ComenteazăOrganul de poliţie politică avea mii de informatori în fiecare judeţ şi îşi întindea tentaculele de represiune în toată societatea românească, ajungând să controleze în întregime viaţa românilor. Microfoanele erau montate în mobila de bucătărie, scrisorile erau citite dacă păreai un răzvrătit împotriva sistemului şi neîncrederea ajunsese la nivelul în care nimeni nu avea încredere în nimeni, ca nu cumva gândurile sale să ajungă la urechea vigilentă a Securităţii.
Apartamente în frig şi fără curent, apă caldă la program şi alimente pe cartelă
Viaţa românilor înainte de 1989 era extrem de grea şi oamenii de rând, cei care nu se bucurau de privilegiile unui lider comunist, erau nevoiţi să îndure frigul din apartamente, primeau apă caldă după program sau chiar deloc, stăteau la cozi interminabile pentru un kilogram de carne şi o sticlă de ulei sau îşi drămuiau raţia de pâine cumpărată pe cartelă.
Istoricul Liviu Zgârciu, de la Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia, unul dintre cei care a cercetat regimul comunist, spune că înainte de 1989 era o perioadă extrem de grea pentru români, cu lipsuri foarte mari.
“Ne aducem aminte de lipsurile cu care se confrunta populaţia. Alimentele erau date pe raţie, pâinea pe cartelă, cozile interminabile la carne şi alte produse, mai ales în perioada sărbătorilor. Ne amintim că ne lipsea curentul, apa caldă ajungea cu greu, mai ales dacă locuiai mai sus de etajul 3, frigul din apartamente. Toate acestea au creat o stare de tensiune şi o stare de nemulţumire în România, care au culminat cu evenimentele din decembrie 1989”, povesteşte Zgârciu.
Istoricul a adunat în această perioadă obiecte simbolice legate de perioada comunistă şi a realizat împreună cu alţi colegi o expoziţie în cadrul Muzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia, care să le amintească românilor de acele vremuri.
“Era o perioadă cu multe lipsuri de care nu trebuie să uităm. Cei care au trăit în acele vremuri ştiu despre ce vorbesc”, spune Zgârciu.
El a adunat chiar şi obiecte din casele românilor, cum ar fi celebra carpetă cu “Răpirea din Serai”, obişnuitele sifoane de sticlă sau televizorul alb-negru peste care trona peştele bibelou de sticlă.
“Dacă ne gândim la ce se găsea în casele românilor în această perioadă, putem spune că erau nelipsite televizorul alb- negru, Diamant în special, carpeta cu “Răpirea din Serai”, bibelouri, în special acel peşte care trona pe televizor”, explică istoricul.
Andrei este unul dintre cei care au prins anii comunismului pe când era copil, având 8 ani la Revoluţie. El îşi aminteşte că era nevoit să stea cu mama sa la coadă, de la ora 4 dimineaţa, ca să cumpere carne.
Românii ascultau în secret posturi de radio interzise
În perioada comunistă, presa era folosită ca manipulare ideologică, iar la televizor şi în ziare erau prezentate într-un stil deşănţat marile realizări ale comunismului.
„Nu cred că voi uita niciodată cum stăteam de mână cu mama, la carne, de la 4 dimineaţa, pentru că nu avea cu cine să mă lase acasă când eram prea mic, apoi micile momente de bucurie ale copilăriei, când aşteptam desenele prinse cu purici la unele programe de televiziune bulgăreşti sau sârbeşti, apoi gumele cu gust occidental cumpărate de tata de la cei care făceau bişniţă sau prima casetă audio cu muzică străină. Copil fiind, poate nu înţelegeam lipsurile acelor vremuri, dar sigur simţeam frigul din apartament, îmi amintesc cum uneori îmi făceam temele la lumina unei lămpi cu gaz sau la lumânare pentru că se lua curentul, dar şi că mama şi tata se temeau mereu să vorbească deschis despre nemulţumirile şi frustrările iscate de comunism”, povesteşte Andrei.
Potrivit acestuia, mulţi dintre români ascultau în secret posturi de radio interzise, precum Europa Liberă, care le ofereau informaţii despre ce se întâmpla cu adevărat în jurul României. Programele acestor posturi de radio erau ascultate cu teamă, la un volum redus, uneori radiourile fiind ascunse într-o debara sau în pivniţă.
