ComenteazăUn cetățean român a fost înregistrat la nașterea sa ca fiind de sex feminin. După ce s-a mutat în anul 2008 în Regatul Unit, acesta a dobândit cetățenia britanică păstrând și cetățenia română.
În acest stat în care locuiește, el și-a schimbat, în anul 2017, prenumele și formula de adresare din feminin în masculin și a obținut, în anul 2020, recunoașterea legală a identității sale de gen masculin.
În luna mai 2021, pe baza a două documente obținute în Regatul Unit care atestă aceste schimbări, acest cetățean a solicitat autorităților administrative române să înscrie în actul său de naștere mențiunile referitoare la schimbarea prenumelui său, a sexului său și a codului său numeric personal pentru ca acestea să corespundă sexului masculin.
În plus, el a solicitat emiterea unui nou certificat de naștere care să conțină aceste noi mențiuni.
Autoritățile române au refuzat însă aceste cereri invitându-l totodată să inițieze o nouă procedură de schimbare a identității de gen în fața instanțelor române. Invocând dreptul său de liberă circulație și de ședere pe teritoriul Uniunii, cetățeanul menționat a solicitat unei instanțe judecătorești din București să dispună punerea în conformitate a actului său de naștere cu noul său prenume și cu identitatea sa de gen, recunoscute definitiv în Regatul Unit.
Această instanță întreabă Curtea de Justiție dacă reglementarea națională care stă la baza refuzului autorităților române este conformă cu dreptul Uniunii și dacă Brexitul are vreun impact asupra litigiului.
Curtea răspunde că o reglementare a unui stat membru care refuză recunoașterea și înscrierea în actul de naștere a unui resortisant a schimbării prenumelui și a identității de gen obținute în mod legal într-un alt stat membru, în speță Regatul Unit, este contrară dreptului Uniunii. Acest lucru este valabil și în cazul în care cererea de recunoaștere a acestei schimbări a fost efectuată după retragerea Regatului Unit din Uniune.
Mai întâi, Curtea arată că schimbarea prenumelui și a identității de gen aflată la originea litigiului a fost obținută înainte de Brexit și, respectiv, în cursul perioadei de tranziție care a urmat Brexitului. Trebuie, așadar, să se considere că această schimbare a fost obținută într-un stat membru al Uniunii. Faptul că Regatul Unit nu mai este un stat membru al Uniunii nu afectează aplicarea dreptului Uniunii în acest caz.
Curtea explică în continuare că refuzul unui stat membru de a recunoaște o schimbare a identității de gen legal dobândită într-un alt stat membru împiedică exercitarea dreptului de liberă circulație și de ședere.
Genul este, la fel ca prenumele, un element fundamental al identității persoanei. Divergența dintre identități care rezultă dintr-un asemenea refuz de recunoaștere creează dificultăți în dovedirea identității în viața de zi cu zi, precum și inconveniente majore de ordin profesional, administrativ și privat.
„Am plâns când am auzit vestea”
Brexit nu are nicio legătură cu litigiul, deoarece această modificare a avut loc înainte de ieșirea efectivă din UE.
Pe baza documentelor britanice, el a solicitat apoi țării sale de origine un nou certificat de naștere. Nu a avut succes.
„Am plâns când am auzit vestea. Este o victorie pe care o așteptam de atâția ani”, a declarat profesorul de biologie în vârstă de 32 de ani prin videoconferință din Regatul Unit, în cadrul unei conferințe de presă organizate la București de susținătorii săi.
„Sper acum să am o viață mai împlinită”, a adăugat el, foarte emoționat.
Asociația Accept, care l-a ajutat în procesul juridic, a salutat-o ca fiind „o decizie istorică pentru persoanele transgender”, subliniind că este „prima hotărâre” de acest gen a CJUE.