Victor Atanasie Stănculescu, generalul care a predat Armata Română lui Ion Iliescu. A fost implicat activ în reprimarea Revoluției de la Timișoara

I-a luat locul lui Vasile Milea, după sinucidere

La momentul izbucnirii protestelor de amploare de la Timișoara, Stănculescu era adjunct al ministrului Apărării, Vasile Milea. După sinuciderea acestuia din urmă, în dimineața zilei de 22 decembrie 1989, Stănculescu a fost promovat ministru de către Nicolae Ceaușescu. 

Generalul fusese anterior la Timișoara, unde a pus în practică ordinul transmis de dictator, prin intermediul lui Milea, de reprimare a protestelor, soldat cu zeci de morți și sute de răniți din rândul revoluționarilor. 

Celebrul episod al piciorului pus în ghips

La revenirea în Capitală, Stănculescu s-a deplasat la Spitalul Militar din București, unde l-a rugat discret pe comandantul spitalului, un bun prieten de-al lui, să-i pună un picior în ghips, pentru a se sustrage în acest fel de implicarea pe mai departe în reprimarea revoluției. 

Totuși s-a prezentat la Comitetul Central al PCR, la chemarea lui Nicolae Ceaușescu, și a fost numit de acesta verbal, fără niciun act oficial, ministru al apărării naționale în locul lui Vasile Milea. Stănculescu a coordonat, în orele care au urmat, plecarea soților Ceaușescu cu elicopterul de pe Comitetul Central și, în după-amiaza zilei de 22 decembrie, a facilitat preluarea puterii de către Ion Iliescu și camarila acestuia. 

Recomandări

Ioana Tănase, femeia care a călătorit singură cu motocicleta, din România până în Mongolia: „Țipam și plângeam de fericire, într-un peisaj de vis”

Ulterior, a regizat procesul cuplului prezidențial și executarea celor doi soți. Iliescu i-a fost, ulterior, profund recunoscător și l-a protejat, cel puțin în perioada cât s-a aflat la putere în România.

După ce Ceaușescu l-a numit ministru, folosind indicativul ministrului apărării naţionale („Rondoul”), generalul Stănculescu a ordonat, pe 22 decembrie 1989, ca efectivele Armatei să se reîntoarcă în cazărmi, inclusiv vehiculele blindate aflate în faţa CC al PCR. 

„Urmare a acestui ordin, în jurul orelor 11.00, au fost retrase din jurul CC efectivele UM 01210 Bucureşti, UM 01305 Bucureşti şi ale Academiei Militare. Acest ordin a influențat în mare măsură evenimentele ulterioare, fiind facilitată pătrunderea în jurul orelor 12.00 a revoluţionarilor în sediul CC al PCR și, în după-amiaza aceleiași zile, accederea la puterea politico-militară a «grupului Iliescu»”, se precizează în rechizitoriul din dosarul Revoluției. 

80.000 de protestatari, adunați în fața CC pe 22 decembrie

Cercetările realizate de procurori arată că, în ziua de 22 decembrie 2024, în jurul orei 11.30, în faţa sediului CC se aflau aproximativ 80.000 de revoluţionari. În această situaţie, Atanasie Stănculescu i-a raportat preşedintelui că este oportun să părăsească sediul CC cu ajutorul unui elicopter. 

Recomandări

Am scăpat de Ciolacu și Iohannis, am dat de Ciolacu și Iohannis

Iniţial propunerea a fost refuzată, iar preşedintele a dat ordin ca efectivele Direcţiei a V-a din cadrul DSS să nu permită accesul revoluţionarilor în sediu. Imediat după acest moment, Ceauşescu a ieşit în balconul CC şi a avut o tentativă de a intra în dialog cu revoluţionarii, folosind o portavoce. 

A încercat calmarea spiritelor, însă reacţia maselor a fost contrară, preşedintele a fost huiduit, iar în direcţia sa au fost aruncate diferite obiecte, ceea ce l-a determinat să reintre în sediu.