„Programele TV erau extrem de limitate în perioada comunistă şi, dacă deschideai televizorul până în ora 19.00, te întâmpinau binecunoscuţii “purici”. După ora 19.00, programele erau la fel de interesante ca puricii din timpul zilei. Erau foarte multe programe de doctrină, de ideologie, erau prezentate laudativ măreţele realizări ale cuplului Nicolae şi Elena Ceauşescu”, spune istoricul Liviu Zgârciu.
Securitatea – una dintre feţele înspăimântătoare ale comunismului
Cea mai îngrozitoare faţă a comunismului era reprezentată însă de teroarea indusă de Securitate. Organul de poliţie politică avea mii de informatori în fiecare judeţ şi îşi întindea tentaculele de represiune în toată societatea românească, ajungând să controleze în întregime viaţa românilor. Microfoanele erau montate în mobila de bucătărie, scrisorile erau citite dacă păreai un răzvrătit împotriva sistemului şi neîncrederea ajunsese la nivelul în care nimeni nu avea încredere în nimeni ca nu cumva gândurile sale să ajungă la urechea vigilentă a Securităţii.
„Aparatul de radio pe lămpi se regăsea în multe din casele românilor şi la el posturile cele mai ascultate erau cele interzise, precum Europa Liberă. În decembrie 1989, acesta era postul care furniza românilor informaţii despre ceea ce se întâmplă în Timişoara, Bucureşti şi în celelalte oraşe din ţară unde izbucnise scânteia Revoluţiei. Cred că radioul a fost cel care a sădit speranţa în rândul oamenilor şi trebuie să i se recunoască importanţa, mai ales în perioada Revoluţiei”, explică Liviu Zgârciu.
Potrivit acestuia, cel mai înspăimântător lucru era reprezentat de reţeaua extrem de mare de informatori ai Securităţii, lucru care crease o adevărată „teamă paranoică” în rândul românilor. Astfel, românii ajungeau să creadă că informatorul Securităţii putea fi colegul de serviciu, vecinul de palier sau chiar o rudă racolată de securişti sub ameninţări.
„Securitatea era acea poliţie politică înfiinţată de regimul comunist începând cu anul 1948 şi era extrem de prezentă în viaţa românilor. Românii se temeau de Securitate, nu ştiau foarte multe despre aceasta, iar adevărurile au ieşit la iveală în anii de după Revoluţie. Arhiva Securităţii este un izvor important pentru a desluşi acţiunile pe care acest organ de represiune le făcea în perioada comunistă. Existau multe metode prin care Securitatea controla populaţia, în primul rând existau servicii speciale ale Securităţii: de ascultare a telefoanelor, de control al corespondenţei şi mai ales de introducere a tehnicii de ascultare în apartamentele oamenilor. Tehnica era montată când oamenii nu erau acasă, iar securiştii acționau la fel ca adevăraţii hoţi şi spărgeau apartamentele cu chei potrivite”, explică Liviu Zgârciu.
Cele mai inedite, dar şi şocante informaţii despre Securitate sunt însă cele privind modul în care aceasta intra în viaţa privată a românilor prin montarea unei tehnici de ascultare în cele mai neaşteptate locuri din casă: în prize, în lustre, articole de mobilier sau în receptoarele telefoanelor.
„Cele mai răspândite mijloace de control erau cele prin informatorii Securităţii prezenţi într-un număr foarte mare şi în Alba, peste 6.000 de persoane care pot fi încadrate în această categorie. Mare parte dintre aceşti informatori făceau lucrul acesta din plăcere şi erau chiar răsplătiţi cu sume de bani periodice pentru informaţiile pe care le ofereau. Sunt tabele în care sunt notate sume între 200 şi 500 de lei, sume extrem de mari având în vedere că în 1989 salariul unui profesor era undeva la 2.000 de lei”, afirmă istoricul.
Potrivit istoricului, modul în care se trăia în comunism şi mai ales teroarea impusă de regim prin Securitate nu trebuie uitate deoarece numai prin cunoaşterea adevărului poate fi înţeleasă acea perioadă astfel încât să nu existe urme de nostalgie.
Citește și: