,,120 de bătăi pe minut” a stârnit a priori furia unor extremiști români, care, așa cum ei înșiși recunosc, nu au urmărit filmul. Le-a fost de ajuns să știe că ,,este despre homosexuali” pentru a împiedica proiecția de la Noul Cinematograf al Regizorului Român din cadrul MŢR. Înainte ca poliția să intervină, protestatarii au întins o pânză cu mesajul ,,Hey, Soros, leave our kids alone” (Hey, Soros, lasă-ne copiii în pace – n.r) și pancarte cu ,,România nu este Sodoma”.

Pelicula a câștigat anul trecut patru distincții la Cannes, între care și marele premiu al juriului. În sinteză, filmul este o telegramă din trecut despre activiștii organizației Act Up, din Franța anilor 90, care luptau pentru bolnavii de HIV și pentru drepturile comunității LGBT. O luptă contra cronometru despre viață și moarte. Oameni care au făcut ,,politică la persoana întâi”, așa cum se spune despre unul dintre personaje. Filmul arată tacticile activiștilor împotriva industriei farmaceutice, dar și în fața unui guvern impasibil. Baloane pline cu sânge fals aruncate în directori de companii, întâlniri întrerupte și descinderi în săli de clasă. În paralel, este urmărită îndeaproape viața intimă a două personaje, Sean și Nathan.

 

Foto: Celine Nieszawer/The Orchard

Agenția de consultanță PiArt Vision, care promovează filmul în România, a adunat la începutul lunii ianuarie aproape 150 de liceeni și profesori la cinematograful Elvira Popescu. În timpul proiecției (care durează, în total, două ore și 20 de minute), cel puțin doi spectatori au părăsit sala. Mulți alții au rămas pentru dezbaterea care a urmat. Adolescenții au discutat, cu o dezinvoltură neexersată, problema homosexualității, a luptei cu virusul HIV și a educației sexuale.

,,Pentru că s-a vorbit despre acceptare și toleranță, simt că asta este problema mai mare. Că noi, tinerii, nu putem să ne acceptăm între noi și să comunicăm cum trebuie”, a spus unul dintre adolescenți.

Un alt licean recunoaște că pelicula i-a provocat o reacție viscerală, dar crede că experiența i-a fost utilă. ,,Așa putem educa mai multă lume, chemând în sală, arătând un adevăr destul de crud pe care unii nici n-ar vrea să-l vadă. Sincer, nici eu n-aș fi vrut să-l văd la început, dacă știam despre ce este vorba. Este plin de emoție și greu de digerat”, a afirmat tânărul.

11 ianuarie 2018 – dezbatere la Elvira Popescu pe marginea filmului ,,120 BPM”

Unul dintre coordonatorii acelei dezbateri a fost antropologul Vintilă Mihăilescu, pe care l-am rugat să ne spună ce părere are despre reacțiile provocate de acest film și, în special, despre incidentul de la Muzeul Țăranului Român.

Redăm integral comenariul profesorului Vintilă Mihăilescu pentru ziarul Libertatea:

Reversul medaliei ar fi fost un grup de o ținută intelectuală similară și având convingeri opuse, dar la fel de puternice, care să ia cu asalt librăriile din țară în care se vinde jurnalul lui Zelea Codreanu, de pildă. Și într-un caz, și în celălalt, tot despre un act de huliganism ar fi fost vorba, și nu de unul de creștinism sau de civism.

Mai întâi de toate, înainte de toleranță sau moralitate, trebuie precizat deci un lucru simplu: este vorba despre un atentat – chiar dacă minor – la ordinea publică! MȚR este o instituție de stat în care, conform legilor în vigoare (ca să nu vorbim de bunul simț), nu intră nimeni să facă scandal, așa, pentru că vrea el – și cu atât mai mult nu un grup organizat cu această intenție! Ca să fie și mai clar: a fost un act de huliganism, nu de creștinism, de care până și Patriarhia s-a dezis cât se poate de onest. Să mai spun că acești arhangheli pitici nu cred decât în propria lor ură și nu par a fi auzit nici de mesajul cristic al iubirii, nici de parabola cu aruncatul pietrei?

În al doilea rând, „protestul” a fost organizat înainte de a se ști despre ce este vorba în film – și, în orice caz, fără a se ține cont de faptul că este un film, care a luat marele premiu la Cannes tocmai pentru că este un film și nu un clip publicitar LGBT. Dacă ar fi avut răbdarea să vadă filmul – adică să privească filmul și nu ceea ce știau ei dinainte că vrea să spună acesta –, ar fi văzut că e vorba despre viață și moarte, despre iubire și suferință, și da, despre stat și politică. Viața reală e ceva mai complicată decât aceste anateme umorale…

Nu în ultimul rând, acest gen de huliganism habotnic are loc din nou la MȚR. Când același film a fost proiectat la Elvira Popesco, deși și acolo au fost oameni care au plecat supărați din sală înainte de discuții, proiecția s-a desfășurat în liniște și pace. De când este deci MȚR – o instituție publică și națională, deci a tuturor – catedrala mântuirii Noii Drepte?”

Citește și:

Dumitru Costin, BNS: Doar 48% dintre angajatorii din România au modificat contractele de muncă ale salariaților, peste 2 milioane de români vor avea lefurile scăzute

 
 

Urmărește-ne pe Google News