„În acest timp, gl. lt. Stănculescu Atanasie Victor a luat legătura prin telefon cu gl. Rus Iosif – şeful Aviaţiei Militare, căruia i-a solicitat trimiterea spre CC a două elicoptere, ce urmau să aterizeze pe acoperişul instituţiei şi să-i evacueze pe soţii Ceauşescu şi alţi membri ai conducerii partidului comunist. Ordinul s-a executat, însă doar unui singur elicopter i s-a facilitat aterizarea (celălalt rămânând în aer). Presat de împrejurări, cuplul prezidenţial, Mănescu Manea, Bobu Emil, Rusu Marian şi Raţ Florian (ultimii doi, gărzi de corp) au urcat în elicopterul pilotat de lt. col. Maluţan Vasile. Elicopterul a decolat de pe acoperişul CC al PCR la orele 12.06 din 22 decembrie 1989. Concomitent, primii revoluţionari au pătruns în sediul CC al PCR. Începând cu orele 12.06 ale zilei de 22 decembrie 1989, Ceauşescu Nicolae şi Ceauşescu Elena au pierdut prerogativele puterii de stat în România”, se mai precizează în rechizitoriul refăcut și finalizat în 2022.

Recomandări

România a fost condamnată să-i plătească 85 de milioane de euro oligarhului rus care a fost proprietar al RAFO Onești

Ordinul care a scos din nou Armata pe străzi

Procurorii au constatat că, în calitate de ministru al apărării, Stănculescu a dat iniţial ordine contrare celor dispuse de Ceauşescu, pentru ca ulterior, în aceeași zi, să subordoneze MApN noii puteri politice, chiar în sediul central al MApN, cu acceptarea din partea tuturor şefilor de direcţii militare din minister. 

Deși inițial a dispus ca toți militarii să revină în unități, a ordonat, apoi, ca aceștia „să asigure paza obiectivelor civile de importanţă deosebită cu subunităţi înarmate care să nu tragă decât în situaţia în care sunt atacate de grupuri înarmate cu arme de foc”. 

Acest ordin a fost dat în condiţiile în care, la acea oră din ziua de 22 decembrie 1989, în toată ţara era o situaţie calmă, revoluţionarii fraternizaseră cu toate forţele armate ale României şi astfel nu existau motive întemeiate pentru reînarmarea trupelor şi trimiterea lor în stradă. 

„Între orele 14.00 și 16.00 au fost trimise forţe ale MApN la Palatul Primăverii, Casa Scânteii, Piaţa Palatului – sediul CC al PCR, Banca Naţională a României, Radiodifuziunea Română, precum şi la marile întreprinderi din Capitală. O atenţie deosebită s-a acordat întăririi pazei şi apărării aeroporturilor Otopeni şi Băneasa, precum şi a sediului MApN. Examinarea documentelor militare privitoare la forţele dispuse pentru paza acestor obiective relevă totala lipsă de temei în această privinţă, având în vedere că, în mod obiectiv, nu exista riscul ca «forţe înarmate cu arme militare» să acţioneze împotriva obiectivelor enumerate”, se mai precizează în documentul citat. 

„Momente operative diversioniste create de MApN” 

De exemplu, la TVR s-a realizat un dispozitiv de apărare format din 51 de cadre, 330 de militari în termen, două tancuri şi 17 TAB-uri. Ordinul a provocat apariția, până în 25 decembrie, a numeroase incidente care s-au soldat cu morți și răniți, ajungându-se, pe fondul confuziei, al unor ordine contradictorii, al implicării Securității, ca soldații să se împuște între ei. Rezultatul a fost reprezentat de alte sute de morți și răniți, mult mai mulți raportat cu ceea ce s-a întâmplat până în 22 decembrie.

„Ce a urmat încă din seara de 22 decembrie 1989 a însemnat, de fapt, punerea în practică a unor momente operative diversioniste, create de MApN. Grupa operativă era formată din generali şi ofiţeri MApN de la Direcţia de organizare-mobilizare, care în mod curent se ocupau de aplicaţii. Motivaţia acestor acţiuni a reprezentat-o ideea că în România au fost infiltraţi terorişti străini care otrăvesc apa, minează obiectivele, atacă populaţia. S-a insinuat că şi Securitatea este implicată în asemenea acţiuni. Se dorea impresionarea populaţiei pentru a o determina să facă un pas înapoi şi să sprijine noua conducere”, a declarat, în calitate de martor, un şef al Direcţiei I din cadrul Departamentului Securității Statului (DSS).

