Ola, venită de trei ani din Siria în București, învață româna printre picături. Marea ei grijă a fost să aibă un acoperiș, după ce un incendiu, produs de un scurcircuit, le-a devastat casa. Un acoperiș pentru copilul ei, Karam-Andrei, și pentru soțul ei, Anis, care e imobilizat în scaun cu rotile.
Din iunie, Ola și soțul ei, Anis, s-au străduit să își revină din coșmar. Lecțiile de română, pentru examenul de cetățenie, au trecut pe planul doi. Încet, încet, a venit și ajutorul. De unde se așteptau și de unde nu se așteptau.
Unirea face renovarea
Primăria Sectorului 5 a acordat ajutorul financiar de urgență, insuficient, dar mai bun decât nimic. Apoi a trimis inspectorii să vadă dacă banii au fost folosiți pentru materiale de construcții. Prietenii lui Anis au lansat apeluri pe Facebook, la biserica din cartier a fost prezentat cazul familiei Ali.
Până la urmă, Ionuț Morărașu, un domn care are o firmă de construcții și locuiește în cartier, a pus umărul decisiv la renovarea locuinței. “Nu e milionar, locuiește aici, în Ferentari, un cartier despre care se spune că e cel mai sărac din București. Dar ne-a ajutat fără să ne ceară nimic în schimb. Unii au pus parchetul, alții – rigipsul. Acum, când ne uităm în jur, ne amintim că avem lucrurile astea de la un om sau altul și ne rugăm pentru sănătatea lor”, spune Anis.
Casa mai are nevoie de îmbunătățiri, pentru a fi cu adevărat solidă și călduroasă. Dar Anis și Ola sunt recunoscători. Vorbesc cu ochii în lacrimi despre cei care i-au ajutat să treacă prin greu.
“Nu reușeam să avem iar o casă fără acești oameni. Dacă ni se întâmpla în altă parte, nu ne ajuta nimeni. Dar aici sunt români, asta fac românii și de asta vreau să trăiesc aici. De asta mi se umpleau ochii de lacrimi, la vamă, când plecam din România în Siria”, adaugă tânărul, ținându-și soția de mână.
Vin românesc, scorțișoară din Siria
De 1 Decembrie, cei doi au ciocnit împreună cu echipa Libertatea un pahar de vin fiert, în care Ola a adăugat scorțișoară adusă din Siria.
S-au uitat la parada de la Arcul de Triumf. “Paradă aveam și în Siria. Acolo nu se sărbătorește cu mâncare, ci cu muzică și dansuri. Frumos și acolo, frumos și aici”, spune Ola. Despre țara pe care a lăsat-o în urmă, mărturisește că o doare inima, dar că “o iubește, orice ar fi”. Însă vrea să-și trăiască viața aici, în România, unde totul i se pare frumos, în ciuda greutăților: “Siria e inima, România e viața pentru mine”.
Pe băiețelul lor l-au botezat Andrei ca să respecte tradiția. E născut pe 30 noiembrie și Ola a observat că asta făceau mamele la maternitate: își numeau bebelușii Andrei sau Andreea. “E bine să aibă un nume de sfânt, să fie protejat”, crede Anis. Sunt musulmani, și el, și soția lui. Dar “Dumnezeu e același peste tot”, explică Ola.
Pentru anul viitor, cei doi așteaptă un loc la creșă pentru Karam-Andrei. Să aibă unde să-l lase cât merg la serviciu. E greu să te descurci din pensia de boală, Anis ar dori să facă mai mult pentru familia lui. Iar Ola își dorește o fetiță. Și poate încă un băiețel: „Nu e bine să stea copil singur. Și pentru părinți e mai bine. Dar mai întâi să ne mai stabilizăm. Pace să fie și sănătate pentru toți”.