VIDEO/Colonești, satul în care bătaia e ruptă din trai. Femei cu mâini tăiate cu drujba sau toporul

Este ora 00.15 într-o marți seara. Nimic interesant la televizor. Zăbovesc un minut pe una dintre Antene. E o petrecere mare care îi are ca protagoniști pe Ioniță și Viorica din Clejani. Reporterul întreabă: „Ați altoit-o vreodată pe doamna Viorica?” „E o vorbă pe care o spunea tata mare: e bine să te iei după muiere, dar cu ciomagul. S-a întâmplat, mai rar, dar o fac fericită”. Cadru pe Viorica ce într-adevăr rupe pingelele pe o muzică populară. „Fără o corecție fizică nu se poate”, concluzionează Ioniță din Clejani. Și muzica îi zice mai departe. Veselie, voie bună. Normalitate?

Este ora 14.00 și dealurile curg din toate părțile. Intrăm în comuna Colonești din județul Bacău. Un sat unde nu știi dacă a scăpat vreo femeie fără „o corecție fizică”. Florin are niște pantofi de piele întoarsă, crem. Nu prea se potrivesc cu ulițele pline de glod. Dar împreună cu o colegă pornește la drum. Merge la Mioara, o femeie de 31 de ani, care și-a trăit o treime din viață în teroare. Are doi băieți care privesc cu ochii mari și curioși musafirii. Focul arde în sobă. E liniște.

„Am avut cazuri în care s-a ajuns la tăierea mâinii cu drujba, cu toporul”

„M-a bătut până am și leșinat. M-a bătut, mă trezea, iar… A fost grav. Ultima dată am avut noroc de băiat că m-a scăpat pentru că venisem de undeva și el mă aștepta acasă să mă bată, cu cuțitul. Și a fugit copilul din casă, am fugit după el și am scăpat. Am chemat poliția, m-a ajutat poliția din comună a venit și m-a dus. Am avut noroc de Florin de la primărie. Că mi-a făcut ordin de restricție, m-a ajutat cu toate. El și cu ordinul de restricție, și tot a venit după noi”, povestește dintr-o suflare femeia. Mioara a mers până la capăt cu procesul de obținerea a ordinului de restricție. Știa că nu își poate crește băieții în asemenea condiții. Amândoi au rămas traumatizați după experiență. „El și dacă aude că vine taică-su acasă, să mă duc, să plec, dacă te prinde, dacă te omoară? Nici la școală, când vine el în țară, nu vor să se ducă”, mai spune Mioara. Femeia nu a scăpat de gura satului care nu poate înțelege de ce n-a rămas lângă bărbat. Doar avea copii. Sigur are pe altcineva. Doar că gura satului vorbește fără creier și mai ales fără inimă.

Recomandări

Director de fabrică din Sălaj, apropiat al grupării liberale conduse de Lucian Bode, promotor înfocat al lui Vladimir Putin

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 10

Florin Cristea, „Florin de la primărie” este asistentul social care a ajutat-o cu documentele necesare. Pentru el, cazul Mioarei este o reușită. A sprijinit și alte femei în cazuri similare, care s-au întors la agresor.  „Am avut cazuri care s-a ajuns la tăierea mâinii cu drujba, cu toporul, cazuri în care am fost cu victima efectiv la serviciul de urgență al municipiului Bacău, cazuri în care am apelat la Direcția Generală pentru Protecția Copiilor să asigure cazare temporară victimei și copiilor. Victima a fost instituționalizată pe perioada pe care s-a obținut ordin de protecție, după care mama împreună cu cei cinci copii a fost adusă înapoi în comunitate și instalată la locuința de domiciliu, dar la o lună, această victimă a hotărât să se împace cu agresorul și sunt împreună și în ziua de astăzi”, explică tânărul.

Aceeași spurcată gură a lumii spune și că „i-a plăcut, dacă s-a întors”. Mai zice că „unora dintre femei le place să fie bătute”. Și atât face lumea satului, vorbește pe la colțuri. Că de intervenit nu intervine nimeni.

Recomandări

Babadag, oraşul nunţilor între copii. Explicaţia autorităţilor care nu intervin: „comunitatea e una închisă şi deseori refuză a comunica în limba română”

O palmă este o banalitate în lumea satului

În urmă cu trei ani, în noaptea de Revelion, Maricica aduna tăițeii de pe tavanul casei. Bărbatul ei i-a aruncat oala cu ciorbă și a și bătut-o. O zi obișnuită în familie. Fata ei mai mare, care avea doar 14 ani pe-atunci, și-a luat rolul de polițist. Ea se băga atunci când tatăl devenea violent. Și acestui lucru Maricica îi dă o denumire pitorească: „chisăliță”. Bărbatul ei „i-a chisălit” pe ea și pe copii ani la rând până când să spună stop. A fugit de-acasă cu tot cu copii. A venit după ea, a bătut-o, a venit poliția, a plecat poliția, iar a venit bărbatul și a bătut-o și tot așa. Până i s-a eliberat ordinul de restricție. Adică o lună. O lună de coșmar. „Mi-a spart capul, mi-a dat sângele pe ureche, nici nu mai știu, m-a dus Florin și Lenuța, parcă. M-a dus la spital, pe copii la un centru, apoi pe mine la un centru. Doamne, prin câte am trecut. S-a nimerit că a venit mătușă-mea atunci când mi-a tras bătaie bine. Dacă nu venea, caput cu mine!, eram moartă”, spune femeia. Și zâmbește. Parcă vorbește de viața altcuiva. Doar că ea, Maricica Negruț a trecut prin toate astea. Și nici ei nu-i vine să creadă câte a îndurat.

