul e prea rapid. La Cluj, am descoperit plăcerea și timpul de a savura chiar și o porție de cașcaval pane.

Recomandări

Vicepreședintele ANCOM Pavel Popescu cere suspendarea TikTok în România. Rețeaua socială ar putea fi interzisă până la terminarea anchetelor privind alegerile

La București a învățat româna, de voie, de nevoie

– Cum îți vezi viitorul în România?
– Cred în Dumnezeu și în planurile sale, vreau să promovăm cu U Cluj, o echipă de tradiție, la finalul acestui sezon. Apropo, cum zici în română? Doamne ajută, să promovăm! Apoi, mi-aș dori să joc cu echipa mea în Liga 1 și vom mai vedea.

– Vorbești mult limba română?
– Onest îți spun, după șase luni petrecute la București, eram singurul care vorbea limba română dintre străinii din grupul meu. La Suceava nu aveam nevoie, eram mulți francezi și vorbeam doar această limbă. La Bucuresti, fiind singurul și din vestiar, trebuia să învăț. Am întrebat ce înseamnă asta, asta, în jumătate de an am prins limba destul de bine. Înțelegeam aproape tot încă din primele 3-4 luni.

– Cuvântul preferat în limba română?
– Îmi place propoziția: „Nimic fără Dumnezeu”.

„Ne place să oferim multă dragoste”

– Cum suporți pandemia aici, printre străini?
– Nu sunt înfricoșat. Am certificat verde, îmi văd de viață liniștit, cu toate că nu umblu prin multe locuri. Sunt om liniștit.

– Care este programul zilnic, în mare?
– Mă duc dimineața la antrenament, apoi dejun, după-amiaza o cafea, îmi place în parcul uriaș de lângă Cluj Arena, locul meu preferat. E chiar lângă stadion. Îmi place să merg mult la sala de forță. Seara, la un restaurant, la mall, sunt un fel de turist, dar n-am mult timp în afara serviciului, fotbalului.

– Ce ai permanent cu tine din sufletul african?
– Tata este originar din Togo, eu am crescut în Franța, la Paris, apoi la Nantes, sunt și francez, dar întotdeauna am avut și voi avea iubirea față de Togo, iar el mi-a insuflat dragostea față de Africa. Uite că făceam acea paralelă între români și africani, ne place, și nouă, și vouă, să oferim celuilalt ceva din ceea ce avem noi bun. Oferim multă dragoste! Eu simt Togo, Africa, în fiecare răsuflare a mea, de la mâncarea picantă la muzică, de la dansuri la femeile africane.

„Sunt prețuri bune”

– Am făcut o serie de interviuri deja despre străini care trăiesc și au o carieră aici, în România. Toți vorbesc laudativ, poți spune că o fac din diplomație, dar unii s-au stabilit aici sau și-au cumpărat casă. Tu ce ai de gând?
– După fotbal, ori o să trăiesc aici, ori voi veni să vizitez România pe îndelete. Chiar e bine de trăit. Sunt prețuri bune.

– Mulți zic că e viața mai ieftină aici, asta le place.
– Cluj nu e chiar ieftin, comparativ cu Suceava… Dar stilul de viață e frumos. Uite, vorbesc și cu studenți francezi, la facultate la Cluj, toți spun că le place aici, că sunt încântați. Și pe vărul meu l-am adus la București, era încântat. „Nebunie, ce frumos e, de ce la noi se vorbește urât despre România?!”, îmi zicea și el.

– Locuri preferate în România?
– N-am văzut prea multe. Îmi plac restaurantele, cele din Herăstrău, și parcul central din Cluj. În rest, am văzut celelalte orașe pe fugă, când am fost cu fotbalul.

Foto: Instagram

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro