Ștefan Pană

  • Vechile fortificaţii olteneşti sunt în pericol să dispară.
  • Doar 27 de cule mai sunt astăzi în România, jumătate dintre ele într-o avansată stare de degradare.
  • Deşi sunt considerate monumente istorice, statul nu a reuşit, din motive financiare şi birocratice, să găsească nici măcar 200.000 de euro pentru a salva una dintre ele.
  • Din fericire, două astfel de fortificaţii sunt şi azi în stare perfectă şi sunt vizitate de turişti.

Amintiri cu haiduci

La Măldăreşti poate fi vizitată Cula Greceanu, cea mai veche şi printre cel mai bine păstrate cule din ţara noastră. Istoria ei începe undeva pe la 1500, când Nan Paharnicul ridică primele fortificaţii. Ele sunt continuate apoi de nepotul său, Tudor Maldăr. Aşa cum se obişnuia atunci, toată zona din jurul culei se defrişa, pentru a spori vizibilitatea, iar construcţia era ridicată de preferat pe un dâmb mai înalt.

Clădirea avea rol defensiv şi nu punea mare preţ pe confort. Turnurile erau dotate cu guri de foc prin care se putea trage asupra invadatorilor, prin fante foarte înguste. Acolo se ascundeau în caz de pericol femeile şi copiii. Bărbaţii apţi de luptă ocupau poziţii la gurile de foc din restul culei. În pivniţă se depozitau alimente şi se săpau fântâni, pentru a rezista timp îndelungat la asedii.

O gură de foc în Cula Greceanu

Culele din zona aceasta au fost martore la luptele dintre localnici şi invadatorii otomani, dar şi la jafurile haiducilor. Printre cei mai cunoscuţi: Iancu Jianu şi Pazvante Chiorul. Ei produceau teroare în rândul boierilor din aceste zone.

Aceste locuri încărcate de istorie i-au atras şi pe mulţi regizori, care au vrut să toarne aici filme. Inclusiv pelicula „Iancu Jianu, haiducul” a fost filmată. În timpuri mai recente, culele l-au adus la Măldăreşti şi pe Radu Jude, care a turnat aici „Aferim!”. Costumele folosite în film au fost donate muzeului şi sunt expuse acum în Cula Duca.

Costum din pelicula „Aferim!”, expus în Cula Greceanu, Măldăreşti

Remarcabila urmaşă a Măldărăştilor

Gheorghe Măldărescu a reconstruit cula la aproape trei secole de la întemeierea ei. Urmaşii lui nu au uitat istoria acestor locuri. Unul dintre descendenţii Măldărăştilor a fost Olga Greceanu, o remarcabilă figură interbelică. Născută la finalul secolului al XIX-lea, Olga devine o pictoriţă şi sculptoriţă de succes, precum şi un mare cărturar.

Ea este cea care, în perioada interbelică, pictează în interiorul culei care îi poartă acum numele o frescă a înaintaşilor ei, inspirată după imaginile găsite în biserica din sat.

Pictura Olgăi Greceanu, urmaşa Măldăreştilor

Cei care se ocupă de culele de la Măldăreşti povestesc în continuare despre influenţa Olgăi.

„A fost prima femeie care a fost lăsată să predice în biserică după terminarea slujbei. A visat că va muri într-o zi de vineri şi chiar într-o zi de vineri a murit. A obosit şi a zis că vrea să stea puţin şi s-a dus acasă şi exact într-o zi de vineri a murit la vârsta de 86 de ani. De la 80 de ani se tot gândea: care vineri, care vineri? La 80 de ani s-a urcat pe o schelă să repicteze. A căzut şi şi-a rupt piciorul şi a stat în pat: dar vreau să fac ceva! Şi a decupat bucăţi din ziare şi reviste şi în casa din Bucureşti a făcut mozaic din acele decupaje. Era o femeie foarte activă”, ni se spune la intrarea în culă.

Locul unde I. G. Duca se întâlnea cu Regina Maria

Reşedinţa lui I. G. Duca din Măldăreşti

Fiul lui Gheorghe Măldărescu a construit pe vremea lui Pazvante Chiorul, adică la început de secol XIX, o culă în apropierea celei medievale. Gura ei de tragere priveşte direct spre poartă. Tâlharii în continuare făceau ravagii în acea perioadă.

„Este o culă mult mai mare şi este gândită ca locuinţă, chiar dacă îşi păstrează câteva dintre elementele specifice locuinţei fortificate. Are guri de tragere, are pivniţa aceasta izolată de exterior, care asigură rezerva de apă şi de hrană, deci îşi păstrează funcţia aceasta defensivă, totuşi este o locuinţă care oferă şi confort”, ne povesteşte Ştefan Bâlici, directorul Institutului Naţional al Patrimoniului.

Cula I.G. Duca, Măldăreşti

În 1910, cula ajunge în proprietatea premierului de atunci, I. G. Duca. El îşi construieşte alături şi o locuinţă, care poate fi şi astăzi vizitată şi unde se află o parte a bibliotecii marelui om de stat. În această culă a fost amenjată şi o cameră pentru Regina Maria, care venea adeseori aici pentru a-l vizita pe premier.

Cele două cule sunt într-o stare foarte bună. Sunt îngrijite, administrate cum trebuie şi primesc anual 15.000 de turişti, numărul lor fiind în creştere. Dar, autorităţile vor să facă aceste cule cunoscute şi în rândul tinerilor.

Recent, Institutul Naţional al Patrimoniului a demarat şi un program, „Cronicarii Digitali”, prin care încearcă să atragă noua generaţie prin Instagram. Fotografi cunoscuţi de pe această platformă au vizitat culele şi au încercat să aducă monumentele şi istoria României şi pe telefoanele mobile.

Pe cât de frumoase şi încărcate de istorie sunt acestea două, situaţia celorlalte 25 este mult mai gravă. Jumătate dintre ele sunt simple ruine, şi nu va mai dura mult până când timpul le va şterge.

Suma derizorie pentru care istoria poate fi salvată

Culele care nu sunt complet distruse, în număr de vreo 10, au o şansă.

„Nu vorbim de costuri foarte mari, pentru că nici clădirile nu sunt mari, nu sunt complexe, nu pun probleme dificile de restaurare, n-au finisaje deosebite, care să ceară manoperă foarte specială. Cred că, estimativ, vorbim de sute de mii de mii de euro pentru un obiectiv, probabil maximum 200.000 de euro„, spune directorul INP.

Dar, pentru România, şi aceşti bani au ridicat probleme. Nu doar finanţarea este un obstacol, ci şi legislaţia. Statul nu poate da bani prin buget pentru monumente istorice aflate în proprietate privată.

„Sper că această situaţie se va remedia destul de curând, pentru că a apărut o prevedere legislativă care ne va permite să finanţăm astfel de monumente. Tot ce îmi doresc este să nu fie prea târziu pentru niciunul din monumentele importante„, a spus Ştefan Bâlici, pentru Libertatea.

Urmărește-ne pe Google News