Recomandări

Putin e „ca bunicul meu care se îmbată la o petrecere de familie și îi deranjează pe toți”. Fragmente exclusive din cartea „Patriot. Memorii” de Aleksei Navalnîi, care va apărea în România pe 22 octombrie (III)

Colonești nu e însă un caz izolat. Colonești e România. O Românie în care bătaia e sfântă. Florin Cristea are o muncă titanică să le explice femeilor că violența nu începe de la certificatul medico-legal în sus. Că și o palmă și o înjurătură e tot violență. „Comunitatea o privește ca o banalitate și nu prea se cere ajutorul în cazuri minore să zicem, de exemplu doar alungarea temporară din casă, doar înjurături sau doar câteva palme. Sunt considerate ca niște chestii banale și nu se cere ajutor pentru acest lucru, chiar dacă încercăm să le explicăm că violența nu este doar când victima ajunge la spital și este nevoie de intervenția unui medic. Și violență este și atunci când se adresează cuvinte jignitoare deoarece în preajma victimelor sunt și copii și aceștia nu absorb atât de bine informația când mama este înjurată și ajung ca pe viitor să copieze caracterul agresorului”, spune bărbatul. Are doar 28 de ani și i se pare că deja e bătrân. Fiindcă a trăit și el alături de victime atâtea vieți chinuite. A fost amenințat cu moartea. „Dacă plec de la premiza că mi-e frică, n-aș mai face nimic. Aș fi ipocrit să spun că nu mi-e frică, că eu sunt cel mai curajos, dar trebuie să gândesc ca un profesionist și pe parcurs văd ce mai e de făcut. Când m-am angajat pe post am știut cu ce mă lupt și de ce să dau înapoi?”, spune Florin care a devenit model pentru copiii acestor femei. Alexandru, fiul Maricicăi, vrea să ajungă „curajos”, ca el. Și polițist.

Sunt mii de copii cărora le lipsesc modelele, le lipsește liniștea și copilăria. „La unul dintre cazuri am intervenit în urma unui apel telefonic primit de la educatoarea copilului în care educatoarea ne-a explicat că băiatul îi spunea unui alt copil: eu am cuțitul și eu tai, că așa face și tata cu mama și nu se întâmplă nimic. Și atunci, auzind acest lucru, am fost la familie”, povestește asistentul social.

Florin Cristea, asistentul social care luptă pentru normalitate

Pantofii lui de piele întoarsă sunt acum plini de noroi. Îi scutură la intrarea în primărie. A făcut satele în lung și-n lat. Și e bucuros că primarul îl ajută. Edilul a înțeles că trebuie să angajeze un asistent social, un consilier școlar și o asistentă medicală comunitară ca să facă față provocărilor. Din lipsă de educație, din cauza consumului de alcool, din cauza nepăsării, familiilor realizate în situații de concubinaj și a faptului că multe din femeile supuse acestei violețe în familie nu-și cunosc drepturile, și în ultimă instanță, faptul că pârghiile pe care le avem la nivel de comunitate pentru a lua măsurile cele mai urgente spre binele femeii respective sunt ca și inexistente, fac ca aceste lucruri să acutizeze”, spune și primarul Iancu Valentin Mârzac, primarul Comunei Colonești.

Ordinul de restricție vine greu și asta face ca femeia să se răzgândească. Dar, de multe ori, chiar și când obține un ordin de restricție, trebuie să se întoarcă acasă la agresor, fiindcă nu are unde în altă parte. Un cerc vicios. O crimă socială. Primarul militează pentru schimbarea acestor termene care pot face uneori diferența între viață și moarte. „Până se obține un ordin de restricție, acea femeie este nevoită să locuiască sub același acoperiș cu soțul violent, în cele mai multe cazuri nici măcar nu e soț, e concubin, fapt pentru care nu avem cum interveni, de aceea e absolut necesar stabilirea unei instanțe care la ancheta întocmită de către referentul social să existe posibilitatea de a se interveni cât mai repede posibil. Nici măcar de ordinul zilelor, ci de ordinul orelor”, mai spune Iancu Valentin Mârzac.

Lucrurile tind să se schimbe datorită demersurilor societății civile. Potrivit unui proiect de lege care a trecut la începutul lunii februarie de Executiv și va merge în Parlament, victimele ar putea cere un ordin de restricție provizoriu. Ordinul va putea fi emis de polițist și pus în executare imediat pentru o durată de cinci zile, cu posibilitatea prelungirii.

În România, una din patru femei au fost bătute sau agresate cel puțin o dată în viață. Și 75% dintre cazuri rămân neraportate la autorități. Tot din cauza gurii lumii. Gura lumii care se uită doar la televizor, la Ioniță din Clejani și din toată povestea de succes: trebuie să-ți bați femeia ca să fiți fericiți în familie.

Și așa, ulițele din Colonești, deși șerpuiesc prin tot satul, nu duc nicăieri. De rușine, femeile tac. Iar copiii cresc purtând cu ei două destine, la alegere: de victimă sau agresor.

Citește și: Cei acuzați de violență domestică ar putea fi monitorizați cu brățări electronice; Proiect de lege, depus în Parlament

Urmărește-ne pe Google News