Cum s-a „predat” Stănculescu lui Iliescu

Preluarea puterii de către Ion Iliescu, împreună cu Gelu Voican Voiculescu, Petre Roman și alți militari cu funcții de conducere, a avut loc în 22 decembrie, la ora 16.00, în biroul lui Stănculescu.

„Militarii l-au recunoscut în fapt pe Iliescu Ion ca fiind noul şef de stat şi de guvern, implicit, noul comandant suprem al Forţelor Armate Române. La rândul său, Iliescu Ion şi-a asumat imediat, fără rezerve aceste demnităţi, comportându-se ca atare”, se susține în rechizitoriu. Ulterior, grupul s-a deplasat la sediul Televiziunii Române, unde s-a anunțat preluarea puterii de către Frontul Salvării Naționale.

Unii martori care au dat declarații în dosar au lăsat să se înțeleagă că Stănculescu, prin ordinele date militarilor, ar fi vizat și unele răzbunări personale. 

„După data de 22 decembrie 1989 am plecat la domiciliul meu (…) Am luat legătura cu Ion Totu şi l-am rugat să îl contacteze pe Victor Atanasie Stănculescu, care părea că este într-o situaţie bună la conducerea ţării, să-mi spună ce am de făcut. Am făcut acest gest întrucât modul de comportare anterior al lui Stănculescu faţă de mine părea unul prietenos. Practic, el încerca să se apropie de mine. Totu mi-a transmis că a vorbit cu Stănculescu şi acesta mi-a indicat să stau acasă. Nu am fost chemat, dar la scurt timp, la locuinţa mea a sosit un vehicul blindat (TAB al armatei) şi s-a deschis focul asupra clădirii în care locuiam împreună cu familia. Am reuşit să ies în stradă şi să port o discuţie cu ofiţerul care comanda echipajul, acesta recunoscându-mă s-a mirat că locuiesc acolo şi a motivat că a primit ordin de la Stănculescu să deschidă focul asupra acestei clădiri, întrucât în interior se află terorişti”, a declarat Silviu Curticeanu, şeful cancelariei lui Ceauşescu.

Aproape toți militarii care au participat la activitățile de represiune din decembrie și-au păstrat rolurile în sistem sau chiar au fost avansați. 

„Cei care au acceptat elementul «sânge» se fac cu adevărat vinovaţi pentru ceea ce s-a întâmplat în decembrie 1989 (…) Acceptarea acestei situaţii criminale a fost făcută de grupul politico-militar ce a preluat puterea în stat, în cursul lunii decembrie 1989. O analiză obiectivă relevă, fără dubii, că toate cadrele militare cu funcţii importante şi-au păstrat statutul şi după 22 decembrie 1989, deşi, în multe situaţii, au participat în mod direct la represiunea existentă până la data de 22 decembrie 1989. Mai mult, se poate observa că acele cadre de nivel mediu, care au participat intens la represiunea existentă până la data de 22 decembrie 1989, au beneficiat ulterior de avansări succesive în grad militar, fiind aduse în poziţii nefireşti într-un timp foarte scurt”, a afirmat un maior din MApN.

Organizator al procesului soților Ceaușescu

Generalul Stănculescu a devenit membru în Consiliul Frontului Salvării Naționale (CFSN) și a avut unul din principalele roluri în organizarea procesului sumar al soților Ceaușescu și în executarea acestora, la 25 decembrie 1989. 

Ministrul a participat la proces ca delegat al FSN, alături de Gelu Voican-Voiculescu și Virgil Măgureanu. În 28 decembrie 1989, Victor Stănculescu a fost înaintat de Ion Iliescu în gradul de general-colonel (cu 3 stele). 

În aceeași zi, prin decret emis de CFSN a fost numit în funcția de ministru al economiei naționale, conducând un minister nou format prin reorganizarea Comitetului de Stat al Planificării. În locul său, la conducerea Ministerului Apărării a fost numit generalul Nicolae Militaru. La data de 16 februarie 1990, Stănculescu a fost eliberat din funcție, fiind numit, din nou, la Ministerul Apărării Naționale. 

A rămas în funcție până la data de 30 aprilie 1991, când a avut loc o remaniere a guvernului condus de Petre Roman. La data de 13 mai 1991, Victor Stănculescu a fost înaintat în gradul de general de armată (cu 4 stele) și trecut în rezervă.

