De la Pagnol și Giono, la aristocrații zilei
Circuitul Paul Ricard e o bijuterie străjuită de o pădure de pini, aflată la poalele așezării Le Castellet, locul în care Pagnol și Giono, cei mai cunoscuți fii ai Provenței, își desfășurau multe dintre disputele artistico-scriitoricești.
Sus, în micuțul sat cocoțat cu aer feudal se bea vin de Bandol, care se face numai din struguri atestați, și se admiră arhitectura și arta stadală, jos, magnați și piloți aterizează pe micul aeroport și se cazează la hotelul de cinci stele.
Viață molcomă, viață în viteză
Sus, totul curge molcom, pe străzi pietruite, jos, totul e trepidant, cu atât mai mult pe patru roți.
Tocmai ce Lewis Hamilton câștigase cursa de Formula 1, că altă competiție, Lamera Cup, se pregătea de calificări.
Bun pe căldură mare!
Circuitul Paul Ricard a fost construit în 1969 cu finanțare de la magnatul pastisului, băutura tradițională pe bază de anason și 45% concentrație alcoolică. Se servește un sfert pastis, trei sferturi apă și face bine la sete. Căldură mare!
Circuitul a revenit în CM de Formula 1 de anul trecut, dar s-a alergat aici și în 1971, 1973, 1975-1976, 1978, 1980, 1982-1983 și din 1985 până în 1990. 90.000 de oameni pot asista la curse.
Parole-parole! «Antoine» și Paul însuși
La “Paul Ricard” se intră ca la aeroport. Controale severe de securitate, deși azi nu e etapă din Marele Circ.
De la Jean-Charles Huillier, omul bun la toate, la Lamera Cup, aflăm ceea ce ne salvează: parola.
Cu “Antoine”, rostit la toate porțile de acces, avem acces până la standul numărul 8, în miezul problemei.
În “Șapte ani în Provence”, scriitorul Ioan T. Morar povestea că Paul Ricard (n. 1909 – d. 1997) însuși a rămas la poartă, pentru că-și uitase invitația acasă. Iar bătrânul nu era omul care să uzeze de propriul lui!
E, noi am uzat-de Antoine!
“Nu e despre câți bani ai, ci despre ce calități ai. Mașinile sunt egale”
Jean-Charles știe totul despre cursă.
Libertatea: Jean-Charles, spune-ne ce înseamnă Lamera Cup?
Jean-Charles Huillier: E un campionat de șapte etape pe șapte circuite prestigioase de Formula 1. Începe în aprilie și se termină în noiembrie. Ceea ce e foarte important de știut e faptul că se folosește un singur model de mașină, cu aceeași fișă tehnică pentru toată lumea. În consecință, nu e vorba de câți bani ai, ci de ce calități de pilot ai!
FIȘA TEHNICĂ TURISME
Tip motor: 5
cilindri Turbo online
Capacitate cilindru (cm3): 2522
Numărul de supape: 20
Putere maximă Ch (Kw): 320
Moment maxim (ISO Nm): 410 Nm
La viteza de (rpm): 6500
Managementul motorului: carcasă programabilă Syvecs
Răcire: apă
Tip/poziție: transversal central posterior
– Sunt piloți profesioniști, care e nivelul?
– Am început din 2012, mai mult ca un hobby, însă acum driverii sunt din ce în ce mai profesioniști. Iar turismele, foarte puternice! E un spectacol, o să vezi și antrenamentele, și cursa! E un adevărat show!
Aleargă un fost câștigător al cursei de 24 de ore de la Le Mans
– Cine sunt cei mai experimentați?
– În primul rând, aleargă Christope Bouchut (foto). A învins la Le Mans, în 1993, a fost al treilea în cursa de 24 de ore de la Daytona, în 2001, a câștigat în cea de 12 ore de la Sydney, are nenumărate titluri naționale, e un adevărat idol pentru cei tineri.
– Chiar așa, cine e
cel mai tânăr pilot?
– Va alerga un băiat de 15 ani. E la nivelul de a descoperi el mașina și mașina
pe el.
110 piloți, 31 de mașini, un copil de 15 ani
– Ce presupune această etapă?
– Sunt calificările, apoi 12 ore de cursă, 4 și jumătate în prima zi, 7 și jumătate în a doua. Sunt 110 piloți și 31 de mașini. Unele echipe folosesc trei piloți, altele, cu buget mai mare, merg cu cinci!
– Am văzut că o mașină e inscripționată cu sigla lui AS Monaco.
– Da, mașina e făcută pentru sponsorul nostru principal, care are o agenție în Monte Carlo.
Cupa Lamera prezintă un format de cursă de anduranță monotip care permite fiecărui pilot să progreseze și să evolueze în ritmul său, atât în ceea ce privește viteza, cât și calitățile sale. E o sportivă accesibilă indiferent de nivelul pe care îl ai la un cost mai mic pentru șoferii amatori.
Vuuuuuuummm și 240 km/h
În timpul interviului, vuuuuuuuuum… Sunetul asurzitor al motoarelor.
Întâi încălzire, apoi forță, 240 km/h.
Tocmai a trecut pe lângă noi un amator care a achiziționat mașina pe un site de profil, cu 25.000 de euro. Gata preparată.
10 lucruri despre Paul Ricard, de la Ioan T. Morar, autorul volumului “Șapte ani în Provence”:
- A vrut să devină pictor, dar a fost obligat de tatăl său să continue afacerea familiei, comerţul cu vin;
- A fost primar în comuna Signes (Var);
- A “inventat” concertele gratuite în Franţa, promovând marca Pastis Ricard;
- Sloganul cu care a cucerit piaţa franceză a fost “Ricard, le vrai pastis de Marseille” (n.r. Ricard, adevăratul pastis din Marseille);
- A fost prieten cu Salvador Dali;
- Împreună cu angajaţii săi a făcut o vizită la Roma, la Vatican, unde au fost primiţi de Papă;
- În perioada de zece ani când a fost interzis pastisul, Paul Ricard s-a mutat, cu tot cu muncitorii lui, în Camargue (Delta Rhonului), unde a crescut vaci pentru lapte şi a plantat orez;
- Toată prezentarea grafică (de la etichete la pahare, carafa de apă) pentru pastisul Ricard a fost desenată de el însuși;
- Directorul de vânzări al firmei Ricard, Charles Pasqua, a ajuns, mai târziu, ministru de interne al Franţei;
- Acumpărat două insule, Embiez (pe care se află, acum, şi o podgorie) şi Bendor. Întrebat de ce a cumpărat insula Bendor (din faţa staţiunii Bandol), Ricard a răspuns: “Pentru că era de vânzare”.
Un Pastis s’il vous plait. Ba nu, două! Hai, noroc!