Inculpat doar după pierderea puterii de către Iliescu

Într-o primă fază, niciun cadru al MApN nu a fost inculpat cu privire la represiunea din Timișoara, în pofida evidenței participării forțelor acestei structuri la crimele împotriva revoluționarilor. 

După 1996, an în care cei care au preluat puterea politico-militară în decembrie 1989, în frunte cu Ion Iliescu, au fost înlăturați prin vot popular de la putere, au fost trimişi în judecată generalii Victor Atanasie Stănculescu şi Mihai Chiţac. 

Ambii au fost condamnaţi la câte 15 ani de închisoare pentru săvârşirea în concurs real a infracţiunilor de omor deosebit de grav, constând în aceea că au organizat şi coordonat, alături de alţi inculpaţi, trimişi anterior în judecată, întreaga activitate de reprimare a manifestanţilor din Timişoara. Procesul a durat însă 12 ani. 

Prima sentință definitivă a fost pronunțată în anul 2000, dar ca urmare a recursului în anulare promovat de procurorul general Tănase Joița, hotărârea a fost casată în 2004. După rejudecare, condamnările celor doi generali au fost reconfirmate, definitiv, în 2008.

„Vădit exces de zel” în reprimarea protestelor de la Timișoara

Potrivit motivării sentinței, Victor Atanasie Stănculescu a făcut parte din comandamentul care a condus acțiunea de reprimare a manifestațiilor de la Timișoara și a exercitat cu „vădit exces de zel” atribuțiile ce i-au revenit în cadrul acelui comandament. Aceasta a dus și la numirea sa de către Nicolae Ceaușescu, în seara de 20 decembrie 1989, în funcția de comandant militar unic al municipiului Timișoara.

Magistrații ÎCCJ au susținut că Stănculescu (ca și alți comandanți militari de atunci) nu era obligat să pună în executare ordinul lui Nicolae Ceaușescu, de deschidere a focului împotriva revoluționarilor, fiind vorba de un ordin „ilegal și neconstituțional”. 

Judecătorii au susținut în motivare că, potrivit regulamentelor militare, comandanții poartă întreaga răspundere a legalității ordinelor date sau transmise, ceea ce nu înlătură caracterul penal al faptei, așa cum au invocat foștii generali, pe motiv că nu ar fi făcut altceva decât să execute „ordinul dat de comandantul suprem”, adică ordinul dat de Nicolae Ceaușescu. 

La 20 mai 2014, după ispășirea a cinci ani din cei 15 ani de închisoare la care a fost condamnat, Victor Stănculescu a fost eliberat condiționat. În 24 martie 2015, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a respins plângerea celor doi generali cu privire la pretinsele nereguli din procesul prin care au fost condamnați.

A murit într-un azil de bătrâni

Stănculescu a fost judecat și în așa-zisul dosar „Motorola”. Procurorii militari l-au acuzat că a prejudiciat Ministerul Apărării Naționale cu peste 6 milioane de dolari cu ocazia achiziționării, în noiembrie 1990, a 1.000 de telefoane tip Motorola. 

Potrivit rechizitoriului, de la bugetul MApN a fost alocată suma de 213.754.000 de lei, adică 6.172.509 dolari, la un curs de 34,46 de lei/dolar. Dacă afacerea nu ar fi fost încheiată prin mai mulți intermediari, ci direct cu furnizorul (firma Motorola), contractul nu ar fi depășit 600.000 de dolari. 

Prin rechizitoriul din 15 mai 1997 au fost trimise în judecată 10 persoane, printre care și generalul Stănculescu, pentru abuz în serviciu contra intereselor publice, fals intelectual, uz de fals. Procesul s-a încheiat doar în 2002, când s-a dispus încetarea procesului penal pe motiv că faptele erau prescrise. Victor Atanasie Stănculescu a murit în 19 iunie 2016, la vârsta de 88 de ani, într-un azil de bătrâni.

Conform datelor publicate de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului, Revoluția română din 1989 a făcut, în total, 5.205 victime, dintre care 1.116 morți și 4.089 de răniți. Dintre cei 1.116 morți, 159 de victime au căzut până la 22 decembrie, orele 12.06 (fuga lui Ceaușescu cu elicopterul). Cel mai mare număr de morți a fost înregistrat în Timișoara.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro